Parlamentarism versus prostie

     Din cauza unor oameni, zi de zi se perimeaza, intai in perceptia noastra si apoi si in mintile noastre, esenta unor simboluri fara de care democratia devine doar vorba lipsita de continut. Ori in momentul in care mintile noastre accepta ca simbolurile cu pricina sunt dusmanii nostri si nu vointa si nevoia noastra de democratie, pasul in directia desfiintarii lor este destul de mic iar momentul cand ar putea fi facut, complet imprevizibil. Iar acest pas odata facut, este echivalent chiar cu negarea democratiei. Culmea si pervers, chiar in numele democratiei. Unul dintre aceste simboluri este PARLAMENTUL. Un altul este JUSTITIA.

     In istoria recenta a Romaniei stiu un singur parlamentar care a fost in stare sa apere parlamentarismul expunandu-se direct, infruntand direct agresiunea impotriva parlamentarismului. Iar omul ala nu isi apara doar propria pozitie sau propriul partid ci ideea de parlamentarism. Va mai aduceti aminte?  Este vorba despre momentul in care minerii (instigati de Ion Iliescu si condusi de Miron Cozma) au invadat cladirea Parlamentului cu sarcina expresa de a desfiinta parlamentarismul. Probabil oamenii aia nu stiau ce fac. Iliescu si Cozma stiau. Este vorba despre Ion Ratiu. Singur, inconjurat de mineri furiosi si dezlantuiti de indemnurile paranoicului Cozma si ale iresponsabilului Iliescu, a spus: domnilor, va aflati in PARLAMENTUL Romaniei.  

     Ceea ce uitam si noi dar si EI, este faptul ca PARLAMENTUL este ales de NOI. Ca simbol al democratiei, parlamentarismul ar trebui sa fie port-drapelul principiilor democratiei moderne:  separatia puterilor in stat, respectarea legalitatii si principiilor constitutionale, reprezentarea intereselor cetatenilor, domnia majoritatii si nu tirania majoritatii dar si protejarea minoritatilor, pluralism, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Ordinea in care le-am enumerat nu reprezinta o prioritizare in ordinea importantei lor. Toate acestea, cel putin eu personal, le situez pe acelasi palier valoric.

     Din pacate, noi romanii inca nu am invatat sa gandim principii ci doar sa ne manifestam afectiv. Optiunile noastre nu sunt rezultatul analizei ci al nervozitatilor noastre stimulate intens de interventia manipulativa a mijloacelor media, a minciunilor celor care vor sa ne castige votul, a propagandei care neaga ca esenta dreptul la optiune si libertatea cuvantului celuilalt.

     Din ce in ce mai des, din ce in ce mai agresiv parlamentarii se comporta discretionar, dispretuitor, arogant si tutelar cu cei carora le datoreaza locul lor Parlamentul Romaniei. Nu dragilor, nu Parlamentul este raul ci oamenii pe care NOI i-am trimis in Parlament. Nu inversati cauza cu efectul. Determinismul este altul: nu ideea de parlamentarism depreciaza oamenii ci oamenii depreciaza ideea de parlamentarism. Parlamentarismul functioneaza la altii de sute de ani. La noi gafaie obosit dupa numai 20. Este ca si cum am confunda credinta cu institutionalizarea religioasa, este ca si cum l-am confunda pe Dumnezeu cu institutia bisericii.

     In comparatie cu Ion Ratiu, majoritatea parlamentarilor de azi (mult prea multi ca numar) sunt niste simpli pigmei al caror unic scop pare sa fie doar nevoia de imbogatire a prostului fudul, nevoia de autoritarism a vechilului tarat de complexe existentiale, egocentrismul imbecilului care in loc sa faca totul ca sa isi castige respectul, incearca sa impuna prin agresivul “tu stii cine sunt eu?”. Cine esti ma, cretinule? Esti un nimeni pe care oamenii l-au facut, prin votul lor, buricul pamantului. Cand votam oameni dubiosi, cand votam oameni care sunt cercetati, cand votam prostia aroganta, cand il votam pe X pentru ca nu ne place Y, fara sa ne mai uitam cine este X, nu ideea de parlamentarism este de vina ci NOI. Iar prin votul nostru noi dovedim ca suntem la fel ca EI.

      In mod normal, cred ca in Constitutie ar trebui sa fie scris negru pe alb ca votantul are obligatia sa il revoce pe parlamentarul care nu ii reprezinta interesele, ca parlamentarul este ales numai in slujba cetateanului. Dar nu, in noua Constitutie se vorbeste numai despre parlamentar si deloc despre cetatean. O sa votati o asemenea Constitutie? Sa va dea Dumnezeu inspiratie divina. Sau poate ca o sa vrea sa se joace in continuare cu noi si ne va indemna sa votam interesele parlamentarului.

    Despre JUSTITIA care, si ea, ar trebui sa fie in slujba cetateanului si legalitatii, cand ma intorc din concediu. Daca nu o sa uit.

   

       Cretinoida politica

       Cu foarte mare greutate imi stapanesc nevoia de a debita tot repertoriul meu de injuraturi. Si stiu (cu variatiunile pe aceeasi tema) macar cateva mii. Ma cretinilor, voi ganditi mai mult de lungul nasului? Imi cer scuze! Retractez. Reformulez apoi: ma cretinilor (si cu crinu zece/care-i si intrece), de ce nu vreti sa ganditi absolut deloc? Si de data asta ar trebui sa retractez pentru ca intrebarea fireasca ar fi: voi aveti neuroni pentru altceva decat pentru nevoile fiziologice? Cand zic “nevoi fiziologice” ma refer numai la respirat si mancat. Pentru ca restul nevoilor le condensati, pe toate, in a manca. Ma idiotilor, voi realizati ca inclusiv primarii vostri pot sa fie victimele abuzului unei minoritati? Ma, intr-o localitate cu 100 000 de locuitori, ii este foarte usor unui potentat financiar local sa plateasca 20 000 de votanti ca sa va dea jos primarul prin referendum. Ma idiotilor, dar daca vine, ma, un deputat mahmur de la Monte Carlo, suparat rau pe viata ca a pierdut nu stiu cat la ruleta si propune un referendum sa declaram razboi Chinei? Si se strang niste milioane de bipede minoritare care zic DA. Ce facem, ma? Ne batem in razbel cu China numa pentru ca s-au strans toti suparatii mahmuri? Si are tara asta betivi la greu. Ma gangavilor, eu sper ca CCR sa va faca praf aberatia asta de lege in care vreti ca un referendum sa fie validat daca sunt prezenti la vot 30% dintre alegatori. Voi va dati seama ca si numai 15% +1 dintre electori pot impune aberatii intregii tari? Voi va dati seama ca ati deschis cutia Pandorei?  Daca face, ma, cineva cu voi ce ati facut voi vara trecuta? Va dati seama ca v-ati ars? Voi va dati seama ca oricand electoratul PP-DD poate  sa ceara confiscarea averilor tuturor politicienilor? Ca pot obtine 16%. Deci mai mult decat le-ar fi necesar. Ma, daca pe fondul de nemultumire a saracilor (mult prea multi in tara asta) vine unul care se pricepe la manipulare si va treziti cu o dictatura de extrema dreapta sau de extrema  stanga? Ma, Crizel, tu iti dai seama in ce directie aruncati TARA? Cum ati ajuns voi, ma, in politica? Ce accident nefericit v-a adus, ma, in ceea ce ar trebui sa fie structura de rezistenta a democratiei in statul roman? Am numit Parlamentul Romaniei.  Voi va dati seama ca ati creat conditia legala necesara si suficienta pentru instaurarea oricand a dictaturii unei minoritati? Realizati ca daca se intampla asa, voi sunteti primii care isi rup gaturile sau carora li se rup gaturile? Sunteti niste imbecili, ma!!!
      Cum este posibil, ma parlamentarilor, sa nu vreti sa fie confiscate averile rezultate din actiuni ilicite?  Ce interese aveti voi sa nu se intample asa? Cum sa nu vreti, ma, sa nu mai fie prezumat caracterul licit al averilor? Ca inclusiv Ponta a cerut lucrul asta. Dom`le Ponta, astia nu te mai asculta sau a fost zisa asa la misto? Ha?
     Cum este posibil, ma gandacilor, sa nu il dati afara din parlamentul tarii mele pe unul asupra caruia cea mai inalta instanta de judecata din tara mea s-a pronuntat definitiv ca nu mai are dreptul sa fie parlamentar? Ce faceti, ma? Dupa tentativa de lovitura de stat din vara trecuta, voi continuati sa sfidati justitia? Alooo!!! Tanti aia chioara (ca vad ca oarba nu esti decat din cand in cand), iti place cand neispravitii astia isi bat joc de tine?
     Dom`le premier, da nene cu Crinel in balarii ca asta iti strica de tot imaginea si asa sifonata. Chiar vrei sa iti distrugi viitorul politic? Si fa-ti nenica putintica ordine in ograda cu animalute. Treaba ta… Oamenii nu mai pot fi dusi cu presul prea mult timp si nu cred ca ii mai poti vraji mult timp cu zambete, aparitii TV si minciunele. Io ti-am zis.
     Hai ca iarasi m-ati suparat.

      Zbaterile unui tanar

      Am din cand in cand schimburi de mesaje cu un barbat tanar de 35 de ani pe care nu il cunosc personal. Stiu cateva amanunte despre el (spuse de el) dar nu am sa ledivulg. Chestie de discretie. Ceea ce pot sa spun, fara sa ii deconspir pseudonimul, este faptul ca este un tanar care a muncit din greu ca sa isi puna la lucru capacitatea, reusind in cele din urma (prin concurs pe bune) sa ocupe o functie intr-una dintre structurile de nivel inalt ale statului. Munca grea si cu mare responsabilitate la nivelul lui. Cu atat mai mult cu cat nu are sustinerea nimanui. Drumul din provincie in Bucuresti nu i-a fost deloc presarat cu flori. Omul asta (inclin sa cred ca este un bun profesionist) are si un grad de cultura foarte mare. Am discutat despre arta, istorie, geografie, filozofie, societate si multe alte domenii pe care cred ca nu multi dintre pseudo-barbatii tarii le-ar putea aborda. Sincer sa fiu, existenta unor asemenea tineri, chiar si nedescoperiti si nerecuperati de lozincile a tot felul de initiative civice sau miscari populare, ma umple de optimism. Dezamagirea lor insa ma umple de disperare. Domnu Ungureanu, domnu Preda, asemenea tineri trebuiesc adusi in fata nu tot felul de impostori care nu vor altceva decat munca cat mai putina in spatele arogantei. Chiar daca de multe ori nu ii impartasesc punctele de vedere si, in special, lipsa de orizont izvorata din lipsa sperantei, nu pot sa nu ma bucur de inalta lui intelectualitate, de stilul curat, cursiv, bine structurat. Iata ce imi scrie Anghel Negrea (este un pseudonim) in ultimul sau mesaj.
     “Domnule Cătălin Bănică, se pare că de când n-am mai intrat eu pe facebook, mai exact de când n-am mai avut nici timp, dvs. ați avut o activitate foarte învolburată și interesantă. Sau poate că m-am dezobișnuit eu cu unele lucruri, sau m-am sălbăticit și privesc toate manifestările normale cu o simpatie exagerată. Dacă nu aș fi atât de terfelit și umilit și pus în mare pericol la intituția comunistoidă unde lucrez, aș putea să mă concentrez și să eman câteva cugetări mai rafinate, mai spre delectarea interlocutorului, dar, împresurat din toate părțile cum sunt, mă gândesc că dimensiunea cu adevărat uriașă, incredibilă, a pervertirii de care dau dovadă tot mai mulți români nu-mi lasă vreo șansă de scăpare în afara gesturilor cu adevărat disperate. Slăbiciunea tradițională a statului în raport cu exteriorul, coroborată cu străvechile dezordini interne și cu incapacitatea structurală a românului - genetică aș putea spune - de a respecta alte reguli sau criterii elementare decât cele clientelare de tip feudal, toate aceste îmi lasă impresia unei compromiteri iremediabile, ireductibile. Cândva, cu destul de multă vanitate prostească, obișnuiam să aplic și acestei țări ideea potrivit căreia există o ciclicitate sau o pendulare între apogeu si regres și, credeam eu, în naivitatea mea, că aflându-ne mereu la cote foarte joase ar fi natural să urmeze o ascensiune, către acel apogeu matematic urmat de regresul aferent. N-am luat în calcul nici măcar pentru o clipă ipoteza că teoria respectivă se aplică doar marilor popoare, statelor puternice și imperiilor. Se pare însă că, majoritatea, cu foarte mici excepții, suntem predestinați unui regres continuu sau cel puțin rămânerii în urmă atât în raport cu vestul cât și cu estul. Doar republicile bananiere sau fundamentalist fanatice se mai pot mândri cu disprețul grosolan față de condiția umană, cu mentalitățile primitive, patriarhale și cu corupția generalizată de la noi. Populația româniei, preponderent rurală și semianalfabetă, nu se îndeletnicește corespunzător nici măcar cu practicile primitive specifice comunităților agrare. În același timp, spoiala intelectuală sau mai exact batjocura inoculată în puzderia de facultăți particulare înființate din rațiuni strict mercantile, a facut să se instaleze definitiv în mințile oamenilor, mai exact ale cocalarilor, o istorie ridicol de mincinoasă, unde fabulațiile megalomanice de tip dejist-stalinist, anume ticluite pentru a frapa prin falsitate, coexistă cu schimonosiri moderne, cu așazise corecturi și reconsiderări ale unor inexactități exagerate. În realitate însă, minciuna pe toate planurile, prefăcătoria, impostura și lașitatea au căpătat la români dimensiuni uluitoare. Cu cât mai inofensiv și mai paralizat este statul în relațiile cu exteriorul, cu atât mai agresiv și viguros este în relație cu cetățenii din inteior, spre nenorocirea lor. Mai mult, e suficient să faci un singur pas în oricare dintre statele vecine - cu excepția basarabiei care nu e un stat - și primești instantaneu eticheta binemeritată de milog și țigan, hoț și sălbatic. De departe cei mai letargici oameni din lume, românii nu pot fi comparați nici cu pacifiștii ci cu mult prea numeroșii indieni cuceriți de englezi cu barca fiindcă nu existau porturi. La noi niciun fel de cucerire nu merită efortul, zona în sine conține ceva magnetic, ceva subtil care predispune la dezbinare și perversitate (a se vedea balada mioriței), însăși anexarea Daciei de către împăratul Traian e considerată, pe bună dreptate, în multe cercuri de istorici reputați, ca fiind o greșeală. Se bat orgolioșii în argumente potrivit cărora nașterea poporului român nu putea fi consecința unei greșeli, dar sunt contraziși imediat de adevărul material, anume că romanii au corectat greșeala retrăgând destul de repede administrația, fără a apuca să lase cine știe ce urme. Exemplele pot continua dar mi-e mie lene să pomenesc că în anul 1000, de exemplu, toate entitățile statale din jurul nostru aveau deja identități culturale bine conturate, stiluri de arhitectură, administrații, organizare etc. în timp ce la noi, mai exact în răvășitele cnezate și voievodate, nu s-au produs niciun fel de scrieri care să se fi transmis până astăzi. Istoria obiectivă a românilor se poate deduce din istoria parțială a popoarelor vecine. Turcii, profitând de neînțelegerile permanente, arbitrau între pretendenții la tron pe principiul "cine dă mai mult". Voievozii, care nu au îndrăznit vreodată, nici măcar în vis, să aspire la titlul de rege, erau vasalii oricărui stat dispus să ofere protecție. Mihai Viteazul, fiul unei grecoaice și al unui tată necunoscut (probabil un gelep -negustor) nu era nici măcar român, etc.”

      Gena “yesman”. 

      In general ne intemeiem optiunile politice pe “nu imi place ala”. Nu imi place Basescu, nu imi place Ponta, nu imi place Ungureanu, nu imi place Iliescu, nu imi place Antonescu, nu imi place ala ca mi-l ataca pe Ungureanu, nu imi place alalaltu ca se ia de Ponta, nu imi place ala ca mi-l acuza pe Iliescu. Nici macar nu stim de ce nu ne place ala sau ne place alalaltu. Nu ne place Basescu ca este urat. Nu ne place Ungureanu ca este tepos. Nu ne place Ponta ca este ochelarist. Nu ne place Danilet ca este slabanog. Nu ne place Iliescu pentru ca tuseste, sau ne place pentru ca zambeste larg, sau sau sau. Niciodata “pentru ca…”.  Niciodata nu vrea mai nimeni sa accepte ca daca ai un alt punct de vedere, asta nu inseamna ca ii esti dusman de moarte. Sa nu cumva sa te iei de idolul sau. Sa nu cumva sa te iei de prostul lui. Niciodata insa nu incearca nimeni sa accepte ca este punctul tau de vedere la care ai tot dreptul. Cum tot asa are si el tot dreptul la un punct de vedere. Problema abia aici apare. Majoritatea oamenilor impartasesc punctele de vedere ale idolilor lor, ale alesilor lor viscerali, ale negatiei lor. Iar lucrul asta se petrece si la bizonii din dreapta si la bizonii din stanga. Eu am privilegiul sa fi fost injurat, catalogat ca securist si comunist si din dreapta si din stanga. Nu mai departe de acum o zi  am trecut iarasi prin faza asta. Iata mostrele!  “Nu ti-a cerut nimeni sa bati pas de defilare si sa canti in front!Cred ca esti din alt film sau vrei sa-ti refulezi neamplinirile undeva!Du-te si canta la alta masa!” I-am raspuns numai atat “Asta fiind un alt punct de vedere sau doar o furie nascuta din insatisfactie? Eu nu te indemn sa te duci undeva chiar daca vezi lucrurile in alt fel.  Pe de alta parte, iti da ceva anume dreptul sa fii ireverentios fata de mine atat timp cat eu nu te-am lezat pe tine in niciun fel? Deocamdata intreb. Dar daca ai sa continui asa, pe bune ca imi dau drumul la agresivitate. Putem avea puncte de vedere diferite dar daca o faci la modul decent, ai putea avea sansa sa te accept ca partener de conversatie”.  Cu toate ca am convingerea ca ar fi fost mai nimerit sa il bag in ma-sa fara drept de apel. Eram insa in dispozitia aia  in care chiar nu aveam niciun chef sa ma mai razboiesc cu toti imbecilii. Si de ce “interpelarea” lui? Doar pentru ca, printre altele (doar printre altele; nici macar nu era punctul principal al scrierii)  ii atacasem idolii din dreapta. Un altul comenteaza: “Fii independent asupra afirmatiilor si mai ales opiniei/lor Tale Catalin Banica ! Dar e de preferat sa iti afirmi statutul vsv politica sa nu adapostesti cumva ambiguitatea ! Altfel iti urez noroc si weeckend placut !”. Macar de data asta comentariul a fost civilizat chiar daca si acum tot reactie de negare era. Adica nu ai voie sa fii de dreapta sau de stanga si sa critici oamenii din propria ta parte. Daca o faci, asta este ambiguitate. Nu mai au importanta pricipiile, nu mai au importanta evidentele, nu mai au importanta argumentele. De contraargumente nici macar nu poate fi vorba! Adica nenica, nu ai voie sa fii analitic, trebuie sa fii fan. Nu ai voie sa critici, ai voie doar sa aplauzi. Nu ai voie sa optezi analitic, ai voie doar la un YES neconditionat. Nu poti fi decat pro sau contra. Neconditionat. “Cine nu este cu noi, este impotriva noastra”. Suna cunoscut? Exact aceleasi reflexe intolerante, Dar mai nuantat: cine nu este CA noi, este sigur impotriva noastra. Sa fie eliminat, hulit, batut cu pietre. Sunteti prosti? Voi chiar credeti ca stau? Ma lasati? Partea proasta este ca tipul asta de atitudine este statuat inclusiv la nivel de statute ale partidelor politice. Aveti curiozitatea sa le cititi. De la PSD pana la FC. Nu ai voie (te expui excluderii) sa critici o decizie a partidului. Ai voie doar sa critici inainte de decizie (oricum ai toate sansele sa nu te ia nimeni in seama, in cel mai bun caz, daca nu gandesti ca seful de partid). Pai cum, nenica? Dupa ce “sefii” au hotarat (inclusiv in locul tau) tu automat ar trebui sa iti schimbi structural punctul de vedere? Dar cine dracu mai este si partidul asta? Ca doar nu este Dumnezeu. Este problema lor si a voastra daca le vreti asa. Eu, multumesc NU! Chiar daca am sa continui sa votez dreapta, pentru ca principiile mele sunt de dreapta. Asta nu inseamna sa creditez neconditionat oamenii de dreapta sau autodeclarati de dreapta. Sunt doar oameni. In general, cu nimic superiori mie.
     Asa in paranteza... bai cretinule, eu scriu doar ce vreau eu si asa cum vreau eu. Nu scriu ca sa ma aplauzi tu sau sa iti placa tie. Daca ai un alt punct de vedere, nu este nicio problema. Ai tot dreptul sa il ai iar eu respect lucrul asta. Macar eu ies in strada pentru optiunile mele, daca este cazul, chiar daca imi critic alesii. Tu? Treci vreodata de faza in care injuri pe absolut oricine nu iti impartaseste idolatria ta? Imi pare rau pentru tine, dar eu nu am stofa de fan. Respect valoarea, sunt suficient de inteligent incat sa recunosc inteligenta altuia, dar nu pot fi admirator al nimanui. Nu am avut niciodata idoli. Am avut doar optiuni bazate pe analiza. Propria-mi analiza. Chiar daca s-a dovedit ulterior ca am facut o analiza proasta si, ca urmare, o optiune proasta. In felul asta nu am dat vina pe subiectul care a contrazis asteptarile mele ci doar pe mine ca nu am facut o analiza pertinenta. Si este cam tarziu sa ma mai schimb. De fapt nici nu vreau. Aaaaa… si inca ceva: cand scriu, nu ma descriu pe mine chiar daca pare ca vorbesc despre mine. Expun doar puncte de vedere. Sau, daca vrei, gandesc un alt punct de vedere decat ar fi “normal” in virtutea tiparelor zilei. Tu insa esti mult prea prost ca sa ai idee de stilistica si tehnica scriiturii. Ai idee cati sunt dezamagiti de Ungureanu? Ai idee cati sunt deja dezamagiti de manipularea grosolana la care a apelat Miscarea Populara? Despre PDL nu mai vorbesc. Asa este, nu m-a pus nimeni sa bat pas de defilare. Crede-ma ca nu ar avea spor. Dar stiu om (intreg la cap) care mai ca nu a fost dat afara din sala in care a avut demnitatea sa puna niste intrebari incomode la modul cel mai decent si civilizat cu putinta. Stiu oameni ale caror conturi au fost blocate doar pentru faptul ca au criticat apucaturile arogante si complet tzatzesti (cu evidente refulari sexuale) ale unei oarecare  din Miscarea Populara. Nu gandeste nimeni ca in felul asta exact oamenii demni sunt indepartati dintre sustinatori? Cine are interesul asta? Suferiti toti, mici sau mari, de aceeasi forma de egolatrie care in cartier ia forma intrebarii “ba, tu stii cine sunt eu?”. Cine esti, ma? Un ala, ca oricare altul, care intr-o zi va muri. Crezi ca vei mai conta peste vreo 50 de ani? Va lipseste si perspectiva timpului si perspectiva decentei. Sa va dea Dumnezeu sanatate mintala ca aveti mare nevoie.

         Raul, ramul,… care este

         Oricat de fara rezultate imediate ar fi, protestele societatii civile sunt singurele care pot sa spuna fara echivoc "suntem cu ochii pe voi". Pe TOTI! Cu niste ani in urma (pare o vesnicie scursa de atunci) niste oameni au murit pentru ca noi sa putem "injura" sau sa spunem NU. In momentul in care opozitia politica nu are forta nici macar sa mimeze impotrivirea, in momentul in care majoritatea politica nu pare sa lucreaze in folosul societatii ci in sensul conservarii pozitiei la care a ajuns prin alegeri dominate de minciuna, in momentul in care justitia inca nu si-a gasit drumul si menirea ei in totalitate si prin integralitatea slijitorilor ei, in momentul in care inegalitatea, coruptia, hotia, marsavia, marlania, arivismul, parvenirea, trufia, aroganta prostului fudul, sunt repere sociale, in momentul in care o guvernare, pe masura ce devine din ce in ce mai neputincioasa si incompetenta, se transforma in groparul intereselor romanesti, NUMAI atitudinile civice individuale cumulate mai pot sa franeze si apoi sa aduca pe fagasul normal interesele romanilor, pe termen lung. Asa ca... pe ei!!! :)  In consecinta hai sa le promitem ca nu ne oprim pana cand nu vor da Romania romanilor si nu numai intereselor unei oligarhii care nu are niciun fel de legatura cu pluripartidismul si cu principiile statului de drept. Putem sa o facem!!!!

         Ar fi de discutat despre ceea ce indeobste este numita societate civila, ca tot am zis ca este singura care poate fi factor regulator in societate si singura care poate amenda atitudinea politica in general, fie ca este vorba despre guvernare, fie ca este vorba despre opozitie. Ma rog… chestia aia care nu este si atunci vorbim numai despre aia care sunt la guvernare. Eu unul as desparti-o (oricum este despartita de o adanca falie) in doua paliere: societatea civila institutionalizata si socieatea civila reprezentata de atitudinea individuala. Societatea civila institutionalizata, adica armata, biserica, ONG-urile, fundatiile,… in punctul asta deja ma apuca dracii. Ma, voi sunteti nebuni? Pe langa ONG-urile si fundatiile care se ocupa de ocrotirea animalelor, care se preocupa de soarta copiilor autisti sau orice alta forma de solidaritate si generozitate omeneasca, mai sunt si alea autointitulate aparatoare a democratiei furtului, de studiu a politicilor de fecundare a oualelor de strut, de implementare a minciunii de partid, tot felul de initiative civice de promovare in Parlament, sau initiative ale Romaniei literare, fundatia de stoarcere a fondurilor europene, centre de informare mioritica, miscari cu felatie populara si tot felul de nazdravanii al caror unic scop este sa ne prosteasca cu tot felul de principii doar pentru ca premiantii sa fure mai bine, sa sustina tot felul arivisti in goana lor nebuna dupa putere, sa escamoteze provenienta banilor a tot felul de fosti securisti, sa justifice sponsorizarile dubioase ale rudelor sau clientelei de partid. Aici trebuie sa fac o paranteza. Auzi, fatzi (asta este forma de reverenta pentru singura forma de adresare pe care o poate intelege domnisoara VFG: fa), tu esti proasta? Crezi ca daca ai sa blochezi si o suta de insi, ai sa poti sa blochezi cuvantul? Ma miscareo, tu crezi ca daca pe contul tau stergi comentariile care nu iti plac, comentariile astea nu mai exista, nu mai  exista critici?

       Pe mine unul chiar daca m-a dezamagit Mihai Razvan Ungureanu si Funeriu si Diaconescu (au promis fiecare, direct sau indirect, cu totul altceva decat au ajuns sa faca), nu pot sa nu recunosc faptul ca este de preferat prezenta lor in Parlamentul Romaniei decat prezenta prostilor ajunsi odata cu viitura de partid, in toti anii astia. Macar astia sunt destepti si stiu sa si vorbeasca. Faptul insa ca trag la o caruta pe care eu nu as mai pastra-o nici macar printre vechituri, m-a facut sa nu mai vreau nici ICCD, nici FC, nici MP si cu atat mai putin trambitatul Partid Popular. Toate instrumente de prostit mintile curate si a caror menire este doar sa legitimeze ascensiunea unei noi generatii avide de putere si pozitii sociale si politice inalte. Oricum, dincolo de declaratiile foarte frumoase si de principiile etalate opulent, am convingerea ferma ca niciunii nu vor sa aibe langa ei competitie reala (le este teama de competitie!!!), niciunii nu vor sa recupereze valorile reale din societate (decat eventual ca sustinatori infocati ai propriilor lor pozitii), niciunii nu vor moralitate reala ci doar inlocuirea unor arivisti cu alti arivisti. Poate sa zica oricine orice (putin imi pasa!), este convingerea mea si nimeni nu mi-o mai poate schimba. Si chiar am crezut in ei. Asa cum v-am mai spus, mi-am castigat cu prisosinta dreptul sa injur pe oricine. Disciplina voastra de partid, de fundatie sau de initiativa in virtutea careia nimeni nu are voie sa aibe un alt punct de vedere decat seful de partid, fundatie sau initiativa, nu mi-o puteti impune mie! Sunt prea salbatic si nu inghit pumnul in gura chiar daca este acoperit cu manuse de matase placut parfumata. Voi chiar uitati ca sunt si prea batran si prea scolit ca sa ma puteti prosti cu niste retete exersate indelung, si cu ceva mai mult talent, de altii inaintea voastra. Si v-am si  avertizat onest ca daca ma dezamagiti, nu scapati de gura mea. Stati ma linistiti, tot dreapta am sa o votez. Dar as vrea o alta dreapta. Aia din declaratiile voastre nu aia de noua oligarhie in formare. O dreapta unita dar pe principiile pe care le declamati nu pe cele pe care le exersati. Orgoliile voastre stupide, arivismul vostru care se vrea inteligent manipulativ, nerabdarea voastra de a ajunge si nu de a construi, vor face din voi copii fidele ale celor al caror loc vreti sa il luati.

    Dreptul meu de a va injura

     Citeam intr-o zi, pe un cont facebook, comentariul unui tanar care punea tot mersul anapoda al societatii romanesti pe seama  "...cei care şi-au început viaţa în vechiul regim....". Cred ca este o generalizare si o culpabilizare (la nivel national) si contraproductiva si extrem de periculoasa dar si extrem de nedreapta. A anatemiza absolut tot ce s-a nascut in "vechiul regim" este un reductionism complet saracit de esente. Sunt o multime de generatii de dinainte de `89 care, fara sa isi fi propus lucrul asta, au facut posibil acel decembrie fierbinte din anul de gratie 1989. In pofida revolutiei culturale, in pofida productiilor artistice (impuse) ale realismului socialist, dincolo de productiile subculturale de casa impuse (dar si, de foarte multe ori, etalate din exces de zel) de  oligarhia asa zis comunista, au existat, am existat o multime dintre noi (intelectualitate tehnica si economica, intelectualitate culturala, muncitori valorosi, meseriasi priceputi, tarani constiinciosi si devotati pamantului, juristi destupati) care au dus lucrurile inainte pana in punctul in care a fost posibila ruperea de un regim anacronic si impotriva firii.  Eu unul identific principala cauza a starii de lucruri existente in lipsa de educatie a acestui popor pe segmentul educatiei legislative, constitutionale, a drepturilor si obligatiilor cetatenesti, in lipsa de toleranta, in instinctul tiranic de a calca peste morminte ca sa ai mai mult decat celalalt dar si dominati de obsesia caprei vecinului. Vorbim despre comunism fara sa luam in seama ca nu s-a ajuns la comunism niciodata. Ca ideologie comunismul este doar o utopie care s-ar putea aplica eventual doar unei societati 100% robotizate. Ceea ce a fost, este asimilabil doar cu o alta forma de oligarhie in numele clasei muncitoare si taranimii. Clasa muncitoare si taranime care, SA NU UITAM, a fost la fel de oprimata ca orice alta patura sociala. Deci nu despre o oranduire sociala ca expresie fidela a unei ideologii vorbim ci despre o oligarhie nascuta din caracterul utopic si nerealist al unei ideologii. Ori in tara asta nu despre ideologie este vorba (si nu a fost niciodata) ci despre arivism politic, despre nevoia de putere absoluta a unui grup care nesocoteste complet (macar ca intentie) drepturile tuturor celorlalte grupuri sau indivizi. Daca va uitati cu atentie la comportamentul social si politic al multor tineri care nu au avut nimic de a face cu societatea asa zis comunista, veti constata exact aceleasi reflexe oligarhice, tiranice, intolerante, arogante, de neam prost ajuns nedrept in varful carutei.  Sunt ele derivate dintr-o ideologie comunista? Nici pe departe!!! Sunt doar expresia educatiei si exercitiului unei vieti sociale deformate. Cred ca inainte de a arunca cu generozitate toate vinile in urma, ar trebui in primul rand sa ne supunem unui dur program de introspectie onesta. Pornind de la nivel social si sondand puternic la nivel ndividual.
      Buuunnn… si cu noi cei trecuti de 50 sau 55 de ani ce vreti sa faceti? Sa ne aruncati la cos ca pe un rebut? Credeti ca va puteti permite lucrul asta? Sunt complet de acord ca este in firea lucrurilor ca generatiile sa se inlocuiasca una pe cealalta dar asta nu da dreptul niciunei generatii sa nege o alta generatie iar schimbul de generatii trebuie facut firesc prin preluare treptata nu prin negare. Toti vorbiti si vreti sau va vreti pe voi insiva (cam cu prea multa nerabdare), generatia celor de 40 de ani. Eu unul nu am nimic impotriva. Chiar nu mai vreau mariri, functii, recunoastere. Sunt suficient de constient de mine insumi ca sa imi mai trebuiasca pretuirea iluzorie a unei mase mai mici sau mai mari de oameni. Cu riscul de a fi acuzat ca sufar de autosuficienta, afirm raspicat ca eu imi sunt suficient mie insumi. Iar in atare situatie, eu nu pot decat sa va daruiesc ceea ce stiu si ceea ce am invatat. Nu aveti nevoie? Nicio problema! Nu eu pierd. Singura problema pe care eu va indemn sa nu o uitati (pentru ca prea aveti senzatia ca sunteti vesnici si veti trai pana la adanci batraneti avand 40 de ani) este sa nu uitati ca peste foarte putin timp veti fi in situatia ca o alta generatie sa vrea sa va inlocuiasca pe voi. Eu am avut timp sa invat ca este un lucru firesc. Teama imi este insa ca, dupa cum va comportati, voi nu veti sti sa ganditi si sa actionati in firescul lucrurilor.
      De ce va suparati pe noi in halul asta? Suntem caustici, ironici, avem simtul umorului, suntem insolenti de multe ori, stim sa radem, aciditatea noastra are o foarte mare doza afectiva de intelegere si ingaduinta, sarcasmul nostru are in spate de cele mai multe ori o treapta superioara de intelegere si acceptare a tot ceea ce este firesc omenesc. Spre deosebire de voi, noi nu numai ca ne-am castigat dreptul sa stam la balcon (ca batraneii carcotasi din Papusile Mapet`s) si sa radem de voi, dar am ajuns la ceva la care nu stiu daca voi veti ajunge vreodata: iubim oamenii. Evident ca mai avem si zile proaste. Ba o prostata, ba un reumatism, ba o piatra la rinichi sau colecist. Ca sa nu mai vorbim despre perspectiva unui infarct sau comotie cerebrala. Si atunci, ca orice batranel hatru, o mai dam si pe “te bag in ma-ta”, pentru ca noi nu mai avem nimic de pierdut. Noi nu mai vrem sa fugim nicaieri, nu mai vrem sa fugim de nimic si de nimeni. Asa ca citatul shakespearian se transforma la noi in obraznicul “dau regatul meu pentru… o iapa”. Iar ca urmare, se mai lipeste uneori, drept este, pentru scurta perioada de timp, cate o juna fascinata de sarmul nostru nemuritor ce face pui in niste corpuri deloc in standard.
    Noi ne-am castigat cu prisosinta si din greu dreptul de a injura onest pe oricine. Asa ca, te bag in ma-ta cu cratima cu tot dar te primesc in bratele mele deschise. Vei gasi multa afectiune si intelegere pentru tot ceea ce este firesc omenesc in tine. Pentru ceea ce este nefiresc in tine, inca sunt in stare sa iti scot dintii si sa te pun apoi sa ii bei dizolvati in acelasi pahar cu apa in care proteza mea dentara nu se dizolva niciodata, in cazul in care te tenteaza cumva carotida mea. Crede-ma ca nu mi-a fost teama sa infrunt tovarasii mei care au asmutit cainii pe mine declamand furiosi ca sunt dusman al poporului si ca subminez interesele de partid si de stat cum tot asa nu mi-a fost frica sa stau cu o mitraliera de TAB indreptata fix spre mine la numai vreo 3 metri. Mint! Mi-a fost al dracului de frica dar mi-am infruntat propria-mi frica si am ramas pe loc pentru ca tie sa iti fie mai bine azi. Fara sa cersesc ulterior certificat de revolutionar. De ce crezi ca mi-ar mai fi frica de tine?

      Martiraj de doua parale.

      Nu, nu am sa ii iau apararea lui Becali, nu, nu am sa il acuz pe Becali. Nu am sa fac din el un martir cum tot asa nu am sa fac din el marele nemernic al tarii. Pentru mine unul Becali este doar un parvenit caruia banii i-au luat mintile si i-au dat posibilitatea sa isi manifeste caracterul de neam prost avar, lacom, caracter de tiran intolerant cu apucaturi de rechin nemilos. Nu este de trecut cu vederea un foarte dezvoltat simt al familiei si un foarte dezvoltat simt al afacerii. Cum la fel este de remarcat ca Becali nu si-a facut averea prin politica. Ceea ce nu este de ici de colea pentru bogatii tarii. Eu vreau sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva. Din punctul meu de vedere condamnarea lui Becali este doar o victorie impotriva marlaniei, arogantei si trufiei. Nicidecum o victorie impotriva coruptiei. Hai sa fim intelepti!!! El a facut o afacere de rechin pe care absolut orice om de afaceri ar fi facut-o daca ar fi avut ocazia. Iar acel prejudiciu (si pe bune ca eu nu sunt in masura sa stabilesc daca este sau nu este prejudiciu si daca este la valoarea aia sau nu) de 800 000 dolari este o nimica toata in comparatie, de exemplu, cu spaga de 4 mil euro luata de doctorul Bradisteanu la o singura tranzactie, asa cum spune Catalin Prisacariu (iar eu il cred). Sau cu miliardul (am evitat sa folosesc pluralul pentru ca nu am informatii) lui Nastase. Sau multe alte chestii macar la fel de grele. Evident nu il disculp pe Becali (individul chiar nu imi place) dar nu este decat o mare victorie mediatica a justitiei si nu o victorie in lupta anticoruptie.  Eu unul socotec ca justitia nu trebuie sa dea semnale clasei politice sau oricui altcuiva care ar fi tentat sa apeleze la coruptie si cu atat mai putin sa dea exemple ci trebuie doar sa aplice legea pe dosarele pe care le intocmesc parchetele. Babiuc, DA! Cu Babiuc este alta poveste. Babiuc era functionar public, om de baza in structurile statului. Ori un minim realism te indeamna sa gandesti ca un functionar public nu face o singura afacere de anvergura asta fara niciun fel de interes financiar. Da, Babiuc si generalul Cioflina chiar sunt de condamnat pentru coruptie. Ei erau in situatia de a nu avea voie sa se foloseasca de pozitia lor de functionari ai statului. Ceea ce ma suprinde pe mine este faptul ca presa pastreaza o tacere mai mult decat suspecta asupra acestui aspect. Cu toate ca este o victorie complet tardiva.       

        Presa face cel mai mizerabil lucru cu putinta. Becali este un produs media 100%. Iar acum, tot NUMAI din considerente de rating, se repede asupra lui ca un sacal. Mizerabil! Pana ieri cand, multi dintre noi, strigam impotriva a ceea ce reprezinta Becali ca om, fara insa sa facem din el sursa tuturor relelor din tara asta, media ii cauta in coarne si se tara lingusitoare la picioarele lui. Azi cand este cazut, rupe din el ca o hiena hrapareata. Mizerabil.

       Valul de simpatie declansat de incarcerarea lui Becali este iarasi un motiv nu numai de contrarietate ci si de ingrijorare. In momentul in care un numar insemnat de politicieni, cetateni dar si detinuti de la Rahova sunt dispusi sa nu ia in seama faptele pentru care se face vinovat condamnatul Becali (ca si Nastase acum un an), fapte constate de o instanta de judecata, si invoca nedreptatea care i se face  pentru ca, vezi Doamne, este un om cucernic, sau instruit (in cazul lui Nastase) sau un bun profesionist (in cazul doctorului Bradisteanu), de parca toate astea ar trebui sa absolve de orice alta vina un faptuitor, este mai mult decat ingrijorator. Ma intreb de ce nici macar un politician sau un cetatean al acestei tari nu a invocat nicio calitate a batranei aleia care a luat nu stiu cati ani de inchisoare pentru ca a furat un kilogram de cartofi? O facea pentru ca ii era foame!!! Pe ea de ce nu a aparat-o nimeni? In cazul ei de ce nu a socotit nimeni ca i se face o mare nedreptate? Politicienilor, cetatenilor, puscariasilor, ati damblagit?

       Gandind pe langa subiectul zilei

       Eu nu vreau sa ma pronunt intr-un fel sau altul asupra condamnarii lui Becali. Altii au menirea sa o faca. Nu eu sunt in masura sa ma pronunt daca s-a facut dreptate sau nu. Sper numai sa se fi facut un act de justitie in conformitate cu legile tarii mele. Nu ma bucur, nu imi pare rau. Problema pe care eu i-as pune-o judecatorului Cristi Danilet de exemplu (am mare incredere in profesionalismul lui si in stiinta lui de carte), este urmatoarea: de ce atata distanta intre hotararile a doua instante? De ce aceasta practica neunitara in interpretarea acelorasi legi? Cum este posibil ca o instanta sa constate nevinovatia si o alta instanta sa constate vinovatia pe exact aceleasi dovezi? Cine greseste? Ne dam voie, noi ca societate, sa gresim atat de flagrant? Cine, in virtutea carui profesionalism, raspunde? Apoi... cum de complicele este pedepsit la fel ca faptuitorul? Este firesc?
       Citesc in mod constant comentariile, legate de legalitate si jurisprudenta, ale lui Corneliu Turianu. Omul asta imi placea inca de cand era foarte vizibil in viata tarii. Chiar daca nu intotdeauna eram de acord cu el. Ma rog... acolo unde mai si stiam cate ceva. Pentru ca altfel (ca tot romanul) pareri am avut intotdeauna. Si i-as intreba pe cei doi domni urmatorul lucru: de ce o hotarare judecatoreasca definitiva nu este considerata ca fiind un precedent de care sa tina cont orice alt judecator? De ce doi judecatori pot da solutii complet diferite in cauze identice?
      Stiu un caz pe care eu unul pur si simplu nu il inteleg. O judecatoare este repartizata intr-o cauza. Constata, la studierea dosarului, ca a mai avut un caz identic si ca urmare, se abtine. Sau, ca sa inteleaga ci cei mai putini familiarizati (ca si mine de altfel), cere sa fie schimbata de la judecarea cauzei. Inteleg foarte bine atitudinea onesta a judecatoarei in cauza. Probabil a preferat sa se abtina tocmai ca sa nu dea nastere la banuiala ca nu va da alta solutie, ca nu va fi impartiala. Ori mie unul tocmai asta mi se pare nefiresc: teama de a fi suspectat de partinire. De ce sa iti fie teama ca ai putea fi suspectat ca nu esti obiectiv de moment ce ai o decizie anterioara definitiva, necontestata de nimeni?
     La fel de nefiresc mi se pare faptul ca un cetatean care a platit o taxa abuziva sa fie nevoit sa mai piarda timpul prin instante pentru ca sa se constate abuzul asupra lui, individual, cand acel abuz a fost constatat anterior la multe alte mii de cetateni, de fiecare data, cand acestia au dat in judecata statul. Ma refer la taxa de prima inmatriculare. De ce sa mai fie nevoie ca Popescu sa dea in judecata statul cand instantele de judecata au stabilit in toate miile de cazuri anterioare ca statul trebuie sa returneze taxa aia? Nu ar fi mai firesc si nu ar costa statul mai putini bani (banii proveniti de la fiecare dintre noi de altfel) sa existe o singura hotarare judecatoreasca ce obliga statul sa returneze acea taxa abuziva? Sau spera lamentabilul stat sa fie multi altii carora sa le fie lehamite sa mai umble prin instante sa isi recupereze banii?
     Mai oameni buni, voi vreti normalitate sau doar partizanat politic?
     Pana la urma este peste tot vorba despre responsabilitate si asumare.
   
   

      LIKE

      Daca o parasuta (nu ii spun numele pentru ca ar insemna sa se supere toate celelalte, mult prea multe, ca le nedreptatesc si nu le pomenesc) scrie pe facebook “plec la culcare”, se ingramadesc macar cateva mii de bizoni sa dea like. Daca o gurista la moda sau un papagal (iarasi nu le pomenesc numele ca sigur s-ar supara toate celelalte si toti ceilalti, mult prea multe si mult prea multi, specimene fara talent dar facute mari vedete de prostia ascultatorilor si priceperea creatorilor de imagine) scrie pe facebook “buna dimi”, vreo 40 000 de bizoni, de toate sexele (sau asexuate profile de cascade, flori, nori sau animalute nevinovate)  se imbulzesc sa dea like. Daca un jurnalist facut la masina manuala de tocat carne scrie, cu mare greutate, o platitudine mai goala decat vidul interstelar sau o fraza (de cele mai multe ori copiata de la vreun necunoscut), imediat o imensa masa de bizoni depersonalizati se ingramadesc sa dea like. Sa ma ierte ca nu il numesc pentru ca sigur egolatria altor prea multi identici cu exemplarul avut in vedere, ar da in clocot albastru (asta vine de la inima albastra nu de la sange) pentru ca nu ii pomenesc. Daca un politician de o conditie intelectuala sub-mediocra si de o moralitate mai poluata decat canalul colector scrie pe facebook “hapciu”, o multime de bizoni cad pe spate si se ingramadesc (evident dupa ce isi revin din extaz) sa “sanatate”, “sa ne traiti”, “este un noroc ca va avem” (de ce nu si “tine-ti mai mult timp pantalonii in vine ca sa apucam toti de o pupatura”?) insotit de inevitabilul like. Daca o patzachina cu protectie inalta scrie, sub ochii publicului “de azi inainte mai stau la discutii in contradictoriu, cu argumente, evident, numai cu cei care fac ceva si in concret, nu doar freaca tastele pe facebook. pentru restul, un anticipat si racoros: va fut in gura ! multumesc pentru intelegere.” (am incheiat citatul), o gramada de bizoni dau navala si ii admira, cu unicul neuron intrat in sevraj, combativitatea si, evident, miile de retardati cu pretentii elitiste dau like. Daca apare o fotografie cu o pisicuta, imediat apar mii de like-uri si inca alte mii de fotografii cu pisicute si inca multe alte mii de like-uri. Daca un poet cu termen de garantie expirat scrie cateva rime lacrimogen-volatile intr-o topica cu trofica intens subnutrita, macar cateva sute sau mii de admiratoare ovuleaza spontan in aplauzele salvarii, pompierilor si protectiei civile, evident in ploaia de like-uri.

      Nu mai continui cu posibilitatile pentru ca dinamica lor se duce deja spre limitele infinitului si nu mi-ar ajunge multe vieti sa le amintesc, in treacat, pe toate.

      Daca insa eu (iar “eu” ai putea fi si tu, sau tu, sau chiar si tu si as putea avea orice nume) scriu o agerime geniala (si pe bune ca sunt genial), iau si eu acolo un like de la ea pentru ca ma iubeste, de la el pentru ca imi este prieten adevarat (si nu vrea sa ma vada deprimat) si, eventual, in cazul in care isi amintesc de tatal lor, de la unul dintre cei doi baieti ai mei. Asa cum am mai scris (si pe bune ca imi apartine afirmatia), VALOAREA DE ADEVAR A UNUI ENUNT NU ESTE DATA DE  VALOAREA IN SINE A ENUNTULUI CI  DE CINE IL FACE (si pe bune ca nu am luat niciun like… poate pentru faptul ca este un enunt prea simplu ca sa si sara in ochii cuiva), asa ca pot eu (sau tu, sau si tu, sau chiar si tu)  sa fiu oricat de inteligent ar fi posibil, sa nasc din neuronii mei (extrem de lucrativi si vioi) cele mai inteligente fraze, cele mai profunde analize, cele mai pertinente previziuni, cele mai cele versuri, sa iti arat cele mai faine fotografii cu putinta (facute de mine sau de tine sau chiar si de tine), sa iti bag pe nas cele mai elaborate si inteligente injuraturi (oricum nu le va intelege multa lume mai devreme de lasatul secului),  ca nu voi devea niciun like in fata ochilor.

     Ce aveti, ma? Ati damblagit?

       Este tara MEA, nu a voastra!!!!

       Stiu, domnule Presedinte, imi vei spune ca politica este o curva si ca nu domnia ta ai facut-o asa. Stii ce? Putin imi pasa! Cred ca nu te-ai prins ca eu unul exact curva nu o mai vreau.

       Sunt unul dintre putinii care, cu ceva timp in urma, a afirmat ca domnia ta ai tot dreptul sa iti exerciti functia, prin prerogativele conferite de Constitutie, asa cum crede domnia ta de cuviinta, in virtutea juramantului depus la investire, dincolo de ce ar zice unul sau altul sau un necunoscut ca mine (un neica nimeni!). Lucrul asta insa nu te obliga sa nu imi explici si mie toate dedesubturile deciziei tale. Imi cer scuze ca nu pot sa cred orbeste si ca nu am stofa de fan ce este gata oricand sa isi aduleze idolul, orice ar face.  Eu sunt doar alegator cerebral si optez numai in urma unei analize. Facuta cu propriul meu cap si in functiie de informatiile pe care le am. Nu iubirea netarmurita fata de domnia ta m-a indemnat sa te votez ci comparatia cu competitorii domniei tale de la acea vreme: domnii Geoana si Antonescu. Deci nu eu iti sunt dator domniei tale cu credinta neconditionata ci domnia ta imi esti dator mie cu explicatii pentru simplul fapt ca te-am investit, prin votul meu, cu cea mai inalta functie in stat, in Romania MEA!

      Imi cer scuze ca nu ti-am urmarit conferinta de presa. Eram ocupat si la acea ora sa creez plus-valoare, impozite si taxe. Si crede-ma ca o faceam fiind si cu o durere de cap crancena.

      Domnia ta cred ca nu realizeaza faptul ca in vara trecuta nu mi-am pus pielea la mezat ca sa il apar pe Traian Basescu ci ca sa il apar pe PRESEDINTELE tarii MELE si LEGALITATEA.

      Evident ca este dreptul domniei tale sa il numesti pe X sau pe Y din considerente numai de domnia ta stiute. Dar in momentul in care ma vezi ca eu il socot pe X sau pe Y ca fiind un individ controversat, cred ca respectul fata de mine ca alegator te obliga sa ma lamuresti de ce ceea ce ieri era rau azi este bun. Te rog sa nu incerci sa imi invoci iarasi butada conform careia politica este o curva. Ti-am mai spus ca sunt de acord dar ca eu unul nu o mai vreau curva. Prea mi-am irosit  viata intr-un imens bordel. Posibil ca domnia ta sa iti fi asumat si acest aspect sordid al vietii romanesti si sa il accepti cu stoicism (chiar! cum poti domnule sa primesti la masa domniei tale, fara ca interesul national sa ti-o impuna, o silfida a carei gratie verbala se manifesta prin magistrale rostiri publice - ce ma duc cu gandul la sindromul Tourette – de o inestimabila valoare teoretica pentru restul omenirii si practica pentru domnia sa?  sa iti citez: “de azi inainte mai stau la discutii in contradictoriu, cu argumente, evident, numai cu cei care fac ceva si in concret, nu doar freaca tastele pe facebook. pentru restul, un anticipat si racoros: va fut in gura ! multumesc pentru intelegere. Atenţie la nume, că altfel staţi la mantinelă, zic! :))) În rest ca s-o citez cu adăugare pe autoare; SFIGFN Legendă: (FN=fără nr.)" am incheiat citatul) pe mine insa totul ma obliga sa nu mai vreau asa ceva.

     Am inteles ca PDL-ul nu a mai fost bun (cam tarziu te-ai prins), am acceptat ca pe Mihai Razvan Ungureanu nu il mai ai la suflet (nici eu nu il socotesc pregatit inca dar pe bune ca tipul imi place foarte tare pentru decenta si intelienta lui chiar daca nu mi-a placut ca s-a dezis de principiile de la care a plecat atunci cand a facut Forta Civica), ti-am dat dreptate ca tara asta mai are nevoie si de liniste atunci cand ai semnat acel pact (firesc de altfel) de coabitare cu un premier care iti era adversar (asta civilizat spus), am inteles si intentia ta cand ai incercat sa ne duci putin cu presul cu Miscarea Populara, cred ca pot sa diger, chiar daca mai greu, chestia cu viitorul Partidul Popular, dar nu pot inghiti absolut deloc inconsecventa atunci cand este vorba despre principii.

    Te rog sa nu te panichezi ca iti scriu aceste randuri. Este dreptul tau ca sef al statului (MEU!!!) sa iti exerciti prerogativele prezidentiale conferite de Constitutia ROMANIEI. Sunt ultimul care m-as gandi sa iti contest acest drept LEGAL. Atat timp cat vreau legalitatea in tara mea, ar fi chiar aiurea sa iti contest un drept legal, chiar daca nu imi place. Te rog sa stai linistit, nu am sa te injur. Nu am sa ajung sa scuip. Nu am sa imi torn, deznadajduit si dezamagit, cenusa in cap. Esti totusi PRESEDINTELE tarii mele. Te rog sa ma crezi ca a fost un moment cand am fost tare revoltat cand, cu ani in urma, un neispravit venit in tara asta, a avut comportament lipsit de respect fata de presedintele tarii de atunci, chiar daca presedinte era Ion Iliescu caruia nu am sa pot sa ii iert niciodata ce nu a facut pentru tara asta, nu am sa pot sa ii iert niciodata oamenii care au murit fara rost, nu am sa reusesc sa ii iert niciodata anii irositi din viata acestei tari. Dar in momentul ala era presedintele tarii MELE iar neispravitul ala imi jignea TARA in momentul in care nu imi respecta presedintele tarii. Ei bine, chiar daca nu am sa fac nimic din ce te-ai astepta sa fac (pot accepta necesitati pe care nu le stiu, pot accepta si faptul ca jocurile nu le faceti voi in tara, pot accepta si contextul politic mai larg, pot accepta vulnerabilitatea economica a tarii MELE, pot accepta foarte multe). Dar nu pot accepta sa iti tratezi cetatenii cu o superioritate aproape dogmatica. Il vrei pe Nitu? Nicio problema! Dar mie imi esti obligat sa imi spui de ce acum cateva luni nu era bun iar acum este. Si mai esti obligat sa imi spui daca au disparut valorile si oamenii bine pregatiti din tara asta. Pentru ca prea vad continuu numai aceleasi si aceleasi figuri sau tipologii in sferele viciate din inaltimile tarii MELE!!!!

      Cu gandul la luna plina

    

      Imi mentin afirmatia, facuta in mai multe randuri, conform careia in tara asta nu exista nici stanga nici dreapta. Nici ca forma de manifestare politica nici ca sustinere. Deci nici ca organizare institutionalizata nici ca atitudine doctrinara asumata a sustinatorilor partidelor politice.

      Partidele nu sunt constituite pe baze ideologice ci pe afinitati si pe interese de grup care isi insusesc (de cele mai multe ori in mod complet abuziv) titulatura de partide de stanga sau de dreapta. In felul asta a fost si este posibil ca partidele de stanga sa aibe in conducerile lor cei mai feroce si abuzivi bogatasi. Acesti bogatasi sunt in proportie ingrijorator de mare doar promotorii,  dar si beneficiarii unui capitalism bugetar desantat, bogatasi ale caror averi au fost facute doar prin specularea vidului legislativ, a jafului activelor nationale, a santajului politic, a valorificarii discretionare a pozitiilor sau influentelor politice. Paradoxul partidelor autodeclarate de dreapta este existenta unor conduceri provenite majoritar din angajati sau fosti angajati ai sistemului bugetar. Evident si printre acestia se regasesc o multime de bogatasi formati prin exact aceleasi practici cu ale celor din stanga. De foarte multe ori, in spatele invectivelor si acuzelor facute sub protectia imunitatii parlamentare sau ale asa ziselor declaratii politice, interesele financiare sau de influenta ale dreptei lucreaza mana in mana cu ale stangii, formand in felul asta un zid de netrecut pentru orice muritor care incearca sa isi croiasca drum de unul singur, de foarte multe ori acest zid reusind sa inglobeze in structura sa de rezistenta o parte a slujitorilor justitiei. Nu de putine ori s-au inregistrat cazuri in care acte normative au fost emise doar in interesul unui grup restrans de persoane, sfidand in felul asta si bunul simt si alegatorul si ideea de legalitate.  

     Cu exceptia PSD (cauza fiind preluarea structurii organizationale de la predecesorul FSN ca unic beneficiar al patrimoniului si structurii teritoriale a PCR; PSD a trecut si el prin faza de partid-om pe vremea atotputerniciei lui Ion Iliescu; tranformarea sa s-a datorat existentei unui grup prea mare, la nivel local si central, din esalonul doi, trei si patru al inviatului PCR, grup pentru care vremurile au insemnat ocazia unica de a nu mai fi simpli executanti ai hotararilor CPEx. al PCR), toate celelalte partide  graviteaza in jurul unei personalitati sau a unui grup care imprima regulile si ritmul. Oricine, in aceste partide, care are un alt punct de vedere sau alta atitudine decat leader-ul sau grupul din frunte, este inlaturat. PNL nu exista ca partid in afara vointei celor maxim cinci “corifei” ai sai. Si asa a fost inca de la reinfiintare, de fiecare data hotararile si linia partidului fiind imprimate de un grup restrans. UNPR de asemenea. FC nu exista in afara personalitatii lui Mihai Razvan Ungureanu. PNTCD nu exista dincolo de presedintele sau. PDL a insemnat, o vreme, Traian Basescu. Ulterior, prin dezvoltarea baronilor locali (dupa sistem PSD) si a catorva potentati de la varf, PDL nu exista dincolo de baronii locali si un grup restrans de la varf. UDMR nu exista in afara grupului de cinci-sase insi de la varf. Romania Mare nu a existat in afara lui Corneliu Vadim Tudor. NR chiar nu exista deloc. Exista doar Mihail Neamtu care evolueza exhibitionist sub pseudonimul NR. PPDD, partid a carui doctrina este negatia, asa cum ii spune si numele, este partidul Dan Diaconescu facut cu ajutorul prietenilor, ai angajatilor OTV si ai oamenilor spectacol exhibati intens la OTV. PC… exista doar in jurul controversatei personalitati,  suspectei moralitati si averi a lui Dan Voiculescu. De fapt PC nu exista decat cu numele si doar prin forta trustului media controlat de Dan Voiculescu.

     Membrii de partid din partide sunt doar exaltatii, cativa naivi care chiar cred in principiile de stanga, dreapta sau centru si o foarte mare masa de indivizi care leaga ideea de mai bine personal de apartenenta la un partid sau altul, fara sa aibe vreo legatura teoretica sau practica cu doctrina in cauza.  De obicei toti acestia fie isi venereaza si isi urmeaza orbeste seful de partid, comportamentul politic propriu fiind doar o copie fidela, lipsita de personalitate, a sefului, fie sunt oportunisti care spera ca prin bunavointa sefului ierarhic superior sa duca un trai mai bun fara sa trebuiasca sa puna prea mult osul la treaba si fara sa fie in stare sa isi castige existenta mizand doar pe propria pricepere intr-un domeniu sau altul.

     Alegatorul… In majoritatea lui, NU EXISTA! Iar cei care se manifesta (constant sub jumatate din numarul total de electori), in majoritatea cazurilor nu se manifesta doctrinar ci doar se lasa cumparati. De mici avantaje materiale conjuncturale, de promisiuni niciodata tinute, de ura cu care a fost dresat impotriva unuia sau altuia. In felul asta se poate explica faptul ca sustinatorul infocat, inrait, visceralizat, indoctrinat, surd si orb la orice fel de argument, dupa numai cateva luni, constatand ca traieste mult mai prost decat i se promisese (cu toate ca logica lucrurilor ar fi trebuit sa il duca la concluzia ca nu se putea altfel), incepe sa injure, sa faca greve, sa se dezica, sa protesteze scrasnit, dar numai in gand, si fara sa fie in stare sa pretinda. In contextul asta un caz aparte este alegatorul (asa se pretinde cu toate ca am mari indoieli ca se duce vreodata sa voteze) de dreapta. Asta este critic, virulent analitic, inhibat, indecis, plin de prejudecati, ii este teama sa isi asume factual propriile convingeri neputand sa isi depaseasca teama de a fi ridicol sau teama de ceea ce ar putea sa spuna vecinii despre el, i se pare nefiresc sa isi asume propriul strigat de protest, suficient de inteligent si de instruit ca sa aibe pareri dar insuficient de inteligent incat sa accepte existenta si a altor inteligente, de cele mai multe ori incapabil sa dialogheze si mult mai dispus (decat ar fi firesc) sa isi asculte doar propria voce. In general este aproape incapabil sa accepte superioritatea cuiva si in acelasi timp incapabil sa isi uneasca forta cu fortele semenilor sai atunci cand lucrul asta ar fi necesar. Orgolios pana la a fi incapabil sa pretinda unificarea pentru un principiu dincolo de multimea de arivisti care il revendica. In felul asta se explica faptul ca atunci cand se lanseaza ideea unui protest, din spatele monitorului o multime de voci sunt gata sa darame muntii iar la locul protestului se strang trei sau zece sau in cel mai bun caz o suta de protestatari. Iar aici am in vedere si numele cu notorietate si pe cele fara notorietate.

       Concluziile mai trage-le si tu, cititorule (cu toate ca ma indoiesc ca ar exista mai mult de cinci pana la zece). Mie unul mi s-a acrit sa tot trag concluzii fara sa las niciun fel de urma in mintea nimanui, asa ca ma limitez sa latru la luna: niste idioti!

       Basme

       Nu stiu daca cineva s-a intrebat de ce fata cea mica a fost repudiata atunci cand i-a spus tatalui ei, imparatul, ca il iubeste ca sarea in bucate. Toti am tabarat pe bietul batran sa il acuzam ca si-a pierdut mintile, ca este prost si usor de dus cu vorba, ca este sensibil numai la dulcegariile fetelor mai mari, ca este tiranic, ca… Ce sa mai? Ca este un dobitoc ce sufera de orbul gainii. Oare? Pai sa gandim putin totul din alta perspectiva. Este imparatul batran, mai batran decat timpul, si bolnav, mai bolnav decat sistemul de sanatate romanesc? Este! Si de ce sufera un batran, mai batran decat timpul? In general de bolile batranetii si uneori de boli rusinoase. Iar printre bolile batranetii cele mai raspandite sunt bolile de inima si circulatorii. Ha? Nu iti spune nimic asta? Pai ia incearca, tu hipertensiv declarat, cu patalama in regula de la domnu` doctor, sa mananci sarat. Sa vezi cum iti creste si mai mult tensiunea si cum dai, trap-mars, coltul. Pai? Nu este asta mica perversa? Generatii la rand ne-am lasat impresionati de nedreptatea care i s-a facut bietei fete, fara insa sa aibe cineva curiozitatea sa o priveasca in ochi si sa ii vada sclipirea aia diabolic perversa de fata buna care stie tot. O stiu pe asta toti cavalerii in trecere pe la palat si toti slujitorii, de la grajdari si pana la pajii (si astia perversi), ce strabat noaptea, ca niste naluci, culoarele secrete ce leaga iatacul domnitei de cele mai indepartate unghere ale imparatiei. Acu drept este ca, daca este sa fim cinstiti, la niciunul nu ne place mancarea in care nu este strop de sare. Iti vine sa musti pana si din cel mai bun prieten (din nevasta, nu mai spun ca este evident) decat sa mananci mancare fara sare. La fel de adevarat insa este faptul ca (iar asta chiar demonstreaza fara dubiu caracterul duplicitar si pervers al distinsei cu chip de inger nesatisfacut) ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Cel putin englezii asa zic: hell is paved with good intentions. Chiar daca la noi drumul spre iad nici macar intentii bune nu mai are. Pana si ala este plin de gropi, injuraturile soferilor si masina de politie care te asteapta dupa curba ca sa te amendeze ca nu stii sa mergi drept. Sa mai aducem in discutie frumoasa adormita din padurea si mai adormita? Sa o mai aducem in discutie pe curva aia de Ileana Cosanzeana care abia asteapta sa ii plece barbatu la munca grea, istovitoare ca sa isi faca de cap cu fantele ala de Fat Frumos cu tata imparat si multi cai putere sub el? Sa mai aducem in discutie lenesul ala gras care nu vroia decat posmagi muiati (autorul zicea ca il duc la spanzuratoare… as! abia fusese ales parlamemtar, chiar de catre tine, cititorule, dar responsabilul cu comunicarea te-a manipulat suficient de bine ca sa scoata din tine toata compasiunea de care esti in stare)?
       Apetitul nostru pentru basme, snoave si minciunele ne face insa sa vedem numai intentiile bune de la nivel declarativ si sa ignoram pana si cele mai evidente gropi, fundaturi, vagauni sau capcane de dupa curbele sinuoasului drum pe care ne incapatanam sa mergem fara sa cerem cuiva socoteala. Suntem totusi un popor ingenuu, naiv, copilaros si, evident, milenar. Ce milenar? Bimilenar, multimilenar, vesnic! Binecuvantat de Dumnezeu si dus cu presul de tot felul de fecioare trecute lunar pe la doctor pentru vreo boala lumeasca.
      Bine, bine, vei spune, si care este totusi morala sau ideea scriiturii asteia? Care este scopul pentru care mi-ai consumat timpul ca sa iti citesc tie ineptiile? Pai nu iti spusei, soro? Unul simplu de tot si in legatura cu absolut totul: hai sictir!

Epilog la basm: cum tot ceea ce este bun este imoral, ilegal sau ingrasa (de la Murphy citire), curva aia mica s-a impacat cu tac-su pana la urma si au coabitat pana la adanci batraneti. Asta fiind singurul lucru bun in basmul asta. Tot de la Murphy citire. Nu stiu daca s-au ingrasat amandoi sau daca a reusit sa fie ilegal, dar imoral sigur a fost.

      Formalismul religios versus credinta!!!! 

     Punctul comun al formalismului religios si credintei,  este omul. Nu mai depate de saptamana trecuta am vazut (la tv) o multime imensa de “sutane” imbracati toti de sarbatoare (cu patrafire aurii) defiland fastuos catre o destinatie incerta. Cui foloseste aceasta desfasurare de “forte”? Pe cine vrea sa impresioneze o asemenea dezlantuire formala de sutane marsaluinde? Nu am putut asemui acea mare masa preoteasca decat cu defilarile oamenilor muncii de la orase si sate, acele defilari de 1 Mai sau 23 August cand, prin dimensiunea numarului participantilor, se incerca sa ni se insufle frica de dictatura proletariatului. Aiurea! Fie ca eram muncitori sau agricultori, functionari sau oameni de litere, intelectualitate tehnica sau slujitori ai Thaliei, dictatura era doar a unui grup asupra intregii populatii. Formalismul asa zis proletar exhibat si umflat pana peste limita veridicului au facut din acele demonstratii de forta simbolul grotescului social.  Personal consider ca  libertatea individului este invers proportionala cu numarul  dependentelor sale. Ori in atare situatie libertatea proprie se termina acolo unde libertatea celuilalt este limitata de manifestarile libertatilor mele.  Nu as limita-o la conceptul hegelian in niciun caz (preluat ulterior de catre marxism-leninism) conform caruia libertatea este necesitatea inteleasa. Si asumata, evident. Ori un momentul in care cineva incearca sa imi impuna sau sa imi induca drumul pe care vreau sa merg desfiintandu-mi prin forta sau manipulare liberul arbitru, mi se pare ca trec intr-o alta forma de dictatura a unui grup asupa unei majoriti. Mi se pare ca absolutizarea aspectelor formale ale manifestarilor religioase institutionalizate  in detrimental esentei credintei, nu face decat sa deturneze chiar sensul celor zece porunci, acele porunci pe care eu unul le-as asimila unui soi de declaratie de principii ale credintei. In momentul in care institutia religioasa deturneaza esenta si o duce catre perceperea si impunerea imaginii fortei ei, in momentul in care vanitatea spectacolului transcende (aproape metafizic, ar zice un mai tanar prieten) generozitatea, binele, decenta in manifestare, pietatea, daruirea, compasiunea, in momentul in care institutia se arata mult mai interesata de propria imagine, de propriile venituri, de propria-i forta, de influenta sa din ce in ce mai mare si mai putin de soarta unui nevoias aflat in suferinta, de soarta unui copil care moare pentru ca parintii nu au nu stiu ce suma de bani (derizorie in comparatie cu veniturile bisericii) care l-ar putea salva, in momentul in care prefera intai sa acuze in loc sa inteleaga si sa salveze suflete, in momentul in care megalomania ia locul smereniei in fata minunilor dumnezeiesti pe care le poti intalni la tot pasul, in momentul ala poti spune ca trufia institutiei a luat locul dumnezeirii. Iar in momentul ala credinta a fost subminata pana la esenta ei: sufletul omului. In momentul ala orice om va sti ca poate sa fure, sa insele, sa faca tot ce este mai rau cu putinta daca se duce sa pupe niste moaste, daca sustine financiar institutia  si nu credinta, daca face donatii institutiei si nu acte de binefacere indreptate catre oameni, daca spune o rugaciune atunci cand inseala un semen. In momentul in care inlocuim bunatatea cu formalismul spectaculos, cu bigotismul de conjunctura, cu plecaciuni, taras in genunchi si cruci adanci doar pentru ca “asa se face”, in momentul in care gandul la marea ghiftuiala ne indeparteaza de tot ceea ce inca este trist, nedrept, suferind pe lumea asta, in momentul in care nu facem decat, cu luni bune inainte, sa ne pregatim pentru un mare chiolhan motivat religios,  in momentul in care facem gesturi formale doar de teama pedepsei divine ce ar putea sa vina, in momentul in care ne preaslavim formalismul institutionalizat doar ca sa mai crestem ratingul, in momentul in care ne dam voie sa fim atat de conformisti si, uitand de constiintele noastre, spunem soptit “ssstttt… asa ceva nu se spune cu voce tare”, in momentul ala, de  fiecare data, il mai omoram putin pe Dumnezeu. Chiar in noi insine.
      Stiu, cand vei citi, daca vei citi, vei fi patruns pana in maduva oaselor de formalismul bisericos si uitand de credinta ta vei spune ca vorbele mele sunt blasfemie. Stii ce? Putin imi pasa!