Omul

    Exista in tara asta, si probabil in lumea intreaga, mai multe tipuri de oameni, as indrazni sa spun chiar tipologii atitudinale.

    As porni cu tipul de om pentru care oricine nu ii impartaseste punctul de vedere, ii este un dusman. Nu un oponent ci un dusman. Tipul asta de om intai iti taie capul si apoi te intreba ce doresti. Si cum celalalt nu mai are posibilitatea sa scoata vreun sunet, evident ca este indreptatita bucuria primului care isi spune ca a avut dreptate atunci cand si-a spus ca celalalt chiar ii era dusman. Nu mai este cazul sa insist asupra faptului ca acest tip nu se ataseaza de un concept ci are optiuni strict viscerale. Uraste doar pentru ca uraste. Fara motive temeinice, ba mai mult, isi inventeaza motivatii pentru a avea dreptul sa urasca. Cel pe care il uraste greseste in primul rand prin faptul ca exista. Evident acest tip de om nu este capabil sa isi asume nici macar propria violenta avand continuu o disponibilitate extrem de mare de motivare si obiectivare a atitudinii sale complet intiolerante si inflexibile. Din atitudinea acestui tip de om lipseste cu desavarsire argumentul.

    Un alt tip de om este cel care are nevoie sa isi personalizeze toate relele, toate neimplinirile, toate greutatile, toate frustrarile, toate neputintele avand falsa convingere ca odata distrus individul aspra caruia arunca intreaga responsabilitate, sa dispara si toate problemele proprii. Cum evident aceste probleme nu vor disparea (dar lucrul asta nu il poate constientiza decat post-factum), ulterior va cauta sa-si personalizeze si sa transfere sursa raului individual catre un altcineva. Pentru acest tip de individ este imposibila abordarea cauza-efect si asumarea propriilor limite dar si valorizarea exacta a gradelor de vinovatie si culpa dincolo de modul cum realitatea exterioara lui ii influenteaza propria existenta. Pentru el este esential sa dea vina pe altcineva si sa personalizeze cauza fara sa fie in stare sa analizeze conjuncturi, sa stabileasca vinovatii si responsabilitati punctuale disipate si distribuite. Capacitatea acestui tip de om de a-si asuma propria atitudine este legata numai de gradul de satisfacere a nevoilor sale individuale. In cazul acestui tip de om, sentimentul responsabilitatii este legat numai de felul in care propriile deziderate ii sunt satisfacute sau nu. Pentru acest tip de om argumentul este doar situatia proprie si nu isi poate plasa propria individualitate in contextul mai larg al realitatii exterioare. De cele mai multe ori singura certitudine a acestui tip de om este promisiunea de mai bine facuta de cineva exterior lui.

    Al treilea tip de om este cel care are nevoie sa apartina unei grupari, unei entitati fara ca principiile, caracteristicile acelei entitati sa aibe vreo relevanta ci numai faptul ca a fost acceptat sau doar pana cand interesele proprii ii sunt satisfacute. Tipul asta de om poate fi extrem de devotat si loial sau, la extrema cealalta, intruchiparea oportunismului. Asumarea atitudinii acestui tip de individ este conditionata de gradul de asumare a grupului din care face parte, responsabilitatea proprie fiind intotdeauna transferata grupului. Discursul argumentativ al acestui tip de individ se identifica cu panoplia de argumente ale grupului din care face parte, nefiind in stare de indoiala. Acest individ  nu are incertitudini.

    Al patrulea tip de om este cel care are in primul rand atitudine analitica, de cantarire a datelor pro si contra, fara implicare la nivel afectiv, de incadrare cat mai exacta a gradelor de vinovatie individuala, de grup sau conjuncturala si doar rareori opteaza iar atunci cand o face, o face tot in urma unei indelungi actiuni analitice pe care o armonizeaza cu propriile deziderate, tendinte, posibilitati si capacitate de acceptare, rezultatul fiind asumarea deplina a atitudinii si/sau optiunii proprii dar si a responsabilitatii propriei atitudini sau optiuni. Acest tip de individ este puternic marcat de valorizarea care are la baza relativul, indoiala, posibilul dar si probabilitatea in acelasi timp, argumentul pro si contra fiind capital in optiunile si atitudinile sale. Toate astea sunt dublate de o capacitate foarte mare de repliere a personalitatii proprii, de raportare a individualitatii proprii la necesitatile sociale, de intelefere a conjuncturilor si realitatilor exterioare lui.

    Un alt tip de om este cel complet neinteresat de absolut nimic din ce ar putea necesita atitudinea sau optiunea lui. Omul asta este fie complet apatic fie extrem de activ, singura lui forma de atitudine a acestuia din urma fiind realizarea proprie,  binele propriu dincolo de realitatile exterioare, este omul activ care incearca sa foloseasca orice oportunitate conjuncturala in folos propriu fara insa sa se asocieze, sa se inregimenteze in responsabilitatea unei atitudini sau asumari de grup. Isi asuma propriile actiuni iar indoiala apare de fiecare data ca un factor de reglare si valorizare a validitatii actelor sale anterioare. Argumentul este o constanta a actiunii acestui tip de om dar este legat doar de modul in care isi poate maximiza rezultatele in folos propriu.

    Ceea ce este extrem de interesant este faptul ca prezenta in una din cele cinci tipologii identificate de mine nu tine de gradul de inteligenta, cultura, educatie sau pozitia in societate a individului. Este vorba despre structura interna.

   Tu unde esti?