Revista presei unei populatii fara busola.

     Revista presei unei populatii fara busola.

     Arafaturile cu patru motoare marca Hercules, ca niste purcelusi zburatori, se lupta cu blitzurile si proiectoarele presei si ii aduc pe turistii ghinionisti in tara. Dumnezeu sa ii odihneasca.  In Londra, Paris si Roma, 7342  cadavre (noroc ca sunt inghetate) asteapta cuminti si tacute (culmea ar fi sa aibe un briefing guraliv; intre ele), de multe luni de zile, sa fie aduse in pamantul patrei natale, care este, pentru ca rudele nu au bani.

    15 detinuti fac scandal si gauri, cu obiecte ascutite (unii in burtile celorlalti),  iar toate posturile de televiziune se inghesuie sa grohaie fiecare cat mai puternic. Un grup de 200 cetateni protesteaza pentru chestii care ii privesc in primul rand pe ceilalti. Nimeni nu vede. Nimeni nu aude.

    La televizor un individ (drept este, needucat: face ciclul primar in puscarie) care a furat 100 $ povesteste cum "luat" 8 (opt) ani. Idiotule!!! Daca ai fi avut rabdare sa te faci politician de frunte (ai fi avut toate sansele cu predispozitia ta naturala) ai fi putut sa iti cumperi si tu o diploma sau un doctorat si, educat fiind deja, ai fi putut fura cu milioanele fara sa ajungi la puscarie. Parintele care scormoneste in tomberoanele de gunoi dupa resturi de mancare isi continua tacut si nestiut, actiunea. Nimeni nu vede nimic.

    Deputatul PSD Bogdan Diaconu publică un articol în Vocea Rusiei în care susţine că Victor Ponta a scos România din “statutul de colonie” al ţărilor europene ca urmare a vizitei în China. Ca sa vezi… Pe cand o noua revolutie culturala? Barbule, atentia incordata ca ai de lucru. Ia binoclul meu ca fundurile alea de sifon pe care le porti nu te ajuta prea mult. Toata lumea tace. Diferenta dintre stanga si dreapta este ca prima scrie articole in Vocea Rusiei iar a doua in Frankfurter Allgemeine Zeitung.

    Pavlov a aprins becul (a cata oara?) si natia intreaga se repede scandalizata, siderata, uda de emotie proletara si incepe sa hamaie salivand la gandul ca la bac se copiaza si se da spaga pentru nota. Premierul habar nu a avut pana acum (nu-i asa?) ca in tara asta se copiaza, politicienii habar nu au ca se cumpara diplome si doctorate pe bani sau alt gen de mita, televiziunile descopera America si se scapa pre dansele cu perfidie ipocrit-zgomotoasa. Despre celelalte smenuri care au loc, in acelasi timp, pe sub masa, nimeni nu stie nimic. Pe principiul ca ce nu stii nu are cum sa iti faca rau. Despre independenta justitiei nicio vorba. Inspectia Judiciara tace scremut in papusoi. Vorba bunica-mii (Dumnezeu sa o odihneasca): “Esti destept! Iesi din porumbi si te caci in poteca”. Copiii sunt vinovati. Nu modelele lor sociale. Nici familiile. Ca din munca lor pe branci (fetele maturizate prematur, in patru labe; baietii, tot in patru labe repartizate riguros pe parcursul orelor de veghe) au copiii astia bani de spaga.
   
    Primul cocalar al tarii, imbracat ca o sorcova de cocalar, marsaluieste alegoric insotit de multimea de parasute si de multimea, aflati toti pe malul marii, cu mintile intrate la apa. Toata lumea este fericita, nimeni nu se gandeste la bani. ProTv da in clocot si face spume abundente cu care acopera toata populatia tarii. In alt oras, nu la fel de scifosit si cu sclipici la kil, un copil a murit pentru ca spitalul nu a dispus de asistenta medicala specializata, medicamentele si aparatura necesare bolii copilului. Cortegiul funerar este compus doar din cei doi parinti, un bunic paralitic si cei trei frati micuti care nu inteleg ce se intampla. “Nimeni va sti”, vorba cantecului prea trist al grupului Holograf.

    In atare situatie, am simtit nevoia sa curat praful, zgomotul, mizeria, indiferenta lumii, imbecilitatea agresiva a lumii si am iesit, acum doua zile, in ploaie. Sumar imbracat, foarte sumar imbracat. Ei nu, nici chiar de tot, chiar daca eram in curtea proprie pe persoana fizica.  Am lasat ploaie sa curga pe mine, sa imi curete revolta asternuta temeinic pe crestutul  ridicat umil catre cerul ce se revarsa prin stropii de ploaie. Torentul imi mangaie porii, imi ravaseste putinul par de care mai dispun, tot pe persoana fizica, si pentru minute bune ma face sa uit de tot ceea ce este nefiresc, inuman, abrutizat, nefericit, murdar si fatarnic pe lumea asta. Sunt numai eu, norii, tunetul si ploaia ce imi lipeste profund picioarele de pamantul tarii mele.
    Azi, dupa doua zile, am continuat curatenia in lista cu “prieteni” ai mei de pe contul facebook. Din cei in jur de 300 am sters macar 50. Oameni care nu citesc ce scriu eu, oameni care nu vorbesc cu mine niciodata, jurnalisti egocentrici pentru care nu exista decat cuvantul lor, “pesonalitati” egolatre pentru care notorietatea este criteriul suprem, valoarea celorlalti fiind doar un apendice inexistent si nefolositor existentelor lor suficiente, politicieni surzi si orbi in afara grupului propriu care nu vede (grupul) in ceilalti decat un numar in numaratoarea voturilor. A trebuit sa constat ca trebuie sa fiu si mai selectiv decat am fost atunci cand m-am limitat la numarul de 300 de “prieteni”. Prieteni? Dumnezeule! Devalorizez un concept la fel de valorosc ca si iubirea.