miercuri, 27 februarie 2013



         …ungurii si Basescu.

     Prin iunie anul trecut, analizand comportamentul politic al noii guvernari si al sustinatorilor acesteia, scriam “Atentie la Rusia!”.  Nu ma bazam decat pe instinctul meu si pe capacitatea mea de analiza dar in lipsa unor informatii si date factuale. Intre timp seful SRI (poate nu uita nimeni ca a fost propus din partea PSD) a confirmat ca in vara au fost dese miscari de modificare a configurarilor geostrategice (de unde se vede ca patrioti exista in toate taberele). Mai mult chiar, atacurile furibunde ale Antena 3 (incep sa fie destul de bine conturate legaturile acesteia cu Vocea Rusiei si cu actiunile serviciilor de informatii rusesti) la SRI, confirma indirect orientarile pro-rusesti ale diverselor grupuri, partide si oameni politici aflati in fruntea tarii la ora actuala. Mai mult chiar, avertismentul voalat al Vocii Rusiei in virtutea caruia dupa Bulgaria urmeaza Romania, te duce imediat cu gandul ca undeva se coace ceva. In contextul asta as circumscrie apetitul exagerat al presei scrise si vizuale pentru niste biete animale din curtea unui boschetar in detrimentul protestelor din tara sau in detrimentul discursului presedintelui, fapt nemaiintalnit pana acum. Stiind cat de greu este sa aduni o masa de cateva mii de oameni ca sa semneze o petitie pentru ceva sau impotriva a ceva, ma intreb ce forte si ce surse de finantare au reusit sa stranga 10 000 de oameni, intr-un orasel prapadit cum este Barladul, ca sa demonstreze impotriva posibilei exploatari a gazelor de sist (chestie care ar incurca pe un termen destul de lung interesele rusesti in directia resuscitarii influentei lor si tendintelor lor de refacere imperiala, la nivel economic de data asta). In acelasi context as inscrie si luptele care se dau pe controlul justitiei. Este evident ca un judecator oarecare din tara poate fi controlat (ca sa se respecte de fatada principiul separatiei puterilor in stat) numai de catre CSM prin Inspectia Judiciara. Ori in momentul in care ai un corp judecatoresc obedient sau doar inconstient, singura autoritate care poate face ordine si poate repune lucrurile pe fagasul lor normal, este CSM. Nu mai aduc in discutie faptul ca este si complet anormal si complet neprofesionist ca un corp judecatoresc sa ceara demiterea unor colegi din CSM doar votand si nu argumentand. Cine si ce anume a influentat atitudinea profesionala a acestor slujitori ai LEGII? As indrazni sa introduc in ecuatie urmatorul rationament: doar un judecator poate sa puna in aplicare o masura punitiva impotriva unui cetatean (daca se doreste salvarea aparentelor democratice) sau a unei publicatii sau post tv (potrivnic unei puteri) in cazul in care cetateanul sau jurnalistul ar avea o atitudine critica sau ar protesta. Si atunci este nevoie de un CSM care sa nu reactioneze la eventualele abuzuri din justitie. Iar in cazul asta intreb si ma intreb: urmeaza cumva sa se schimbe ceva legi referitoare la protestul cetateanului sau la activitatea jurnalistului?
     La fel de ingrijoratoare este atitudinea vizibil partinica a unor ONG-uri cu pretentii de reprezentante ale societatii civile si folosite de puterea politica tocmai ca sa dea acea spoiala de consultare a societatii civile. Imi este mai mult decat edificatoare atitudinea Pro Democratia care, dupa ce a fost cumparata de puterea politica prin subventii de la stat, a devenit de o obedienta mai mult decat gretoasa prin activitatea leader-ului ei, domnul Parvulescu. Ca se intampla asa, nu ar fi nimic nefiresc in climatul mioritic dambovitean. Partea proasta este ca tocmai acest ONG a fost nominalizat (pe ce criterii?) sa aduca propuneri din partea societatii civile (????) la intocmirea noii Constitutii.
      Nu ar fi de neglijat nici obstinatia cu care guvernantii incearca sa duca cu presul populatia cu teme derizorii cum ar fi admiterea in spatiul Schengen (la ce foloseste cetateanului mediu care poate oricum sa iasa din tara o data la nu stiu cati ani si sa se plimbe pe oriunde?), pericolul unguresc (crede cineva ca ar putea Tinutul Secuiesc sa se uneasca cu Ungaria?), aducerea osemintelor lui Brancusi in tara (chestie care ar trebui facuta la nivel de Minister al Culturii si nu la nivel de premier) si, bineinteles, eternul Basescu. De ce nu este mediatizata actiunea Guvernului in directia curatirii societatii de prea multii infractori politici? De ce nu sunt intens mediatizate masurile de crestere economica?  Cumva pentru ca aceste teme cu adevarat majore pur si simplu nu inregistreaza niciun fel de crestere? Cum ma, oameni buni? Dupa un an de zile in care astia au puterea aproape absoluta, mai este Basescu sursa tuturor relelor? Pai s-a vazut ca judecatorii actioneaza in sensul dorintelor puterii actuale. Serviciile de informatii au la conducere oameni proveniti din actuala putere politica (norocul Romaniei este ca sefii acestor servicii se socotesc intai romani si abia apoi fosti membri ai unor partide). Cum ma, oameni buni? Puteti spune ca dupa un an de zile aveti semnele unui trai mai bun? Cum ma, oameni buni? Dupa un an de zile (Ungureanu a fost dat jos dupa 72 de zile pentru mult mai putin) astia reusesc doar sa duca inflatia pe inalte culmi de progres, sa duca la descrestere economica, sa mareasca numarul somerilor, sa impuna  noi impozite, sa creasca numarul celor din aparatul administrativ central si local pe banii vostri iar voua va place? Cum ma, oameni buni? Pe aia i-ati vrut jos pentru ca vi se pareau prea multe cele 300 de capuse propuse iar astia le-au dublat  numarul si voua va place?
     In atare situatie stau si ma intreb tamp cum Dumnezeului cetateanul mediu se lasa prostit cu aceleasi marote si mai tampe decat mirarea mea: ungurii si Basescu.

marți, 19 februarie 2013




         Dreapta stangace in ritm de hip-hop, rock

        Avem in tara asta Partide Social Depravate, Partide National Levitate, Uniuni Nationale Printre Rostogoale, Uniuni Socializant Latrinale, Partide Demolat Literare, Forte Citrice, Partide National Temeinic Cretin Dezmembrate,  Partide Populate Dar Deversate, Partide Constrictoare, Partide Varza, Partide Efeministe Ramane, se aude ca se mai nasc si alte Forte (ma sa fie al dracului, chiar asa?), partide cu ideologii purtate mandru pe dreapta sau pe partea stanga, toate Democrate sau Nationale, temeinic temperate de starea prea lipsita de vigoare a unor suspensoare eminamente goale. Pe stanga sau pe dreapta . Toate au un punct comun: stanga da in dreapta, iar dreapta, la randu-i, isi da cu stangu in dreptu. Si in dreapta.
       In atare situatie, imbatata de mjoritatea si autosuficienta prostului fudul, stanga da in clocot sa se destrame  afisand zambetele pline de iubire ale unor soti aflati intr-o situatie in care vor sa salveze aparentele de cuplu iubitor (in timp ce si-o trag la glezne pe sub masa aflata la vedere), actiunea fiind zadarnicita deocamdata doar de faptul ca inca nu se hotarasc care dintre ei sa fie mama si care tata si sa se comporte ca atare intr-un ultim act sexual devastator. Pentru noi fiind cel mai important sa vedem cine cui i-o trage. La glezne, in mecla sau doar la coruptie.  In timpul asta, sustinatorii stango-dreptei majoritare, isi umfla muschii tragand adanc in piept sloganul “jos” (cine? ca “sus” sunt numai cei pe care i-au votat), doar doar or putea sa umple burtile din ce in ce mai goale. “Jos” oricine sau orice atat timp cat zgomotul lui “jos” acopera zgomotul foamei neasumate.
       Dreapta, la randul ei, se tot desparte mimand insa dorinta de a se impreuna in orgasme multiple dar fara urmari parentale (adicatelea sterpe; despre urmari este vorba), impreunare ce dureaza doar din cauza neputintei stabilirii paternitatii drepturilor asupra doctrinei si dreptului de a fi capul familiei. Impreunarea asta de fatada se face sub forma unei lupte de cocosi purtate in spatele gulerelor scrobite (dar murdarite rau de indelunga purtare) in care invinsul ar urma sa fie gaina lasciva care se impiedica lacom-senzual, finalitatea fiid o  fuziune indoielnica (la care sa participe si una dintre faramele rezultate in urma divortului stangii cu pretentii de dreapta) sub semnul opulentei autiste curat corupte, sub semnul generos al lui nihil sine dero.
      Iar  in toata aceasta bulibasala in care stanga se autodenunta dreapta si cinstita iar dreapta este stangace rau, bulibaseala ce va duce la violenta casnica (sau domestica?) dar si complet devastatoare pentru tara (care nu este nici de stanga nici de dreapta ci se incapataneaza sa ramana doar ROMANIA), fecioarele despletite isi dau pudic ochii peste cap in timp ce scroafa trage sa moara-n cotet intr-o agonie indusa prin socuri european electrice. Ca na, asa sunt normele: moarte fara dureri, prin vointa proprie. Noua celorlalti, cei care chiar suntem de dreapta,  nu ne ramane decat sa ne vaicarim ca nu este frumos,  ca nu se face, ca nu trebuie sau ca trebuie, ca apel la, ca solicitam sa, ca va indemnam sa, ca hai sictir, ca hei rup sau hei hop sau hip hop, rock. Sau poate nu. Asa ca atentia incordata la noi. Ca poate va ducem dupa blocuri sa va intitulam.


vineri, 15 februarie 2013




        Saptamana paralela

        Asa cum am mai afirmat cu vreo cateva luni in urma, reafirm acum: singurii doi oameni politici de anvergura pe care tara asta i-a avut in ultimii 23 de ani (cel putin) au fost Iliescu si Basescu. Din punctul meu de vedere ar fi putut fi ceva mai multi daca modul de functionare, organizare si selectie a “cadrelor” la nivelul   partidelor (TOATE!!!) nu ar fi tributare modului de organizare al PCR. Modul de organizare piramidal duce la mari sincope in comunicare intre varf si baza, ceea ce face ca, pe de o parte, informatia sa circule deficitar iar pe de alta parte selectia valorilor sa fie impiedicata de tot felul de arivisti sau pupatori de dosuri care isi vad in felul asta amenintate pozitiile in structura. Hai sa fim onesti si sa spunem ca in absolut toate partidele ascensiunea s-a bazat pe un soi sau altul de mita, de apartenenta la grupuri autarhice sau pe obedienta, dublata de curvaraseala, fata de seful din esalonul imediat superior. Iar toate astea sunt posibile doar pentru faptul ca majoritatea covarsitoare a celor care vor sa faca politica, au in vedere doar propria parvenire, propria ascensiune intr-o pozitie de forta si nu interesele tarii si cetateanului, de pe pozitia unei ideologii. Asta este motivul pentru care majoritatea parlamentarilor nu sunt specialisti in nimic ceea ce duce indubitabil la legi incropite, legi incomplete, legi care sa favorizeze pe cineva anume (de obicei pe cei care detin majoritatea) si nu legi care sa serveasca ROMANIEI pe termen lung.  S-a ajuns in felul asta ca inclusiv CONSTITUTIA sa deserveasca in primul rand interesele gruparii majoritare, aceasta uitand ca la un moment dat nu se va mai afla la putere iar toate acele prevederi legale se vor intoarce impotriva ei. Asa s-a intamplat cu USL pentru ca au avut o constitutie favorabila presedintelui de atunci si celui care, credeau ei, urma sa fie presedinte (i-am numit pe Iliescu si pe Nastase), asa s-a intamplat si cu felul in care au gandit componenta unor foarte importante institutii ale statului. Ulterior au constatat ca exact aceste lucruri au actionat impotriva intereselor lor si au avut proasta inspiratie sa le nege si sa le nesocoteasca. Urmarea? Tot circul josnic si periculos de asta vara. Pe de alta parte PDL si celelalte partide care l-au sustinut la guvernare, au luat o multime de masuri legislative de care apoi USL s-a folosit la greu chiar impotriva PDL. Acum urmeaza o alta suita de acte normative pe care un parlament dominat de impostori si neispraviti le va impune uitand ca peste niste ani chiar ei vor fi victime. In contextul asta sunt chiar curios cum niste neprofesionisti (in frunte cu paranoica adormita) vor concepe noua Constitutie. Probabil va trebui schimbata peste inca zece ani. Imbecili lipsiti de viziune. Cand mult mai normal (asa cum am mai afirmat-o) ar fi ca in spatele oricarei comisii parlamentare sa stea un corp de specialisti recunoscuti, nu autointitulati. Politicienii neavand alt rol decat acela de asumare politica.
      Si pentru ca tot  gandesc (in) paralel, chit ca voi soca pe cineva, am sa remarc situatia complet nefireasca in care s-a aflat Gigi Becali. Si nu abordez problema din punct de vedere legal ci din punctul de vedere al celui furat, nedreptatit, agresat. Mie unul mi s-a intamplat de cateva ori ca un politist sa imi spuna “prindeti-i dumneavoastra si dati-ni-i noua” . Asemenea mesaj neputincios l-am auzit inclusiv la televizor. Adica cum? Si atunci cum sa nu iti faci singur dreptate? Pe de alta parte, nu ne indeamna oare politicienii (prin ceea ce au facut si fac) la haiducie? Nu suntem continuu expusi la abuz si bun plac? Nu suntem continuu spectatori neputinciosi la nedreptate si arbitrar? In contextul asta mi se pare ca pretentiile procurorilor de marire a pedepsei lui Becali pot fi socotite, in cel mai bun caz, exces de zel.
     Nu pot sa trec cu vederea (si iarasi am sa sochez mintile fariseic si ipocrit virginale) aparitiile lui Dan Diaconescu. Dincolo de faptul ca este singurul politician si partid care face astazi opozitie, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca omul asta (asa fara mesaj doctrinar clar, cu promisiuni complet lipsite de continut) chiar are idee (sau simt exersat) de marketing politic. Si as mai remarca ceva (cine nu crede, il sau o indemn sa ii urmareasca “discursurile”): omul asta nu reactioneaza niciodata la duritati si agresiuni verbale cu duritati si agresiuni verbale. Este jignit, este terfelit, este bagatelizat, el contiua sa vorbeasca, sa turuie, sa-si debiteze ineptiile lozincarde, imperturbabil, fara sa raspunda la jigniri, continuand sa se adreseze cu condescendentul “domnul” sau “doamna”. Nu, nu il iubesc. Chiar ma face sa rad (la modul “mare este gradina”) de fiecare data cand il ascult. Dar nu pot sa nu remarc toate astea.
     Toata lumea se refera la ce a spus presedintele Basescu dar absolut nimeni la ceea ce NU a spus. Eu am sa continui sa gandesc paralel si am sa ma refer exact la ce nu a spus. Am remarcat, de exemplu, faptul ca Presedintele nu s-a referit nici macar o secunda la o posibila alternativa de dreapta in afara PDL. Stie ceva sau are doar o analiza dominata de afectiv? Apoi… in vara i-am scris un measaj in care il indemnam “Traiane, spune tot ce stii pentru ca altfel astia ne incaleca pe toti”. Nu a facut-o. Acum insa NU a spus cu vorbe (dar a spus-o din priviri) cum ar avea de gand sa se bata in cazul inca unei suspendari. Si de stiut sigur stie multe despre multi. Continui sa cred ca ne este dator, noua romanilor, indiferent de optiunile noastre doctrinare (si cum nu exista doctrine, hai sa le spunem doar politice) tot ce stie.  Pana la urma, daca vrem normalitate, apele trebuie sa se limpezeasca.
    Una peste alta, asa cum nemtii i-au adus pe rusi in Europa, tot asa PDL, ratand ocazia, a adus USL la guvernare. Dar despre asta, alta data.   

      

miercuri, 13 februarie 2013




        Oul sau gaina?

       Intotdeauna problema cercului vicios consta in a gasi punctul unde trebuie sa il intrerupi pentru ca relatia cauza-efect (ceva in felul primordialitatii gainii sau oului) sa nu distruga totul ci doar sa destrame relatia de conditionalitate reciproca.
       Ca avem o clasa politica dominata in buna masura de insi imbecili (conform DEX: IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus. ), cu sinonimele idiot (conform tot DEX: IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot. )  sau blana (cine stie, cunoaste), nu mai este un lucru strain nimanui, este un adevar ce nu mai trebuie demonstrat deci este o lema, un soi de eon dogmatic modern. Evident ca aceasta constatare, ce se intinde pe parcursul ultimilor 23 de ani (cu posibilitati de extensie pe inca multe alte zeci de ani), ar impune un examen psihologic, psihiatric dar si o evaluare temeinica a IQ-ului fiecarei vietuitoare bipede care ravneste la statutul de politician al Romaniei. In lipsa posibilitatii evaluarii gradului de risc la expunerea la parvenitism, marlanie, arivism, boschetareala, marsavie, ipocrizie, minciuna, hotie, gregarism, grobianism, se poate apela la socuri electrice (asa ne impun normele europene). Daca nici acestea nu ar avea efect (si, cel mai probabil, nu ar avea), s-ar putea trece la faza a doua: inhalatii cu saracie lucie pe termen nelimitat. Evident combinate cu infuzii privative de libertate. Specimenul asta ciudat are intotdeauna cantare diferite pentru acelasi tip de eveniment in functie de locul unde se situeaza el fata de acel eveniment. Daca este arestat Nastase sau Voiculescu (na ca am ajuns si la premonitii), este proces politic, politistii sunt influentabili iar judecatorii si procurorii sunt armata lu` Basescu. Daca este arestat un opozant politic, au incredere in politisti si in justitie (procurori si judecatori). Daca o aberatie le este declarata neconstitutionala, CCR este aservita tot lu` Basescu iar judecatorii CCR sunt niste neispraviti si niste incompetenti cu comportament tiranic discretionar. Cand insa aceeasi Curte Constitutionala le este favorabila, totul devine cat se poate de “in limitele normalitatii”. De ce ma, imbecililor (vezi DEX!), nu ati mai facut scandal si acum cand CCR a decis ca votarea Bugetului a fost constitutionala? Unde esti ma, Ponta? Unde esti ma, Antonescule? Unde esti ma, Stanescule? Acu nu ar mai trebui desfiintata? Cand sunt in opozitie, FMI este stapanul care vrea sa cumpere biata tarisoara pe nimic. Cand sunt la putere, nu mai stiu cum sa faca sa luceasca dosul FMI de atatea pupaturi neprofesioniste. Cand erau in opozitie, urma sa curga lapte si miere. Cand au ajuns la putere, avem situatie grea care cere (alte) sacrificii. Sa mai continui? Nu are rost.
      Cealalta parte (temeinic impletita pe toata lungimea) a cercului vicios este reprezentata de cetateanul roman. Pentru mine este un mister total comportamentul electoral al cetateanului. Pe de o parte invoca nevoia de moralitate iar pe de alta parte voteaza intr-o veselie indivizi pe care ii stie ca au probleme cu legea, ca si-au facut averi in conditii indoielnice, ca au fost turnatori la Securitate, ca au facut rau semenilor lor. Pe de o parte tuna si fulgera ca nu se aplica legea la fel pentru toata lumea iar pe de alta parte il caineaza pe un puscarias ca Nastase (inca este puscarias zilele astea asa ca numai peste cateva zile ii voi spune “domnul”; tot intre ghilimele). Pe de o parte se revolta impotriva scumpirilor si taierilor de salarii si face greva foamei, uneori platita si aia (tanti invatatoareo, nu o sa reusesti niciodata sa fii mai mult decat grevista pe bani care mananca pe sub mana), iar pe de alta parte, atunci cand chiar ii trece cutitul dincolo de os, se lasa prostit de declaratii conform carora o duce mai mult decat bine. Pe de o parte vrea sa se plimbe nederanjat prin Europa, iar pe de alta parte nu vrea sa accepte ca regula alora este sa nu scuipi pe jos sau sa iti ridici fustele in fata trecatorilor. Pe de o parte se plange ca sunt prea multi trantori pe care ii cara in spate iar pe de alta parte voteaza vesel cresterea numarului gastii de trantori. Pe de o parte este “cetatean european! si am drepturi!” (inclusiv sa aibe pareri si optiuni si sa si le spuna) iar pe de alta parte nu vrea sa accepte ca si vecinul lui este si ala “cetatean european! si am drepturi!”. Sa continui? Nu are rost. O oglinda ar putea spune infinit mai multe decat mine.
     Ei bine, in toata aceasta realitate crepusculara, eu nu mai stiu cine pe cine conditioneaza, creeaza, defineste. Cetateanul naste politicianul imbecil (care te simti, ridica mana! Hooooo maaaa!!!! Nu dati navalaaa!!!), sau politicianul produce modele (prin manipulare, ipocrizie, minciuna, hotie, parvenitism) in cetateanul asta total inconsecvent si haotic si nehotarat?

joi, 7 februarie 2013





      Doamne, cu cata voluptate…

      Incepe sa fie din ce in ce mai incomod sa folosesti stiloul si hartia. Scrii si sub ochi iti curg tot felul de caractere pe care nu le mai recunosti. Nu seamana deloc cu caracterele ce iti apar pe monitor: toate la fel, ordonate, de aceeasi marime, cuminti, impersonale. Alienarea incepe sa te cuprinda atunci cand incerci sa corectezi ceea ce ai scris: nu ramane nimic in urma! Nicio stersatura, nicio litera ingrosata, niciun cuvant taiat si scris altul deasupra, nicio litera scrisa peste o alta, nimic din ceea ce graba, sau doar caracterul, celui care scrie, isi pune amprenta pe inclinarea literelor si randurilor, pe forma literelor, pe capacitatea de a insira, dintr-o rasuflare, o fraza cap-coada care sa fie inteligibila sau dezlanata sau, de ce nu, geniala. Poti reveni oricand asupra celor scrise printr-un atat de facil “delete” care te absolva complet de eroarea sau greseala sau prostia comisa. Totul pare perfect cand ai terminat.
    Suntem exonerati de povara greselilor printr-un banal “delete”.
    Sa stai sa tii cont de toate regulile de ortografie, reguli ce pe multi ii duc la ortopedie, sau de ortoepie, atunci cand cu greu iti silabisesti propriile cuvinte (ramase in ureche cu cine stie ce ocazie) ca pe niste mistere de nepatruns si care le dau multora senzatia de orgasm ratat, sau de punctuatie scapata de sub observatie? Sa traiasca neglijenta si superficialitatea prescurtarilor sau abrevierilor duse pana la grotesc, sa traiasca sintaxa concordanta doar cu cei 23 de ani de democratie anarhica a valorilor intoarse cu curul in sus, in concordanta doar cu prea multele si saracele politici din sistemul de educatie. Doar astea pot face casa buna cu mizeria gloabelor iesite la suprafata.
     Imi este dor sa las cuvintele sa curga din ochi-mi vesel-tristi invaluiti de abundenta fumului de tigara de la tigara. Imi este dor sa scriu si sa citesc o scrisoare de dragoste care sa imi aminteasca nu numai marca tastaturii sau marimea hard-ului device-ului de pe care este scrisa ci sa  aminteasca mai multe despre forma si parfumul mainii care scrie, despre starea de tremur a fiintei care priveste curgerea albastra a unor caractere grafice a caror magie se revarsa printre degetele stranse, mai dormice sa mangaie decat sa scrie substitute de stari. Imi este dor sa imi spun, cu satisfactie rautacioasa, “asta scrie mai urat decat mine” sau, cu invidie abundent revarsata, “cum mama dracului pot exista oameni ale caror litere si randuri curg atat de frumos?”. Imi este dor sa caut sensuri disimulate ale caracterului celui sau celei care scrie, sensuri relevate de felul in care este aruncat pe hartie o litera oarecare, sau sa simt cum a gemut hartia, ca scartaitul cretei pe tabla, in urma unui “ghe” repezit. Imi este dor sa simt contrastul deznadajduit dintre forma frumoasa a literelor si lipsa de continut a  frazelor unui pedant gaunos.
    Ma intreb, cu o curiozitate dusa pana la obsesie, cum ar putea arata, scris de mana, pe hartie, discursul unuia dintre prea multii politicieni imbecili sau care ar fi reactia hartiei la laturile deversate pe televiziunile haiducului modern Voiculescu (ala care ia de la saraci si isi da siesi) sau cum ar fosni scartait paginile scrise de vitejii (doar pe sticla) jurnalisti autisti ce apar la B1. Cum tot la fel ma intreb cam cum ar arata pe hartie replica la limita dintre umor hatru si causticitate a unui Alex Stefanescu. Sau, de ce nu, cum ar arata exercitiul copy-paste, grafiat de mana, al unui premier. Chiar daca ma surprinde si pe mine, zau ca mi-ar placea sa vad behaitul unui prea trufas ortodox oier ce-si ragaie pe hartie (chit ca ar fi pacat de hartie) existenta de un prost gust desavarsit. Nu am putut  banui ca imi produce atat dispret voluptuos sa scriu pe hartie, Antonescu. Cred ca as innebuni de placere daca i-as pomeni, ca intr-o molifta, pe toti.
    Privind in urma cele scrise, incepe sa imi para rau ca de data asta am ales (doar ca exerctiu intelectual… evident nereusit!!!) varianta arhaica: stiloul si hartia. In momentul asta inca nu pot sa imi dau seama daca vreunul dintre cele patru stilouri “de firma” ar fi meritat ceea ce urmeaza: efortul de a transcrie pe calculator ceea ce am scris pe hartie. Un lucru insa este sigur: mi-a placut sa vad cum cele trei pagini albe se populeaza incet incet cu semne, stersaturi, adaugiri, ingrosari si sublinieri, trimiteri. Mi-a placut sa aud zgomotul de adiere abia perceptibila pe care penita il lasa in urma ei pe masura ce caracterele se grupeaza in cuvinte iar acestea in fraze.
    Doamne, cu cata voluptate i-as fi injurat pe toti daca as fi avut mai mult timp.


marți, 5 februarie 2013





      Un parlament fara doctrine   

      Nu indraznesc sa vorbesc despre dreapta parlamentara pentru ca ar trebui in cazul asta sa vorbesc despre hibernare, despre prea asteptata transhumanta si as ajunge la metempsihoze prapadine in nevroze. Asa ca am sa incerc sa vorbesc despre magarul prietenului meu, Dan Mihalcioiu, Cacarau pre numele lui liberal (la magar si la profesia magarului ma refer). Ei bine, magarul asta (asa am inteles)  a uzurpat indeletnicirea de baza a unui mai celebru contemporan (omonim?) al sau, si anume, aceea de a fi magar. Sincer sa fiu, avand in vedere dotarile naturale ale unui magar (eu la incapatanare ma refer, ce credeati?) ca simbol al barbatiei atitudinale, mi se pare complet nepotrivit si nedrept sa compari orice vietuitoare cu distinsul magar (eu la Cacarau al lui Dan ma refer). Cu atat mai mult cu cat destoinicul patruped bate de departe disponibilitatea (atunci cand este vorba despre munca) oricarei vietuitoare, fie ea si lucratoare intamplatoare si vremelnica in (dez)interesul alegatorului.  Evident cand vorbesc despre Cacarau magarul (al lui Dan),  imi vine in minte un mai celebru magar,  cel al lui Buridan. Asta (magarul) s-a distins prin prostie: a murit de foame intre o capita de fan si una de lucerna pentru ca nu se hotara din care sa manance. Si uite asa aceasta inhibitie duala m-a indemnat sa ma gandesc la magaro-camila (doctrinar vorbind: unul mic si prapadit dar cu raget mare si unul mare si patat dar cu capul in nori) ce conduce in momentul asta tara.

        Ca principiu (la politici economice ma refer)  mi se pare normal ca stanga sa aibe in vedere, in principal, politici sociale concomitent cu sustinerea micilor intreprinzatori si suprataxarea marilor entitati economice si a marilor averi. Este in concordanta cu doctrinele de stanga. Ceea ce se intampla insa in abordarile bugetare ale acestui guvern, contravine acestui principiu stangist. In sensul ca toate, dar absolut toate masurile fiscale si economice avute in vedere, lovesc in primul rand in micul intreprinzator si in micul proprietar. Sa fie oare guvern de dreapta? Nu, nu este nici guvern de drepta cu toate ca are un program comun cu acel partid cu pretentii liberale dar ale carui  politici economice nu au absolut niciun fel de legatura cu liberalismul. Doctrina liberala este ultima care ar putea fi luata in calculul acestui partid care isi aroga, in mod complet nedrept, titulatura de partid liberal. Ei sustin un program economic ce nu are deloc in vedere relaxarea fiscala ci exact cresterea fiscalitatii. In loc sa militeze pentru o actiune minimala a statului in economie, sustit absolut orice masura care are menirea sa faciliteze  interventia statului in viata economica privata. Si mai aberant este ca politicile de protectie sociala (masuri care au la baza sufocarea sectorului privat concomitent cu favorizarea sectorului bugetar, mult mai mic numeric si de o importanta fiscala mult mai mica decat sectorul privat) sunt gestionate de un ministru liberal.  Si o face temeinic exact in contradictie cu principiile liberale. Cumva este explicabila atitudinea acestui partid atat timp cat, incepand cu presedintele PNL (un obscur profesoras care nu s-a facut niciodata remarcat decat prin chiul si o nervozitate continua ce te indeamna sa crezi ca ar trebui sa isi faca periodic temeinice controale psihiatrice), majoritatea demnitarilor PNL nu au construit niciodata o entitate economica, nu au avut niciodata o actiune antreprenoriala sau manageriala care sa ii faca sa simta economia reala. Este firesc sa se gandeasca in primul rand la sectorul bugetar atat timp cat majoritatea acestor demnitari provin din sectorul bugetar. Oare ce ce si-or zice liberali? Atentie, nu ma refer la acei directori care si-au facut averile din gestionarea defectuoasa a unor spitale, societati comerciale ale statului sau deconcentrate, la cei care si-au construit averile prin afaceri cu statul sau manareli de partid.
       Este chiar surprinzator faptul ca masa cea mare de sustinatori PNL, dar si PSD (in general oameni cu vederi economice de dreapta sau ferme de stanga) pot sa accepte o asemenea anomalie. Pe de alta parte, nici guvernare de stanga nu este pentru ca masurile luate il lovesc in primul rand pe omul sarac si pe micul intreprinzator dar ii favorizeaza pe marii posesori de procese penale (coruptie, trafic de influenta, devalizari), pe marii proprietari de trusturi media, pe marii profitori de pe urma contractelor cu statul, Si atunci se naste intrebarea fireasca: voi cei care i-ati votat, ce ati votat de fapt? Doar impotriva lui Basescu? Pai nu Basescu candida pentru Parlament. Stiiiiiiuuuuu… o sa imi spuneti ca ce sa facem, ca nu sunt bani, sa avem rabdare, sa…, sa… , sa… Bai, ma lasi?



vineri, 1 februarie 2013



      Distinsa curva imaculata.

      Toata lumea se agita zilele astea pe marginea, pe buza, pe fundul, pe burta sau, in functie de mesajul pe care vrea sa il transmita creierelor deja spalate cu inalbitori corozivi, de pe podul de deasupra prapastiei, pod numit MCV. Jurnalisti cu renume, jurnalisti fara pata dar si patati mai ceva decat pisica alba trecuta prin burlanul plin de funingine, se pronunta ba pentru, ba contra ca si cand acest raport i-ar privi direct si personal. Premierul da vina pe Evenimentul Zilei, ministreasa Pivniceru zice ca este un raport bun si continua sa zambeasca gutural ca de dupa sticla de vodca, buna parte din societatea civila da vina pe laturile zilnice deversate de Felix prin gurile de canal (cum dracu ii cheama pe gainarii aia?), alti imbecili, in napastuirea protocronismului mioritic, spun nervos ca nu avem nevoie de MCV, jurnalistul profesor  CTP (asta vine de la Convulsii Trepidate Patetic?)  isterizat de egolatrie pana la a sforai in plin orgasm, declara ca presa nu hartuieste pe nimeni si ca MCV-ul este primul pas catre desfiintarea libertatii presei (asta este din ciclul cu oculta, nu?), pesedintele Senatului Romaniei confirma, in sfarsit, ca are nevoie de cartile din ciclul primar scrise cu litere de o schioapa (nu pentru miopi ci pentru vesnici incepatori aroganti fara voie si fara motiv) si incearca sa ne convinga de faptul ca un Fenechiu este un boboc de baiat care nu are legatura cu coruptia ci doar cu o bagatela de dosar penal care chiar nu se pune,  noi ceilalti spunem, care cum ne vine, ca este bine sau nu este bine. Au dreptate toti. Mai mult chiar, raportul  nu ne priveste. Nu este o nota care ni se da noua romanilor ci un avertisment pentru toti ailalti. Ceva la modul “Atentie!!! Daca treceti pe centura, stimati turisti, vedeti ca la kilometrul 26 veti intalni o curva. In cel mai bun caz va pricopsiti doar cu un tricomonas agresiv sau ceva paduchi lati, lungi, grasi, cu ceafa lata si nesimtirea etalata din fotolii confortabile. Va recomandam sa o ocoliti.”  Crede cineva cu capul pe umeri si care mai si tine la sanatatea lui ca daca distinsa curva primeste un plic, recomandat, in care citeste (in cazul in care stie sa citeasca literele mici si sa distinga sensurile) ca este socotita curva, va renunta imediat la vajnica-i meserie si se va angaja la Armata Salvarii Sufletelor Drepte? Eu cred ca nu. Asa ca putem sa ne vedem mai departe de  boschetareala noastra cotidian-carpatina. Putem sa ne vedem linistiti de imaculata noastra curvaraseala proasta de victime ale nedreptei imagini pe care o transmitem in afara. Raportul nu ne-a fost trimis noua ca sa ne spuna noua ceva (ce rost ar avea?) ci am fost instiintati, in treacat, ca despre noi este vorba in documentul prin intermediul caruia  toti ceilalti sunt atentionati, ca sa stie cu cine se incurca.