Continui postarile pe www.gandindparalel.ro
Ma mut pe www.gandindparalel.ro
Imi fac de cap pe www.ganidindparalel.ro

In concluzie: www.gandindparalel.ro !!!

       Morala ipocrita a televiziunilor

       ProTv, ca de obicei, face din inmormantarea unui prostovan arogant, stirea zilei. De fapt s-a specializat in promovarea neamului prost, plin de el, arogant, gaunos. Vorbeste despre "tragedie" si despre fastul inmormantarii. Pai "tragedia" a fost posibila din cauza arogantei unui dobitoc care si-a dat dreptul sa sfideze toate regulile crezand ca daca legile societatii ii sunt la degetul mic, la fel ii sunt si cele ale fizicii. Iar fastul inmormantarii este alta dovada de neam prost parvenit. Aidoma numelor "sonore" care au tinut sa isi exhibeze opulenta cine stie cum dobandita. Din pacate este plina societatea de asemenea neamuri proaste carora nicio lege nu li se aplica si lor. De la premier pana la ultimul imbuibat fara carte. Grandomanie, egolatrie, neamuri proaste, megalomani incepand cu micii trepadusi de partid si din posturile de directori, prostovani notorii, ajunsi prin voia partidului, continuand cu primarii carora aroganta nu le mai incape in hainele prea stramte si continuand cu tot felul de alte parasute devenite celebre datorita unei mediatizari excesive ceruta de prostia si lipsa de educatie a consumatorului. Imbecilii astia nu vor putea invata niciodata ca aroganta nu ii va duce la nivelul valorii autentice. Vor fi intotdeauna doar gunoaie arogante scoase la suprafata de inocenta omului simplu care voteaza dorindu-si in gand sa devina si el "domn" sau "doamna" ca astia.
        Morala comuna, expresie a normelor nescrise cu ajutorul carora oamenii pot convietui in prezenta celorlalti oameni si impreuna cu ei? Doar concept golit de sensuri. Sa nu furi? "Haidade! Pai eu sunt prost sa nu fur?", isi spun ei mandri de ei insisi, dominati de cosntiinta valorii lor de jmecheri. Sa nu minti? "Pai ce farmec ar mai avea sa nu o fac daca am in fata o multime de prosti care nu vor decat sa fie mintiti?", isi spun ei creazand ca in felul asta devin superiori semenilor lor.
        La tot pasul te sufoca tot felul de neamuri proaste care au damblagit atat de mult incat au sezatia ca devin nemuritori daca apar pe sticla sau daca au posibilitaea sa se joace cu mintile oamenilor, din fata camerelor de luat vederi. Imbecili plini de ei a caror minte s-a redus la calculul banilor pe care ii vor castiga inseland, mintind, sfidand, confundand notorietatea cu autoritatea, prostia poleita cu valoarea.
Gunoaie care fac justitie din fata camerelor de luat vederi. Gunoaie care sfideaza forta trenului. Gunoaie care au senzatia ca le creste valoarea odata cu ratingul. Gunoaie care au senzatia ca le creste anvergura direct proportional cu numarul minciunilor debitate la emisiunile de stiri, la asa zise emisiuni de analiza fara cap si coada (complet schioape de altfel), tzafne de neamuri proaste. Gunoaie ale caror minti nu reactioneaza decat la vederea banilor. Gunoaie care au ajuns sa monopolizeze sau sa imparta culorile de parca trandafirul nu ar fi fost rosu de cand lumea, de parca portocaliul nu ar fi fost culoarea dintotdeauna a portocalei, de parca galbenul nu ar fi fost dintotdeauna culoarea florii soarelui, de parca albastrul nu ar fi fost dintotdeauna albastrul marii, de parca verdele nu ar fi fost dintotdeauna culoarea ierbii. Sunteti niste imbecili cu totii. Niste imbecili care se folosesc de inocenta si saracia omului simplu. De credulitatea lui si de saracia lui. Cretinilor, aristocratia mintii nu se masoara dupa numarul de minciuni pe care le debitati, bogatia nu se masoara in numarul de milioane furate sau preluate de la fosta Securitate sau de la bugetul statului.
        De fapt nu este vina voastra. Este vina televiziunilor. Incepand cu asa zisii jurnalisti care isi vand constiintele pentru bani sau o faima efemera si terminand cu cei aflati in spatele lor, darnicii lor platitori de bani grei obtinuti, de cele mai multe ori, prin orice alt fel de mijloace decat legale. A televiziunilor care nu informeaza ci doar manipuleaza perceptia, constiinta, vointa unei intregi natii. Toate televiziunile din tara asta nu se ridica nici macar pana la nivelul talpii unor posturi profesioniste din lumea larga. Televiziuni mediocre intr-o tara mediocra. Televiziuni ipocrite ce deservesc o morala ipocrita.

        Sunt cetatean european si dau dreptu`

        De foarte multe ori imi vine in minte grafica ce insotea scrierea lui Costache Negruzzi, “Sobieski si romanii”,  Lesii, cata frunza si iarba, inarmati si inramati pana in dinti sau lucrarile dentare (din postelan) cu toate alea, iar din cetate ies sase romani intregi la minte si trup si inca trei raniti nevoie mare. Alti zece dadusera unul dintre multele colturi ale cetatii in timpul celor patru zile de lupte crancene si complet disproportionate. Mare fu mirarea regelui polon cand din cetate iesira numa astia noua plaiesi. “Ma, voi sa spuneti drept unde sunt ailalti!”, zise el furios, gata sa ii atarne intru neatarnare de funii groase umectate, lubrifiate cu sapun. “Marite rege, astia suntem toti. Ceilalti zece ne privesc din inaltimile cerului”. “Taci, ma, ca nu te crez. Adica numa voi ati tinut piept mandriei mele de armata?”. Salvarea le-a venit, nemernicilor care cutezasera sa se opuna, de la unul dintre generalii regelui care le-a laudat isprava. Si atunci nenica, regele plin de admiratie, ii lasa pe astia sa plece in ale lor in timp ce intreaga armie le dadea onorul, mai ca la Cotroceni, garda, prapaditilor care nu isi aparasera decat “saracia si nevoile si neamul” si, evident, cetatea. Care va`s`zica, isi facusera datoria lor de cetateni. Evident ca polonii nu au avut ce sa faca cu cetatea si au lasa-o asa de izbeliste si ravasita toata si au plecat si ei in ale lor mai la vale. Ca sa vezi… Hai ca m-as fi descurcat la un BAC ceva mai complicat decat cel caruia i-au facut fata genialii absolventi de anul asta. Diferenta dintre vechii lesi si noii lasi (daca ar fi fost polonezi s-ar fi numit lesi, romani fiind, se cheama lasi) este ca armatele fara numar stiu cu certitudine cati plaiesi (unii mai suri, altii mai breji, unii mai plesuvi altii altii mai manji) apara cetatea. Ceea ce nu stiu lasii natiei este ca cei care aparam, inca, cetatea, chiar asa cu capetele sparte si imputinati peste masura, la un moment dat vom gasi resursele sa ne inmultim. Prin diviziune (nu divizare), prin imperechere sau explozie controlata. Inteleaga fiecare ce vrea din asta. Lasii natiei, aia care se imbolnavesc subit cand sunt arestati, aia care, plini de ei, se iau in coarne cu trenul care vine in viteza ca na, ei nu pot astepta in rand cu plebea la bariera, tzatzele guralive care sar in apararea puscariasilor, aia care put de aroganta gaunoasa, aia carora nu le mai pasa de absolut nimic si isi permit sa legifereze faradelegea si hotia, aia pentru care smenul, traficul de influenta, manarelile si inselaciunea au devenit nu a doua natura ci singura natura, aia care isi cumpara examene de BAC, diplome de absolvire de facultate sau doctorate, aia de care nu poti trece daca nu le dai dreptu`, sunt deoamdata pe cai mari. Si sunt multi. “Multi si nemernici”, ar fi trebuit sa spuna Motoc daca ar fi avut darul previziunii.  In partea cealalta noi astia putinii (deocamdata putini), ne amagim cu gandul ca suntem cetateni europeni si dam dreptu`. Ailalti sunt tot cetateni europeni si iau dreptu`. Intr-una dintre multele lui forme. Numai ca hoardele flamande nu pretind doar sa fie “cetateni europeni si iau dreptu`” ci ne pretind noua sa fim altceva decat “cetateni europeni si dau dreptu`”. Ne vor prosti. Ne vor imbecilizati si visceralizati de imaginile triumfaliste ale unui premier care nu isi mai incape in multimea aparitiilor pe sticla, mai ceva decat Ceausescu in anii lui de glorie. Ne vor legume amorfizate cu fotbal, circ la Mamaia (acelasi circ multiplicat la scara nationala de catre toti primarii oraselor mari care dau in clocot sa se intreaca intr-o continua Cantare a Romaniei cu mici, bere, focuri costisitoare de artificii si cativa figuranti si fufe ragusite ce isi dau in petec pe o scena, de zilele orasului) sau in platourile televiziunilor glorios de imbuibate dupa fidela manipulare gretoasa, legume amorfizate cu minciuni sfruntate si raportari cu rauri de lapte si miere, cu televiziunea nationala devenita televiziune de partid, mai ceva decat pana in `89 (aia care imi ia banii fara ca eu sa privesc vreodata la ea; cu ce drept ma obligati, ma, sa va platesc eu propaganda de partid?), cu PROTV care imi serveste circ si minciuna aghesmuita cu violuri, crime si filme extrem de vechi  in loc de circ si paine, cu televiziunile securistului Voiculescu (cum dracu isi inchipuie cineva ca televiziunile unui fost securist ar putea prezenta realitatea in mod obiectiv?), cu toti ailalti care, sub masca prost confectionata a profesionalismului, incearca sa imi vopseasca gardul.
     In timpul asta cativa dintre noi, inca mai avem putere sa nu ne lasam cuprinsi de scarba, deznadejde, lehamite si descurajare indiferent cat de mare ar fi nesimtirea lor de plosnite hraparete  si continuam sa aparam cetatea de hoardele nemernicite care nu se mai satura sa tot fure chiar si de acolo de unde nu mai este nimic de furat. Ca doar suntem toi cetateni auropeni din dam dreptu` sau cetateni europeni si luam dreptu`. Pana la urma care este mai european si are dreptu`?

       Lupta dintre bine si rau

        Ceea ce se intampla in tara asta, de niste ani buni, pare o incrancenata lupta intre bine si rau. Numai ca raul se insinueaza atat de perfid in bine si binele de multe ori aluneca in randurile raului ca ajungi sa nu mai poti deosebi raul de bine si binele de rau.
        Nu cu mult timp in urma o mana de oameni s-au adunat in fata cladirii Guvernului. Evident suficient de departe, aprobati de catre onor Primaria Bucurestiului, ca nu cumva, doamne fereste si pazeste, sa deranjeze din lucrarile de planificare a spagilor, smenurilor, aranjamentelor si blandelor nemernicii, membrii guvernului. Mai exact, in fata Muzeului Antipa. Chiar m-am intrebat de ce nu inauntru pentru ca protestul civic oricum pare sa se fosilizeze. Nu faptul ca jandarmii au interzis folosirea unei statii de amplificare este notabil. In definitiv numai cand este organizat de catre putere un miting are voie sa se manifeste zgomotos. In rest sa protesteze dracu in soapta ca deranjeaza zgomotul motoarelor din zona. Nu faptul ca media, cu exceptia B1 tv si Nasul tv, a lipsit de la fata locului este notabil. In definitiv aproape 300 de oameni care nu vor nimic pentru ei sunt mult mai putini decat cele cateva zeci de doage (care va`s`zica lipsa) ale dogarului, atat de perfid filmate ca aveai impresia ca sunt macar cateva zeci de mii (mai ca te asteptai sa auzi si aplauzele din comediile americane proaste,  ca sa se prinda bizonii lor si bizonii nostri cand s-a spus o poanta). Nu faptul ca evenimentul in sine nu a avut niciun ecou in presa scrisa, audio sau video a fost notabil. In definitiv  un viol sau ce vraji a mai facut curva de nevasta-ta sunt mult mai importante decat strigatul unui grup de cetateni care vor constitutie pentru cetatean nu pentru politician. Constitutia, drepturile cetatenesti, respectarea legalitatii ii priveste numai pe astia aproape 300. Pentru restul, viol pe paine, smen legalizat, patzachine trase in pastai de mazare, cocalari auriti de Dorobanti, sa moara ma-ta frate, astea sunt reperele sociale cu care media isi poate permite sa piarda timpul. Notabil a fost faptul ca acei putini oameni, de conditii sociale diferite, de profesii diferite, cu optiuni politice diferite, cu grade de cultura diferite, cu aspiratii diferite au avut taria ca IMPREUNA sa vrea pentru ceilalti nu pentru ei. De la fostul ministru (bravo dom`le!), care nu avea ce capital electoral sa castige prin prezenta sa la protest, pana la somerul al carui chip era brazdat de griji numai de el demn stiute, toti, dar absolut toti au considerat ca inainte de toate trebuie sa fie cetateni a caror prima grija este cetatea, stabilitatea ei, problemele ei, viitorul ei. Notabil a fost faptul ca simpli membri ai unor partide au demonstrat impreuna ca cetateni ai Romaniei dincolo de orgoliile si impotentele sefilor lor de partid. Probabil nimeni in afara de cei aproape 300 nu a reusit si nu va reusi sa constientizeze faptul ca inainte de a fi ministru, inainte de a fi politician, inainte de a fi parlamentar, inainte de a fi somer macinat de grija zilei de maine, ar trebui sa fim intai cetateni ai tarii, numita cu darnicie dumnezeiasca, ROMANIA. Ma intreb daca sunt macar cateva mii care sa stie ca daca pestele de la cap se impute, stejarul de jos creste. Ma intreb cum Dumenezeului varfurile dreptei au atat de multe de impartit intre ei cand oamenii pe care au pretentia ca ii reprezinta nu au nimic de impartit intre ei? De fapt pe cine reprezinta ei atat timp cat nu sunt in stare sa vada vointa celor de jos, cei pe care carierele lor politice se sprijina, cei pe care nu ii iau niciodata in seama? Cei pe care nu ii intreaba niciodata nimeni ce vor dar care sunt in stare sa se uneasca in numele binelui cetatii. Acolo unde cetateanul dispare, raul marsaluieste arogant, minte cu zburdalnicie nonsalanta, zambeste superior, are voie sa promita fara sa se tina de promisiune, legalizeaza faradelegea, ridica furtul la rang de normalitate, se cuibareste perfid in cel mai mic amanunt al vietii tale. In felul asta tu, CETATEANULE, te-ai pus in slujba raului. Iar lupta cu raul devine inegala.

      Locul vostru din hazna.

      As fi ipocrit daca as afirma ca m-am bucurat cand a fost ziua SUA sau Frantei. Cu riscul de a dezamagi pe cineva, am sa spun raspicat, dar fara emfaza, ca m-a lasat complet rece chestia asta. Evident nu condamn pe nimeni si nu ma gandesc sa judec pe nimeni daca se bucura cand este ziua SUA sau Frantei sau Republicii Congo. Uneori, luat de valul treburilor, uit si cand este ziua Romaniei. Nici macar dupa faptul ca este zi libera nu ma mai pot lua pentru ca deja sunt atat de multe zile libere incat nu imi mai dau seama cate zile de munca are saptamana. Oricum pentru mine, cu foarte mici exceptii, cam sase zile si inca putin. Orele insumate se duc cam pe la 8 zile si jumatate de  zile normale (in normalitatea indeobste acceptata intrand ore de chiul, cafele, telefoane, statul pe net si hlizitul la poze porno sau comentarea rezultatelor la extragerea 6 din 49, cu povestiri despre ce vraji a mai facut nevasta mea sau nazbatii ale copiilor, cu toate cele cu care incearca un angajat oarecare – in special cel de la stat – sa isi fenteze ziua de munca) de lucru de 8 ore. Dar asta nu inseamna ca imi iubesc mai putin tara. Inseamna doar ca mi-o iubesc mai putin ipocrit, mai putin fatarnic. Ce fac eu pentru tara mea? Posibil mult mai putin decat ar fi nevoie dar sigur mult mai mult decat face ea pentru mine. Cum insa iubirea nu este un “schimb la schimb”, para-para, lucrul asta ma frustreaza (ca in orice iubire), ma descumpaneste, ma dezarmeaza dar nu ma face sa o iubesc mai putin ci doar sa injur mai abitir locuitorii ei.
       Mi-a cerut tara sa construiesc socialismul? L-am construit (pana l-a luat dracu) facandu-mi treaba tehnica pentru care ma platea, cat mai bine cu putinta, oricum mult mai mult decat ma platea. Cu ore peste program, cu scrasnit din dinti ca nu aveam nici cu ce sa imi fac meseria nici cu ce sa traiesc la nivelul (decent) la care as fi vrut sa o fac. Si simteam continuu ca nu o fac in beneficiul meu. Mi-a cerut tara sa construiesc capitalismul? M-am apucat onest sa il construiesc si pe asta. Cu obida, cu sacrificii, cu munca onesta, cu banci care castiga de pe urma mea mult mai mult decat imi ramane mie, cu dari la stat care depasesc continuu macar de zece ori castigul meu. De ce oare  si acum sunt dominat de constiinta faptului ca nu il construiesc pentru mine? De ce si atunci si acum, de ce sacrificiul meu si munca mea onesta nu fac sa creasca tara ci doar o mana de indivizi care nu sunt nici macar la jumatate din nivelul meu de inteligenta, daruire, putere de munca, cantitate si calitate a muncii? Pentru ca si acum si atunci beneficiarii muncii mele erau si sunt o mana de neispraviti, o mana de impostori, o mana de arivisti cu constiinte si suflete jegoase, o mana de parveniti, o mana de gunoaie iesite la suprafata prin furt, inselaciune, minciuna, o mana de jmecherasi care nu sunt in stare sa faca diferenta dintre bisnita din caminul studentesc sau holul hotelului (in care din cand in cand mai trebuiau sa mai dea si cate un raport securistului de sector ca sa fie tolerati) si capitalismul sanatos care are la baza initiativa privata, acumularea, dezvoltarea si repartizarea echitabila catre societate si nu stimularea parazitismului si cadourilor electorale si capusarea statului si asa prea asistential. Tipul de capitalism exersat in tara asta, tipul de imbogatit care  grohaie nonsalant, tipul de bogatas facut vizibil de catre mijloacele media  nu face decat sa discrediteze periculos ideea de capitalism, initiativa privata, antreprenoriat. Asa ca “domnii” mei (nu vreau sa ma repet si sa scriu “distinsele mele jeguri”), sa nu va mirati cand intr-o zi chiar cei care va sustin acum vor rabufni violent pentru ca vor fi prea saraci, pentru ca numarul saracilor va fi mult prea mare fata de numarul vostru de imbuibati prin furt national, prin frauda legiferata, prin minciuna institutionalizata, prin justitie chioara ce trage cu ochiul (de prea multe ori si cu evidenta dubla masura) in directia in care i se indica. Iar furia saracului va matura totul in cale fara nici cel mai mic discernamant. Nici trupele DIAS, nici luptatorii SAS, nici jandarmii si nici Dumnezeu nu vor mai putea sa va apere. Chiar nu va ganditi ca saracia are un nivel de la care nu poate sa faca altceva decat sa explodeze?
      Parlamentarule, luna asta ti-ai luat salariul, bonusurile, spagile, ti-ai facut aranjamentele, matrapazlacurile, ai aplaudat ca la circ, ai grohait satisfacut, ai dat din picioare, ai mintit conform normei de partid, ai turnat vrajba suficienta, ai ranjit suficient la televiziuni, ai mai votat o lege care foloseste doar alor tai, ai mai votat o reglementare care legifereaza furtul de partid? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu te-am platit. Eu cetateanul.
        Politicianule, ti-ai facut norma de impartit posturi in teritoriu, ti-ai facut norma de repartizare preferentiala de contracte luna asta, ti-ai mai bagat ceva licitatii pe firma lu` fiu-tau, ti-ai mai bagat vreo cunostiinta intr-un consiliu de administratie? Ai facut-o din banii mei. Eu te-am platit, ma neispravitule. Eu cetateanul.
       Ministrule, ai ragait cu satisfactie dupa ultima vanzare de cale ferata, ai mai facut o achizitie banoasa pentru propriul buzunar, ai mai aranjat un smen banos tare? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
       Premierule, luna asta ti-ai facut norma la ordonante de urgenta care favorizeaza doar propria ta clientala, ai ascuns suficient de bine toata incompetenta cabinetului tau  bagand-o sub presul televizoarelor din care se revarsa chipul tau cu zambet iliescian (de ras sau de tot rasul) ce ne spune continuu ca traim pe culmi de progres si civilizatie, ai mai facut o promisiune macar (niciodata onorata), ai mai turnat macar doua duzini de minciuni sfruntate? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
      Primarule, ti-ai facut norma de spaga la inchiriat spatii, terenuri, numiri de directori de scoli, consilii de administratie, ti-ai numit toti prostii la spitale si camine de batrani, distribuind pana si postul de bucatareasa pe criterii de apartenenta la partidul tau? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
      Functionarule, ti-ai facut norma la plimbat cetateanul de la un ghiseu la altul, l-ai privit suficient de sfidator si enervat ca iti da un loc de munca si bani de mancare? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
      Iar toate astea, si inca multe altele, sunt doar o parte din furiile care, la un moment dat, va vor matura, ca pe niste gunoaie, exact acolo unde va este locul: in hazna.

        Parteneriate cu lapte si miere sau "evolutia manipularii"


         Ma omoara o multime de oameni cu nemaipomenita realizare a premierului in materie de imbunatatire a relatiilor cu China. Ba citeam intr-o postare, preluata dupa un articol  de blog, urmatoarea afirmatie: “SA NU UITAM: “Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez” a declarat la 23 august 1968 Zhou Enlai, Premierul Consiliului de Stat. Nu trebuie sa ne temem sa avem relatii de prietenie, relatii economice, culturale si politice cu China. China este un mare si devotat prieten al Romaniei. China a fost singura mare putere a lumii dispusa la un angajament de razboi cu Uniunea Sovietica, in august 1968, pentru a apara Romania in fata pericolului extrem si iminent de agresiune si ocupatie militara din partea fortelor Tratatului de la Varsovia.” Amendamentul meu ar fi urmatorul: au trecut peste 40 de ani iar atunci ne numeam Republica Socialista Romania. Acum doar Republica Romania. Sau mergem iarasi catre Socialista? Un parteneriat strategic cu China anuleaza de facto parteneriatul startegic cu SUA si apartenenta la NATO. Ca de aia se numeste strategic. Nu extinderea relatiilor economice cu China reprezinta o problema (sa nu uitam ca distrugerea pietelor traditionale romanesti se datoreaza tot guvernarilor din care isi trage seva USL) ci gafa diplomatica IMENSA (sa nu uitam ca nu actualul guvern a dus tratative de imbunatatire a schimburilor comerciale in scopul diminuarii dezechilibrului dintre importurile noastre din China si exporturile noastre catre China, net favorabile partii chineze). Sau, in cazul in care asta ar fi orientarea strategica a politcii externe romanesti, premierul ar trebui macar sa ne anunte si pe noi ca sa ne pregatim de o noua revolutie culturala. Apoi, realitatile acelei lumi sunt cu totul altele azi. Adversitatea dintre Republica Populara Chineza si URSS-ul de atunci nu aveau ca sursa independenta Romaniei socialiste ci pozitia de putere dominanta in cadrul sistemului socialist. Ca sa pui problema in felul asta, trebuie sa ai o foarte mare disponibilitate si dorinta sa te faci de ras in cel mai grotesc mod cu putinta. Mai este cineva in stare sa faca azi afirmtia, de o nastrusnicie mai mult decat bolnava, cum ca “Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez”? Globalizarea (iar China joaca un rol mai mult decat important in acest joc la scara planetara fiind prima care, dupa parerea mea, nu isi mai permite sa puna problema in termenii izolationismului socialist; nu sunt de amintit decat periculos de multele proprietati chinezesti din Africa, agresivitatea imperiala, deocamdata in faza de acaparare prudenta a unor segmente de economii nationale in Europa si in alte parti ale lumii”) nu mai are in vedere termenii de “imperialism capitalist”  (cu preponderenta sa componenta armata) si “imperialism socialist” (cu componenta armata la fel de mare ca si in cazul primului) ci in termenii mult mai perfizi ai dominatiei economice. Ori expansiunea chineza are ca motor exact pericolul unei crize de supraproductie. Ritmul de crestere a fost incetinit deliberat tocmai din cauza acestui pericol. A inclina balanta DEPENDENTEI economice in favoarea Chinei imperiale este la fel de periculos cu a depinde eminamente  de vest. De partea cealalta este in crestere scepticismul (eufemistic vorbind pentru ca de foarte multe ori se manifesta o opozitie chiar virulenta) euro-atlantic. Si in mare masura pe buna dreptate. Numai ca aici intervine perceptia noastra deformata asupra apartenentei noastre la vest versus apartenenta noastra la est. Nimeni din vest nu ne-a promis lapte si miere. Ba tind sa cred ca ei s-au asteptat ca noi vom pune osul la treaba. Ori in atare situatie cea mai mare vina o purtam noi. Noi suntem singurii vinovati ca nu vrem sa muncim ci sa fim toti rentieri, asistati sau milionari in euro. De muncit sa munceasca altii, nu?  Dumnezeu iti da dar nu iti baga in buzunar.
         Solutia optima pentru noi ar fi o dezvoltare economica viabila in care dependentele de exterior sa fie cat mai mici cu putinta sau care sa suporte socurile ce pot aparea in cazul dezechilibrelor pe care prezumtivii nostri parteneri externi le pot inregistra. Este asta posibil? Teoretic da pentru ca avem resurse suficiente sa ne dezvoltam solid. Practic nu, din doua motive. Primul dintre ele este acela ca, in timp, am facut pe dracu in patru sa ne lenevim ca popor, sa devenim indolenti, nepasatori si iresponsabili cu propriul nostru viitor. Acest lucru, facut posibil din cauza gradului redus de educare a cetateanului, de lipsa constiintei civice, lipsei de verticalitate, moralitatii complet indoielnice, lipsei reperelor, a dus la aparitia unei clase politice de o calitate extrem de slaba, fapt ce a generat o criza de leadership. Sau, cu alte cuvinte, o criza acutizata de conducatori care sa fie exponentii intereselor nationale, intereselor cetateanului. In felul asta pluripartidismul, respectarea legalitatii si a separatiei puterilor in stat au devenit doar bunul plac al unei oligarhii politice al carei unic scop este imbogatirea si deservirea intereselor de partid, interese partinice care NU au ca scop sa propuna o solutie doctrinara (si implicit economica si sociala) mai buna ci au doar  scopul inlocuirii celor care beneficiaza de posibilitatile continuarii construirii capitalismului bugetar (ala datorita caruia majoritatea averilor din Romania nu au fost construite prin initiativa privata, prin actiune antreprenoriala inspirata, asumata si responsabila ci prin capusarea averii nationale, prin matrapazlacuri si influente politice, prin acapararea disponibilitatilor executiei bugetare). Ori aceasta clasa politica (exceptiile din cadrul ei sunt regretabil de putine), complet refractara la propria educatie, parvenita, ipocrita, aroganta, aparuta din involburarea mizeriei omenesti iesita la suprafata prin balbotarea a ceea ce a fost rezidual depus in strafundurile societatii, face tot posibilul sa isi conserve pozitiile de putere dobandite. Si atunci revirimentul nostru, cel putin aparent, este imposibil. Dar numai aparent. Pentru ca exact societatea poate deveni factor regulator. Ar mai fi doar un mic amanunt: sa si vrea.

Revista presei unei populatii fara busola.

     Revista presei unei populatii fara busola.

     Arafaturile cu patru motoare marca Hercules, ca niste purcelusi zburatori, se lupta cu blitzurile si proiectoarele presei si ii aduc pe turistii ghinionisti in tara. Dumnezeu sa ii odihneasca.  In Londra, Paris si Roma, 7342  cadavre (noroc ca sunt inghetate) asteapta cuminti si tacute (culmea ar fi sa aibe un briefing guraliv; intre ele), de multe luni de zile, sa fie aduse in pamantul patrei natale, care este, pentru ca rudele nu au bani.

    15 detinuti fac scandal si gauri, cu obiecte ascutite (unii in burtile celorlalti),  iar toate posturile de televiziune se inghesuie sa grohaie fiecare cat mai puternic. Un grup de 200 cetateni protesteaza pentru chestii care ii privesc in primul rand pe ceilalti. Nimeni nu vede. Nimeni nu aude.

    La televizor un individ (drept este, needucat: face ciclul primar in puscarie) care a furat 100 $ povesteste cum "luat" 8 (opt) ani. Idiotule!!! Daca ai fi avut rabdare sa te faci politician de frunte (ai fi avut toate sansele cu predispozitia ta naturala) ai fi putut sa iti cumperi si tu o diploma sau un doctorat si, educat fiind deja, ai fi putut fura cu milioanele fara sa ajungi la puscarie. Parintele care scormoneste in tomberoanele de gunoi dupa resturi de mancare isi continua tacut si nestiut, actiunea. Nimeni nu vede nimic.

    Deputatul PSD Bogdan Diaconu publică un articol în Vocea Rusiei în care susţine că Victor Ponta a scos România din “statutul de colonie” al ţărilor europene ca urmare a vizitei în China. Ca sa vezi… Pe cand o noua revolutie culturala? Barbule, atentia incordata ca ai de lucru. Ia binoclul meu ca fundurile alea de sifon pe care le porti nu te ajuta prea mult. Toata lumea tace. Diferenta dintre stanga si dreapta este ca prima scrie articole in Vocea Rusiei iar a doua in Frankfurter Allgemeine Zeitung.

    Pavlov a aprins becul (a cata oara?) si natia intreaga se repede scandalizata, siderata, uda de emotie proletara si incepe sa hamaie salivand la gandul ca la bac se copiaza si se da spaga pentru nota. Premierul habar nu a avut pana acum (nu-i asa?) ca in tara asta se copiaza, politicienii habar nu au ca se cumpara diplome si doctorate pe bani sau alt gen de mita, televiziunile descopera America si se scapa pre dansele cu perfidie ipocrit-zgomotoasa. Despre celelalte smenuri care au loc, in acelasi timp, pe sub masa, nimeni nu stie nimic. Pe principiul ca ce nu stii nu are cum sa iti faca rau. Despre independenta justitiei nicio vorba. Inspectia Judiciara tace scremut in papusoi. Vorba bunica-mii (Dumnezeu sa o odihneasca): “Esti destept! Iesi din porumbi si te caci in poteca”. Copiii sunt vinovati. Nu modelele lor sociale. Nici familiile. Ca din munca lor pe branci (fetele maturizate prematur, in patru labe; baietii, tot in patru labe repartizate riguros pe parcursul orelor de veghe) au copiii astia bani de spaga.
   
    Primul cocalar al tarii, imbracat ca o sorcova de cocalar, marsaluieste alegoric insotit de multimea de parasute si de multimea, aflati toti pe malul marii, cu mintile intrate la apa. Toata lumea este fericita, nimeni nu se gandeste la bani. ProTv da in clocot si face spume abundente cu care acopera toata populatia tarii. In alt oras, nu la fel de scifosit si cu sclipici la kil, un copil a murit pentru ca spitalul nu a dispus de asistenta medicala specializata, medicamentele si aparatura necesare bolii copilului. Cortegiul funerar este compus doar din cei doi parinti, un bunic paralitic si cei trei frati micuti care nu inteleg ce se intampla. “Nimeni va sti”, vorba cantecului prea trist al grupului Holograf.

    In atare situatie, am simtit nevoia sa curat praful, zgomotul, mizeria, indiferenta lumii, imbecilitatea agresiva a lumii si am iesit, acum doua zile, in ploaie. Sumar imbracat, foarte sumar imbracat. Ei nu, nici chiar de tot, chiar daca eram in curtea proprie pe persoana fizica.  Am lasat ploaie sa curga pe mine, sa imi curete revolta asternuta temeinic pe crestutul  ridicat umil catre cerul ce se revarsa prin stropii de ploaie. Torentul imi mangaie porii, imi ravaseste putinul par de care mai dispun, tot pe persoana fizica, si pentru minute bune ma face sa uit de tot ceea ce este nefiresc, inuman, abrutizat, nefericit, murdar si fatarnic pe lumea asta. Sunt numai eu, norii, tunetul si ploaia ce imi lipeste profund picioarele de pamantul tarii mele.
    Azi, dupa doua zile, am continuat curatenia in lista cu “prieteni” ai mei de pe contul facebook. Din cei in jur de 300 am sters macar 50. Oameni care nu citesc ce scriu eu, oameni care nu vorbesc cu mine niciodata, jurnalisti egocentrici pentru care nu exista decat cuvantul lor, “pesonalitati” egolatre pentru care notorietatea este criteriul suprem, valoarea celorlalti fiind doar un apendice inexistent si nefolositor existentelor lor suficiente, politicieni surzi si orbi in afara grupului propriu care nu vede (grupul) in ceilalti decat un numar in numaratoarea voturilor. A trebuit sa constat ca trebuie sa fiu si mai selectiv decat am fost atunci cand m-am limitat la numarul de 300 de “prieteni”. Prieteni? Dumnezeule! Devalorizez un concept la fel de valorosc ca si iubirea.

Inca un recurs la memorie. Sau cum zicea ala: “Sa nu uiti, Darie!”

      Inca un recurs la memorie. Sau cum zicea ala: “Sa nu uiti, Darie!”

      Pe data de 28.06.2012 scriam urmatorul text (ne`a Turcescule, ne`a Cristoiule, dati-o in balarii  de ingamfare ca eu am scris inaintea voastra o gramada de chestii; inclusiv “lovitura de stat” am scris inaintea voastra; si fara sa ma apere notorietatea)

Sa nu va mai vaitati cand abuzul indreptat acum impotriva unui strain se va indrepta si asupra voastra... Va fi prea tarziu.

     Ii pun cateva intrebari primului ministru. Si sunt doar intrebari, nu afirmatii, deci nu ma poate acuza nimeni ca as vrea sa jignesc pe cineva. Uite-le! Ba, tu esti prost? Ba, tu esti idiot? Ba, tu esti tampit? Ba, tu esti boschetar? Evident ca la asemenea intrebari ar fi numai optiunea dumnealui sa raspunda intr-un fel sau altul. Ar merge si sofismele judecatilor lui Solomon. Adica abordarea unei logici trivalente pentru orice fel de raspuns. Daca banuiesc cat de cat cam ce ar raspunde distinsul domn primministru, in ceea ce ne priveste pe toti ceilalti, chiar am certitudinea acum ca ne ia si de prosti si de idioti.

     Pentru ca exista pericolul ca o ordonanta de urgenta sau o hotarare a Curtii Constitutionale sau orice act care trebuie sa produca efecte juridice sa nu fie publicat in timp util (legal orice act legislativ produce efecte juridice doar dupa publicarea lui in Monitor), onor Guvernul Romaniei a hotarat ieri (pe sestache) ca Monitorul Oficial sa treaca in subordinea Guvernului. Atat timp cat nicio lege (chiar daca absolut nicio necesitate vitala a tarii nu impunea o asemenea decizie luata prin Ordonanta de URGENTA) nu interzice acest lucru, este dreptul lor legal (da-o in ma-sa de moralitate la nivelul lor!!!) sa faca si chestia asta. Numai ca supriza!!!! Nici nu a fost trecut bine in subordinea Guvernului ca a si aparut (la mai putin de 24 ore) anuntul ca domnul Voiculescu si-a dat demisia din Senatul Romaniei. Si care este chestia? Mare branza! Domnia sa, un personaj extrem de controversat, recunoscut ca  turnator al Securitatii Republicii Socialiste Romania, personaj asupra caruia planeaza banuiala ca si-a insusit o halca importanta din fondurile amintitei institutii de toata fala a societatii multilateral dezvoltate, fericitul posesor al catorva dosare penale pe rolul unor diverse instante de judecata, are (avea, pentru ca dupa cum o sa vedem, nu o sa mai aibe) maine termen de judecata intr-un dosar penal, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Adica termenul ultim. Or, in cazul in care distinsul domn nu mai este senator, amintita curte nu mai are dreptul sa il judece si atunci procesul trebuie mutat la o instanta inferioara si luat de la zero. Si cum ne-am obisnuit ca la nivelul lor "de indata sa insemne macar o saptamana, este de asteptat ca un proces luat de la zero sa dureze nu stiu cati ani iar prescriptia sa isi faca afectele dupa numai cateva luni.  Singura modalitate prin care se poate atesta faptul ca domnul Voiculescu nu mai este senator, era publicarea in Monitorul Oficial a hotararii dumnealui de a-si da demisia din Senat. Minunat!!! Curat murdar, coane Fanica! Sau nu! In cazul de fata este "murdar curat, coane Viorele". La o adica care este smenu, nene? Niciunul. Eu chiar m-am obisnuit ca legal sa fie salvati tot felul de neispraviti, de hoti, de corupti, de smenari, de facaturi sinucigase. Mare chestie.

     Si ca veselia sa fie completa, onor ministrul edicatiei ia astazi hotararea sa blocheze activitatea institutiei care maine ar fi trebuit sa inceapa dezbaterea pe marginea suspiciunii de plagiat a onorabilului si imaculatului nostru sef de guvern.

     Partea cea mai injositoare pentru noi ca natie este insa faptul ca boborul arborigen, deprins sa gandeasca doar prin ochelarii instinctelor primare, dominat fiind de viscerala lozinca "jos", chiar nu vrea sa vada ca aici nu mai este vorba despre politica si preferinte politice. Si acum ca si alta data, in loc sa vada pericolul pe termen nu foarte lung, isi mesteca mucii bucurandu-se "mamaaa ce bine le faceeee, mortii  ma-sii de presedinte, huooooo, chiorule" fara sa vada ca toate astea nu au legatura nici cu presedintele, nici cu pedelistii "in gura ma-tii si tu", nici cu politica si cu atat mai putin cu poporul statistic. Are totul legatura numai cu faptul ca trebuiesc salvati marii penali, marii hoti, marii pradatori ai acestei tari, cei datorita carora oricare dintre noi traieste mai prost cu fiecare zi ce trece. Iar politicul i-a ajutat peste poate. Din pacate niciunul dintre ei nu este in stare sa invete lectia abuzului la care sunt supusi chiar ei atunci cand nu sunt la putere. Tind sa cred ca astia nu si-au facut nici macar liceul. Cum dracu au devenit profesori cu doctorate si tot felul de alte titluri de parveniti daca nu au tinut minte nici macar legea actiunii si reactiunii a lui Newton, lege care se preda in anii de liceu?

Apoi pe 30.06.2012 scriam urmatorul articol:

Ceea ce este imoral nu este in mod obligatoriu si ilegal... asa ca, traiasca abuzul legal

    Incerc sa ascult cat mai multe posturi de televiziune si cat mai multe pareri si pro si contra demisiei premierului. Inainte de toate, as vrea sa spun ca sunt dispus sa pariez pe oricat si pe orice ca dincolo de promisiunea (iarasi l-a luat gura pe dinainte) premierului facuta ieri unui ziar spaniol ca isi va da demisia daca se va dovedi ca a plagiat, nu o va face. Si asta se va intampla doar pentru ca nu se va gasi formula legala sa se demonstreze plagiatul sau organismul acceptat, de toata lumea, care sa o faca. De tot rasul, nu?

   Parerile pro demisie pun accentul pe aspectul moral al problemei. Si in buna masura au dreptate. Parerile contra mizeaza pe faptul ca formal nu a fost declarat, demonstrat lucrul asta. Mai mult chiar, devine mai important nu faptul in sine ci faptul ca "nenorocitul" de Basescu se foloseste de dosare, incercandu-se deturnarea atentiei privitorului de la aspectul punctual la "da ala de ce a facut?". Cumva au dreptate. Am in vedere proverbul romanesc "hotul neprins este negustor cinstit". Pentru mine nu asta este problema cea mare. Personal il socot, pe distinsul premier, doar un limbric arogant care incearca sa ma prosteasca, instabil in declaratii si, iar domnia sa inca nu o stie, este la fel de trecator ca oricare alt om. Nu ma ingrijoreaza nici macar faptul ca niciunii nu vad barnele pe care fiecare le au in ochi. Nu ma ingrijoreaza nici macar faptul ca fiecare dintre ei ii socotesc pe toti cei care sunt impotriva lor ca facand parte din tabara adversa, slugi platite rauvoitoare bla bla bla. Pe mine ma ingrijoreaza lipsa de incredere in institutiile statului. Lipsa de incredere care in buna masura este justificata. Ma ingrijoreaza lipsa reperelor de autoritate morala, ma ingrijoreaza contestarea oricarei autoritati, ma ingrijoreaza faptul ca notorietatea este confundata cu autoritatea, ma ingrijoreaza nonsalanta si ingaduinta cu care fiecare isi valorizeaza propriile pozitii in raport cu aceleasi aspecte ale celuilalt. Ma ingrijoreaza usurinta cu care oamenii vizibili isi valideaza prezenta adaptand moralitatea si legalitatea la nevoile lor imediate si nu adaptandu-si propriile pozitii la normele minim morale si maxim legale existente la un moment dat. Prea complicat. nu? Hai altfel: in momentul in care nu imi convine o norma, o regula, o lege, o schimb in mod unilateral doar pentru ca sunt in pozitia sa o pot face. Numai ca aceasta norma, regula, lege ii priveste pe toti ceilalti si normal ar fi ca o asemenea schimbare sa fie negociata cu toti ceilalti. Altfel este anarhie sau tiranie obiectivata prin legile pe care in mod unilateral le produc in doar interesul meu sau al grupului meu. Iar o asemenea abordare da dreptul fiecarui grup in parte sa isi faca propriile reguli pe care va incerca sa le impuna cu forta celorlalti. Miroase cumva a dictatura? In definitiv cele trei trepte de manifestare succesiva  puterii a fost definita inca din antichitate si se tot repeta: anarhie, dictatura, democratie... si iarasi anarhie... Noi unde suntem?

Iar in 01.07.2012 scriam:

Un partid unic cu factiuni care se cheama PNL, PDL, PSD si toti ailalti P...

    Intamplarea face ca in secunda asta sa il vad pe sticla pe un tampit gras, urat, arogant, plin de el, fanfaron si parca vomitat pe marginea santului cu un dictionar enciclopedic in mana ca sa para ca are stil. Cred ca Mihalache il cheama si este de la PNL. Inca o data, chiar nu inteleg cum un asemenea partid  nu gaseste niste oameni ceva mai de calitate decat domnii astia gen Antonescu, Mihalache, Voicu, Tusa si multi altii a caror prestatie aduce de cele mai multe ori cu gangaveala agresiva a prostului plin de sine care are senzatia ca pretiozitatile verbale pigmentate la greu cu tzatzisme suburbane ar avea ceva de a face cu rigoarea unei minti evoluate, indivizi care au senzatia ca unul ca mine care chiar pretuieste ironia fina si causticitatea cu stil ar si trebui sa rada, ca la o gluma buna, la marlaniile lipsite de argumente elaborate. Iar PNL, ca si PSD de altfel, chiar au si oameni de valoare. Ma tot intreb cum de nu au loc in fata oamenii de calitate. Raspunsul mi se pare destul de simplu: dincolo de doctrine de parada, oamenii astia chiar sunt organizati ca oligarhii autarhice in care valoarea nu are loc ci doar avaritia, caracterul lor hraparet insatiabil. Pana la urma toate partidele astea au in comun  interesele lor strict economice. Iar PDL-ul ca entitate politica distincta (fara ca asta sa insemne ca nici aici nu ar fi oameni de valoare) nu iese deloc din tiparul asta. Cu cateva zile in urma au avut un congres sau conventie. Ma rog... chestia aia de partid unde isi fac ei alegerile fabuloase.  Ceea ce am vazut si am auzit dupa lucrarile amintitului ce o fi, chiar ma pune pe ganduri. Intr-o perioada cand tampitul domn Ponta nu lasa sa treaca o zi fara sa scoata o declaratie in totala contradictie cu declaratia din ziua anterioara facuta pe aceeasi tema, ailalti domni la fel demonstreaza ca nu au invatat nimic sau ca nu vor sa invete nimic sau ca pur si simplu nu pot sa invete nimic. Inca o data au dat-o pe faptul ca au pierdut guvernarea din cauza masurilor de austeritate luate. Complet eronat!!! Au pierdut increderea electoratului pentru ca au promovat acelasi timp de "mafie ticalosita" pe care o incriminau atunci cand au castigat alegerile. Nefiind capabili sa accepte lucrul asta, coroborat cu faptul ca la varf PDL-ul nu a fost in stare sa aduca alti oameni si, in mare, au fost alesi cam aceeasi oameni, ma face sa cred ca nu vor avea cum sa convinga electoratul acela tacut care gandeste si care ar putea sa schimbe raportul de forte. Pacat!!! Toti astia din intreaga clasa politica chiar nu pot sa gandeasca faptul ca acea masa invizibila despre care vorbeam, ar putea la un moment dat sa atinga stadiul de masa critica ce ar fi in stare sa mature, cu nemultumirea ei, tot ceea ce este gaunos, nemernic, parvenit in toate aceste partide?

Si uite vere ce scriam pe 03.07.2012”

 Lovitura de stat cu papusari si marionete

     Cei care se afla in spatele acestor scenarii care, de departe, seamana a lovitura de stat de catifea, sunt completamente si bolnavi si iresponsabili. Se intampla exact ce spuneam chiar mult inainte ca USL-ul sa preia puterea. In mai putin de doua luni au fost preluate principalele institutii ale statului. Mai ramane Curtea Constitutionala si presa care nu ii este favorabila. Cu presedintia este extrem de simplu acum. Chiar sunt curios care va fi modalitatea in care vor face lucrul asta in cazul Curtii Constitutionale. Cu presa poate fi destul de simplu: fie sunt preluate, presate, mituite, santajate retelele de distributie, fie schimba componenta CNA si schimba regulile. Cu toate ca nu este de exclus nici o lege care sa interzica atacarea puterii. Vorbeam despre iresponsabilitatea papusarilor. Ceea ce marionetele nu realizeaza in momentul asta este faptul ca in momentul in care va veni nota de plata, si va veni, nu papusarii vor fi cei care isi vor rupe gatul ci aceste marionete arogante care au senzatia ca lumea incepe si se termina cu ei. Ca un adormit ca domnul Antonescu, care se comporta ca si cand ar fi somnambul atunci cand nu doarme, ca un arivist imatur cum este domnul Ponta sau Sova sau Corlatean sunt dispusi sa faca jocul asta, parca o pot intelege. Nu pot intelege cum masa cea mare a celor care si-au riscat viata in `89, nu pot intelege cum "batranii" care, cu poticneli sau fara, au pus totusi umarul la ridicarea din mizeria unei dictaturi a Roamniei, nu pot intelege cum toti acestia, indiferent de apartenenta lor de partid, pot accepta jocul asta extrem de periculos, nu pot intelege cum au puterea sa taca, nu pot sa accept ca au atat de putina demnitate incat sa accepte postura de marionete in mainile unor papusari a caror existenta este condusa doar de lacomie si nevoia bolnava de putere. Problema este ca aici nu mai este vorba despre PDL sau presedinte, despre PNL, PSD, UDMR si toti ceilalti. Aici este vorba despre mine, cetateanul roman care a dus tot greul in acesti aproape 23 de ani. Din pacate Romania este impartita in trei mari felii: o importanta felie de partid isterizata, o mare felie de Romanie amorfa si o mica Romanie constienta de pericolul deloc de neglijat.

    De ce spun ca este vorba despre o lovitura de stat? Pai... in momentul asta USL, sustinuta iresponsabil de noii ei aliati, chiar avea la dispozitie toate butoanele puterii. Nu ii mai trebuia absolut nimic sa aibe o majoritate zdrobitoare la urmatoarele alegeri. Eu stiu din surse mai mult decat sigure cum se impart la ora actuala absolut toate functiile in teritoriu. Degeaba se lamenteaza acum fruntasii PDL-isti. Intr-un film mai vechi, un personaj spunea: Hitler este de vina pentru ca el i-a adus pe rusi in Europa. Domnule Blaga, domnule Basescu, sunteti cei mai mari vinovati de ceea ce se intampla acum in tara. Colegii vostri de politichie nu au facut decat sa se foloseasca si de slabiciunile voastre dar si de faptul ca voi ati creat niste precedente. Ati semanat vant ca sa avem acum furtuna. Cred ca niciunii dintre voi nu ati invatat o lectie pe care eu o stiu de cand eram tanar: un sistem poate fi cel mai usor demolat din interiorul lui folosindu-i slabiciunile. O minima demnitate ar trebui sa va duca la concluzia ca ar fi chiar necesar pentru tara ca tot PDL-ul sa isi dea demisia, ca forma de protesc, din Parlamentul Romaniei si sa va luati portia de penitenta cerandu-va scuze poporului roman si macar de acum inainte sa va apucati sa luptati pentru interesele poporului roman.

        Sincer sa fiu, imi doresc ca Politia, serviciile secrete si  judecarorii sa aibe verticalitatea sa isi faca meseria si nu sa raspunda comenzilor unor marionete luate complet de valul puterii papusarilor. 

Va mai aduc eu aminte si altele. Acum ma culc ca sunteti prosti.

Un protest nesemnificativ dar mare cat o idee care sperie

 Un protest nesemnificativ dar mare cat o idee care sperie

        As fi vrut sa scriu ceva despre cocalari dar de fiecare data cand incercam, mana-mi refuza sa scrie altceva decat “Raducu Mazariche” iar mintea mi se bloca pe formele feciorelnic perverse ale unui card de gaste ce-si urmeaza pestele la urnele de vot. Acele urne care urmau sa consfinteasca lovitura de forta data direct in testicutele firave si plexul Constitutiei urmand sa o castreze suficient incat sa nu mai raspunda decat la comanda “sezi”. Numai ca primul cocalar al tarii, si impreuna cu el multi alti cocalari de partid si de stat de diverse culori si pete consistente, la care poti adauga o multime amorfa de oameni pentru care Constitutia nu exista nici macar ca substantiv comun de genul feminin, uita ca asa cum Biblia este o simpla carte in absenta credinciosilor, tot asa Constitutia este doar o cartulie cu grafica slabuta, in lipsa cetateanului care sa creada in ea si sa o apere. Ori in atare situatie trebuie sa te apuci sa arzi credinciosii, nu Biblia, trebuie sa te apuci sa arzi cetateanul, nu Constitutia. Trimiterea simbolica la arsul cartilor din perioada nazista nu este deloc intamplatoare pentru ca si acolo tot despre dictatura, tiranie, bun plac si imens de multa prostie era vorba. Nu poti distruge cuvantul distrugand cartea in care a fost tiparit. Cuvantul sadit adanc in sufletele catorva zeci de oameni poate sa creasca pana la nivelul a catorva sute. Apoi pana la nivelul a catorva mii sau zeci de mii sau sute de mii. Evident ca lucrul asta nu se poate petrece prin simpla diviziune ca la inmultirea primatelor unicelulare. Este nevoie de curaj, este nevoie de generozitate, este vorba si despre macar un dram de nebunie curata, este nevoie de devotiune si inainte de toate este nevoie de speranta. Impotriva tuturor evidentelor, impotriva tuturor gurilor care gem impotent “nu se poate schimba nimic”, impotriva sufletelor stirbe a caror rautate grohaie satisfacut “ha ha ha, nu vedeti ca nu ati schimbat nimic?”, impotriva a tot ceea ce te indeamna sa renunti. Cati vor pricepe ca gestul tau de a apara un substantiv comun de genul feminin are implicatii profunde in cel mai mic pas pe care ar urma sa il faca dupa o perioada de timp? Cati vor fi in stare sa accepte ca strigatul prin care incerci sa scapi de viol substantivul comun de genul feminin, le foloseste mai mult lor decat tie care strigi furios, deznadajduit, neinduplecat, imposibil de ingenunchiat chiar cand esti cazut la pamant, “jigodiilor, luati mana de pe CONSTITUTIE!”. In momentul asta de exemplu, un nesimtit de ministru, la intrebarea (vad la televizor) “Ce veti face daca maine veti fi condamnat?” raspunde ranjind “Ce sa fac? Ma voi cai. Dar demisia din Guvern nu am sa mi-o dau” si continua sa ranjeasca din ochii-i bulbucati de jivina raioasa pe care nici macar sarutul ingerilor nu ar fi in stare sa il transforme mai mult decat in vierme. Ei bine, o mana de oameni, nu mai mult de 150-200 s-au strans nu sa dea pe cineva jos (stiu si singuri ca ei nu sunt sustinuti de un santajist dogar fara doage sau ranjetele gretoase ale turnatorilor cocotati pe antene parabolice), nu sa ceara ceva pentru ei, nu sa pretinda ceva pentru rudele lor, nu sa influenteze castigarea unei licitatii banoase ci doar sa arate cu degetul spre viitorul celorlalti: dictatura parlamentara. Cea care este in stare sa nasca si mai multe jivine hidoase, oligofreni ai caror neuroni sunt calibrati doar pe “fur, insel, mint, dezbin, conduc”. Credeti ca voi ceilalti ati putea scapa? Voi cei care doar priviti sceptic, voi ceilalti care doar analizati fara vlaga, voi ceilalti care zambiti satisfacuti de lipsa de putere a unei maini de oameni, voi cei de stanga sau de dreapta care inca mai doriti timid normalul la voi in tara, voi jurnalistii care faceti trafic (la frontiera dintre incosntienta si orbire) cu nevolnicele voastre pixuri. Mai bine scrieti si vorbiti despre Elodia decat sa faceti vizibila, din ce in ce mai vizibila, incrancenarea disperata a acelei maini de oameni curati. Credeti ca voi nu veti fi afectati? Credeti ca veti mai putea scrie? Credeti ca va mai avea cine sa va citeasca? Credeti ca va mai avea cine sa va priveasca? Da, nebunii astia nu sunt subiect de stire fierbinte. Dogarii fara doage, cei care cereau privilegii si bani mai multi, erau. Cum sa iti dea atentie un egolatru jurnalist care priveste doar in oglinda murdara a dorintei de notorietate si nimic altceva? Probabil si pentru el “Vrem constitutie pentru cetateni nu pentru politicieni” este doar o simpla versificare stangace a unei mase nesemnificative de oameni neorganziati, fara leaderi formali (nici nu au nevoie! stiu sa se conduca si singuri), fara sustinere partinica, neluati in seama de condeiele stralucite ale culturii. Credeti voi toti, cei pe care i-am pomenit ca intr-o molifta la un prea lung parastas al democratiei defuncte, credeti ca voi veti fi mai feriti daca taceti? Credeti ca voi veti mai exista demn? Credeti ca sunteti mai valorosi daca nu coborati intre ei?