Eu unul m-am saturat!!!!

      M-AM SATURAT DE URA!!! Poti tu sa imi spui de ce ma urasti? Esti sigur/a ca stii de ce o faci? Doar pentru ca ti se spune ca EU sunt cel rau? La fel mi se spune si mie despre tine.

      M-AM SATURAT DE VIOLENTA!!! Stii tu de ce vrei sa fii violent cu mine? Nu iti este teama ca as putea sa raspund violentei tale cu violenta insutita? Esti sigur ca ai sa reusesti sa imi dai in cap? De ce o faci? Doar pentru ca esti indemnat? Sunt asemenea tie. Esti in stare sa iti asumi posbilitatea ca eu as putea fi mai violent decat tine daca ma provoci peste puterile rabdarii mele?

     M-AM SATURAT DE INTOLERANTA!!! De ce numai tu ai avea dreptul la propria optiune? Doar pentru ca asa esti indemnat? De ce numai tu ai avea dreptul la opinie? Doar pentru ca asa ti se spune ca este normal? Vrei sa imi ingradesti libertatea mea? Cu ce drept? Te intrebi daca nu cumva eu am sa reactionez mai opresiv atunci cand am sa pot doar pentru ca am sa tin minte ce mi-ai facut tu mie? Nu ii crede pe cei care iti spun ca nu am sa mai pot niciodata! Si tu, ca si mine, ai o singura moarte.

     Si tu ca si mine ai un singur Dumnezeu. Si tu ca si mine ai o singura tara. Se numeste Romania iar tu porti acelasi nume cu mine: ROMAN. De ce uiti asta? Doar pentru ca ti se spune ca eu nu as fi iar tu esti singurul cu acest nume?

     De ce crezi tu ca singura lege acceptabila este cea pe care o hotarasc idolii tai? Idolii mei (chiar daca personal nu ii am) de ce nu ar avea dreptul in cazul asta sa aibe propriile lor legi? Nu ti s-ar parea mai normal sa avem amandoi o singura lege? LEGEA ROMANIEI, nu cea de partid.

    Pe mine ma intereseaza mult mai putin Basescu, Ponta, Antonescu, Ungureanu, Diaconescu, Fenechiu, Blaga, patriarhul sau mai stiu eu oricare om VREMELNIC pe lumea asta si mult mai mult ma intereseaza ROMANIA. Si nu sunt dispus sa il accept decat pe cel care imi dovedeste ca este mai pregatit decat celalalt sa respecte LEGILE si CONSTITUTIA ROMANIEI. Ma intereseaza sa nu mai fiu agresat zilnic si zilnic sa imi jigneasca inteligenta calcatorii de lege, coruptii, marlanii, neispravitii, parvenitii, micii tirani fara anvergura, ipocritii, profitorii, fauritorii de vise desarte, palavragiii care propovaduiesc laptele si mierea dar care stiu ca sansa mea este munca si scrasnetul ca sa pot merge mai departe. Ii dispretuiesc la fel de mult si pe “ai tai” si pe “ai mei”. Tu de ce ii vezi numai pe “ai mei”? Crezi ca iti va fi mai bine doar  fara “ai mei”?

     Din toate aceste motive eu M-AM SATURAT!!! Si pentru ca m-am saturat, a trebuit sa cantaresc ca sa optez.

     Si am vazut ca numarul de decizii ale CCR favorabile dreptei sunt in acelasi numar cu deciziile CCR favorabile stangii. Dar am vazut si ca singurii care au protestat si au incercat sa treaca peste ordinea constitutionala au fost conducatorii stangii.

     Am vazut ca numarul cercetatilor si condamnatilor dreptei sunt cam in acelasi numar cu cercetatii si condamnatii stangii. Dar am vazut si ca singurii care au protestat impotriva hotararilor judecatoresti si au facut zid in fata nemerniciei, au fost conducatorii stangii.

     Am vazut cum un conducator al dreptei ma indeamna la decenta, respectarea adversarului si a legii dar si la innoirea clasei politice in timp ce, la un conducator al stangii, am vazut cum te indeamna sa ma extermini doar pentru ca eu si cu tine avem optiuni diferite, sustinadu-si toti cercetatii penali sau in conflict de interese, socotiti ca atare de LEGEA romaneasca, lege pe care nu eu si cu tine am facut-o ci tot “ai tai” si “ai mei” au facut-o.

     Ba am vazut de curand cum unei institutii a statului i se ia dreptul sa penalizeze excesele din audiovizual romanesc. Ma intreb in folosul cui atat timp cat cel mai amendat trust (in virtutea legilor romanesti)  este cel al domnului Voiculescu? Sunt amendat eu sau tu?

     Am vazut cum tot printr-o ordonanta de urgenta (unde era urgenta?) se limiteaza dreptul de pedepsire a fraudelor din fondurile europene pentru ca numai dupa o singura zi sa aflu ca un puternic sustinator al stangii era acuzat de o frauda de cateva milioane de euro. Am eu sau tu acces la fondurile europene?

     Tu vezi toate astea?

     Sa ne intelegem!!! Ii vreau pedepsiti pe TOTI! Si pe “ai mei” si pe “ai tai”. Tu nu vrei acelasi lucru? Dar ii vreau pedepsiti de LEGE nu la televiziuni sau in discursuri care vor sa te indoctrineze pe tine sau pe mine. Exact legea pe care au elaborat-o si “ai tai” si “ai mei”.

    Pentru toate acestea si pentru inca multe altele, eu M-AM SATURAT!!! Poti sa spui ca sunt basist, uslas sau orice alt fanatic, eu am horatat: il votez pe cel pe care il pot controla mai usor prin intermediul legilor tarii MELE. Tu? 

     Spitalul nou

     Nu pot sa nu constat abundenta afiselor erectorale sau simplu descriptive din aceasta campanie. Particularitatea este una extrem de semnificativa ca substanta daca incerci sa ti-o explici. Este mai mult decat evident ca marketingul (iarasi) erectoral al USL este net superior celui al ARD. Numarul afiselor, bennerelor, actiunilor pe bani, cantarilor, carnatilor si toata gama de produse (sub zece lei bucata, evident)  ale USL este de macar cateva sute de ori mai mare decat al celor ale ARD. De aici pot trage concluzia ca bogatii USL sunt de data asta mai potenti decat cei ai ARD (in asa timp scurt?) sau bogatii ARD (de fapt ai PDL) pur si simplu au disparut (ceea ce nu ar fi deloc rau ca tendinta), fapt explicabil si prin existenta a 75%  nume noi din totalitatea candidatilor  ARD. Astia sunt mai saraci ca sunt multi bugetari printre ei, ca tot este alianta de dreapta. Ceea ce iarasi nu este rau deloc.

    Pe de alta parte, mi se pare remarcabila capacitatea de a se chivernisi a doamnei Plumb care dintr-un salariu de 6000 lei (fara sa aibe alte venituri, asa cum reiese din declaratia de avere) reuseste sa il intretina pe sotul domniei sale (fara ocupatie, conform aceleiasi declaratii de avere), sa plateasca o rata la banca de 20 000 lei lunar si sa isi mai faca si campanie electorala din aceeasi bani. Cu cativa asemenea oameni, bugetul tarii se umfla una doua, apoi explodeaza si se face praf…

    Ar mai fi ceva notabil! In randurile candidatilor ARD nu mai este niciun cercetat penal sau inacompatibil in timp ce in randul celor din USL sunt multe nume, unele  notabile, propuse a face parte de altfel si din viitorul cabinet. Evident manareala a justitiei. Deja nu imi mai fac griji pentru urmatorii patru ani: oamenii astia stiu sa faca bani din piatra seaca. Da-o-n ma-sa de justitie! Logic ar fi ca o tara care are oameni bogati sa fie o tara bogata. Asa ca este mult mai important lucrul asta decat justitia, nu-i asa?

    Cele doua aliante au totusi si un punct comun: programe de guvernare neconvingatoare. In plus al USL este si hazliu de fantezist: 4000 km de autostrazi si alte nazbatii din lapte si miere? Ei da, au simtul umorului. Doar daca vine Sfantul Duh sa le faca peste noapte. Macar duhul amintit nu mai este nevoie sa si spuna cu ce. De remarcat, tot in aceeasi nota umoristica si prin prisma solidaritatii cu cei abuzati de justitie, este si prioritatea numarul 1 din programul USL: “Respectarea legilor, fara exceptii, fara derogari sau scuze”. Scuze cui? Ca la derogari ne-am lamurit.

    Nu pot sa nu remarc (si  recunosc ca ma roade invidia) bunaciunile USL (nici macar nu are importanta cine le impinge din spate sau din orice alta  pozitie)  care vor popula Parlamentul. Vai cat mi-as dori sa fiu aviator in Parlamentul Romaniei!!! Parasute as avea destule. Deci siguranta maxima.

    Macar lipsa propunerilor este suplinita de umor. Nu degeaba un candidat scrie pe afisul sau electoral “Fur mai putin decat ceilalti”. La inceput stimabile, la inceput doar. Sau un benner al unor candidati de dreapta pus pe gardul unui cimitir.

    In consecinta, dilema este rezolvata: din “ori la bal ori la spital” retin numai ultima alternativa. La spital, stimabililor si distinselor. Ma ofer eu sa fac un gard inalt pana la cer ca sa nu mai puteti  sa iesiti din spitalul nou. Sau noua. Sau mai bine un cenaclu in spatii patrate impreuna cu Nastase.

    In timpul asta, bandele incep sa isi regleze conturile in strada cu AKM-ul. Noi cetatenii cum sa ne reglam conturile cu voi?

            Romania, prin romani, cale batuta spre dictatura

      Zi de zi, de 23 de ani, descopar apetitul masochist al romanului, pentru dictatura. Eu si inca multi altii ne-am nascut prea devreme. Zi de zi,  daca celalalt nu are puncte de vedere identice cu ale noastre, ne este dusman, nemernic, jeg, uslas sau basist.  Zi de zi,  otrava indoita cu excremente indoctrinate tasneste din gurile noastre ca dintr-o vidanja ce se cere golita. Zi de zi incercam disperat, fiecare in parte, sa fim singurii purtatori ai adevarului... de partid.

      Democratia moderna (demos=popor, kratos=putere) fara respectarea drepturilor omului (egalitatea in fata legii, dreptul la opinie si alte nimicuri asemenea), fara pluripartidism si fara limitarea si separatia puterilor in stat (asa zice Wikipedia) devine doar democratie proletara sau de sorginte fascista. Iar, pe prima,   am trait-o din plin in anii de tinerete.

      Intr-o seara, in timpul unei dezbateri strict pe teme juridice, intervine foarte abrupt un tip (am citit pe contul lui ca este avocat, destul de tanar) si intra direct in subiect: invective, jigniri, otrava doctrinara (evident anti fara sa aibe decenta si curajul sa isi afirme atitudinea ferma pro ceva sau cineva) doar pentru ca omul din domeniul juridic care incepuse dezbaterea, nu era pe placul muschiului sau spalat si ala odata cu creierul (macar de ar fi stapanit regulile gramaticii limbii romane) amintitului avocat. Si da-i cu leprelor, mizeriilor, serpilor, pedelisti de cacat (eu nu sunt si probabil ca nici altii de acolo; nici pedelist nici de cacat)  fara sa spuna un singur cuvant, pro sau contra, referitor la subiectul in dezbatere. In conformitate cu definita democratiei moderne, tu carei democratii vrei sa ii apartii, stimabile? Evident ca nu am putut sa nu remarc lipsa camasii de forta si ca urmare am devenit singurul sarpe, mizerabil, fara coloana vertebrala (o am bai putoile! ma cam doare si s-a cam anchilozat in pozitie verticala) si mi-a si amintit sa am grija ce fac cu afacerea mea ca se schimba acusica puterea si o sa vada el ce se ascunde in spatele afacerii mele. Iti spun eu bai: 30 de oameni care, nefavorizati de  PSDR nici de CDR nici de PSD nici de DA nici de PDL au muncit ca sa reziste mizeriilor fiecarei puteri VREMELNICE din tara asta.

     In alta seara, un irascibil de partid, in timp ce eu dicutam pe teme civice, intervine si incearca sa ma puna la punct spunandu-mi ca nu mai este vremea sa dam fite din noi, ca s-a saturat de ifose si sclifositi si ca trebuie sa votam ca sa desfiintam pentru totdeauna ciuma rosie altfel va veni apocalipsa. Am si avut convingerea, pentru cateva secunde, ca a coborat f`un arhanghel sa imi vesteasca sfarsitul tuturor lumilor.  Mai tov-ule de dreapta bugetara… Eu oricum votez dreapta pentru ca, prin ceea ce fac zi de zi si prin felul in care vad dezvoltarea societatii din care fac parte, sunt om de dreapta. Iar pe de alta parte, nu vreau sa renunt la dreptul meu de vot. Dar nu o fac, bai  balon ideologic, pentru ca mi-o cere cineva. O fac pentru ca vreau eu si pentru ca valorizarile mele, care  ma privesc NUMAI pe mine, ma indeamna sa o fac  nu pentru ca vine sa imi toarne cineva otrava doctrinara in ceaiul meu si asa suficient de amar. Ma lasi cu tipul asta de discurs de activist de partid  incult care imi jigneste inteligenta cu tendinta asta de a-mi impune ce sa fac? Lasa-ma in boii mei ca stiu oricum ce scursuri si ce jeguri de oameni s-au strecurat si in dreapta. Cam aceeai care sunt si in stanga, de aceeasi factura: viitori nesimtiti de patid care spera la un trai bugetar fara principii (de stanga sau de dreapta) si fara griji.

    Votez cu dreapta inca de cand voi, toti limbricii care au pretentia ca au descoperit America, tremurati de placere lingand urmele pasilor lui Iliescu iar eu il votam pe Ratiu cu certitudinea ca o fac impotriva vantului. Votez pentru ca sper ca in PARLAMENTUL tarii MELE se vor strecura din ce in ce mai multi oameni (si de stanga si de dreapta) care sa  gandeasca  la ROMANIA si nu numai la partidul din care provin,  care sa  gandeasca sa il reprezinte pe cetatean nu sa il conduca. Eu nu am nevoie sa ma conduca nimeni. Am nevoie doar de reguli clare pe care sa le respecte TOTI. Iar daca voi parlamentarii, oameni din structurile statale nu faceti in felul asta  si va socotiti deasupra legii, fiti siguri ca, cel putin,  am sa incerc sa fur la fel ca voi. Si sa nu dea dracu sa imi spuneti ca eu nu am voie iar voi aveti.

    Imi fac ochii roata si vad cam peste tot acelasi apetit pentru dictatura indiferent ca ochii mi se duc la stanga sau la dreapta. Pe mine nu contati. Daca veti reusi, va fi doar Romania voastra. Eu voi continua sa vreau Romania democratica. Aia in sensul democratiei moderne: aia cu libertatea optiunii si respectarea ei, aia cu dreptul la opinie, aia cu limitarea si separatia puterilor in stat, aia cu EGALI in fata legii. Si nu doresc nimanui sa ii devin dusman.  Chiar daca Romania, prin romani, nu s-a saturat de dictatura. 

      Partitura este proasta… impuscati pianistul

      Nu contenesc sa ma minunez atunci cand contemplu (sau analizez sau ma enervez, treacand de granita injuraturii scrasnite) reactiile ciudate ale semenilor mei ce incearca sa isi faca simtita prezenta in viata lor si a celor de langa ei.

      Doua specimene discuta sau dezbat sau pur si simplu converseaza. Discuta despre capra. Unul despre pozitie celalalt despre a vecinului. Constata ca au pareri diferite si incep sa se ia la bataie. Argumentele dau navala ba in buza de jos, pazea ca mai vine inca unul sa o sparga definitiv,  ba in ficatii mancati deja de compozitori, celalalt argumenteaza cu hotarare in testicute umflate de forma piciorului bine si rapid desprins din glia patriei. Totul ar continua la nesfarsit daca nu ar interveni un al treilea care injura versificat despre orice aflat intre picioarle-i strambate (la fel ca terminatia de sus a corpului) si Dumnezeii, de obicei ai ma-sii, ce haladuiesc in zarile colorate.    Bandajati, cu capetele sparte, cu ochii vineti si congestionati de furia ce le colcaie in mortii ma-tii, ba pe-ai ma-tii, isi linistesc hormoniada telectuala cu un suprem “esti ist" la care celalalt ii spune gales "ba tu esti ash”, garnisit concesiv cu comentariul neutru al televiziunii preferate care spune, fara putinta de tagada, ca o mana criminala a dat cu piciorul si a spart busuiocul in loc sa il dreaga.

     Alte doua specimene discuta usor crispat, ca doar is elitism de mucava, de data asta despre un acelasi subiect. Numai ca predicatul unuia este freza subiectului iar al celuilalt este contra. Se inteleg perfect pana in momentul in care unul dintre ei, din dorinta de a-i da lovitura de gratie aluilalt specimen, i-o arunca deja verde-n fata, cu legatura cat intre Ana si merele pe care nu le are, “da` Gheorge de ce a muls catzaua la miezul noptii?”, chit ca pana in acel moment fusese vorba doar despre vaca cu reflexe curcubeice desprinse din profunzimea frigiditatii vacii lu`  drag ne`a Vasile din alalalt capat al lumii. Si iarasi intervin televiziunile care ne spun (evident fara argumente) ca sus curentul de aer este rece iar la picioare iti arde mana.

     Niste muncitori disperati sunt gata sa il linseze pe executorul judecatoresc venit sa isi faca treaba fara ca cineva sa incerce streangul pe gatul vreunuia dintre cei care au facut datoriile.

     O ziarista analizeaza  obiectivele pe care nimeni le-a fixat vreodata. Si iarasi… nimeni va sti, nimeni va sti… de la Holograf citire. Si o face (duduia… cu accent ca pe economia care gafaia in statia de amplificare audio si nu numai) in plina criza de isterie derivata din lipsa orgasmului deontologic. Ca na… redactorul sef a cam uitat in ultimii ani sa-si administreze viagra intravenos.

     Abia apuc sa deschid gura ca sa imi umplu plamnii cu aerul ce-l voi expira sub forma de cuvinte, ca mi se si scuipa-n monitor “minciunaaaaa ordinaraaaaa”. Incerc sa imi cer scuze dar aflu, cu aerul ramas in gat in timp ce duios anestezia trecea, ca pamfletul ce urmeaza sa il scriu este manipulare grosolana pentru ca nu citeaza sursele din unicele resurse acceptate de tiparele inguste ale dobitocului din fata mea.

     Zilnic sunt obligat sa accept ca prostii mei sunt mai destepti chiar decat mine, altfel nu mai sunt “de-ai nostri” (nici eu nici prostii). In orice parte m-as intoarce, sunt indemnat sa vad prostia in alta parte decat unde o zaresc.

     Citesc in voi   intreaga partitura iar cand  v-o cant, simt gloantele cum isi strecoara, revoltate,  raceala lor de plumb, manie proletara pe dreapta si enervare agitat-antreprenoriala pe stanga. Eu despre corpul meu de pianist vorbesc. 

      Asasini onorati de societate

   

Urmaresc de ceva vreme o emisiune pe Nasul TV unde sunt prezenti diversi fosti capi ai armatei socialiste sau ai serviciilor de spionj. Sunt acum doar niste batranei care nu mai au nimic de pierdut si nimic de castigat (unii dintre ei cu ani buni de detentie facuti in mod complet abuziv si stramb), deci nu mai pot fi suspectati de ipocrizie sau partinire. In `90 am vazut la tv o parte din procesul celor acuzati de terorism. Chit ca la acea vreme nu stiam mai nimic in afara de ceea ce gandeam cu propriul meu cap sau in afara de ceea ce mai aflam de la Europa Libera inainte de `89, mi s-a parut complet aiuritor sa il vad (pentru prima oara) pe seful serviciului de spionaj romanesc, Filip Teodorescu, terfelit, intr-un mod complet prostesc si grotesc, intr-o instanta care mirosea de la sapte poste a incropeala cu verdictul dat inainte de a se intocmi rechizitoriul. Era nevoie de tapi ispasitori pentru a se intretine isteria revolutionara care masca un masacru complet atroce si complet cinic si complet inutil, doar pentru a se legitima ceea ce trebuia sa se intample in urmatorii cateva zeci de ani. La vremea aia nu stiam ca Brucan era creierul intregii mascarade si l-am bestelit extrem de revoltat cand ne-a programat 20 de ani ca sa nu mai fim prosti. Stia el de ce spune lucrul asta. Imi aduc aminte ca si atunci am spus “pe asta ar trebui sa il preia cu tot ceea ce stie pentru ca imbecilii distrug tot serviciul de spionaj”.  Filip Teodorescu a trecut printr-o parodie de proces in care judecatorii trebuiau sa fie surzi. Ba se pare ca tot serviciul si toata arhiva serviciilor de spionaj au fost predate rusilor la ordinul lui Iliescu. Abia acum am aflat de ce. L-am urmarit pe omul asta (Filip Teodorescu) in emisiunile lui Radu Moraru. A reusit sa ma lase cu gura cascata de fiecare data cand deschide gura sa spuna ceva. Pentru ca dupa fiecare fraza pe care o rosteste se poate scrie o carte consistenta. Singurele momente cand starea de perplexitate imi este intrerupta brusc sunt momentele cand Radu Moraru si (in special) Grigore Cartianu ii intrerup pe invitati vrand parca sa arate cat sunt ei de grozavi. De fapt sunt prea orgoliosi si tematori pentru autoritatea si notorietatea lor de jurnalisti, in prezenta acestor oameni. Lasati-i, mai oameni buni, sa vorbeasca si comentati abia dupa ce aflati tot. Nu se stie cat timp vom mai avea privilegiul sa aflam adevarul direct de la sursa!!!!!
Chiar nu reusesc sa inteleg cum toate aceste devoalari, demascari, lamuriri, destainuiri nu reusesc sa puna in miscare parchetele. Pentru ca devine din ce in ce mai clar ca nu a fost nici pe departe revolutie ci LOVITURA DE STAT. Devine din ce in ce mai clar ca majoritatea mortilor au fost provocate in mod atroce si cinic doar ca sa justifice, sa legitimeze lovitura de stat. De data asta sunt dovezi indubitabile. Iar adevaratii criminali sunt in viata, sunt printre noi, sunt onorati de societate.
La vremea aceea am fost unul dintre (probabil foarte putinii) cei care au spus ca procesul (urmat de asasinarea) sotilor Ceausescu este doar o facatura de proces si ca ii vreau judecati pe un stadion. Ei bine, dupa ce am aflat tot ce s-a spus la Nasul TV, il vreau judecat pe Iliescu si pe ceilalti (li se gasesc numele in cartile lui Cartianu si in demascarile din emisiunile pomenite), judecati pe un stadion mare, in vazul lumii. Sunt vinovati de comiterea a o multime de asasinate cinice cu ajutorul carora trebuia legitimata o gasca nemernica al carei scop nu era decat acapararea completa a puterii si aservirea completa a Romaniei in favoarea rusilor, concomitent cu formarea urmatorilor conducatori ai Romaniei. Va vreau judecati!!! Iar cuvintele mele nu cuprind ura ci nevoia de dreptate pentru ca lucrurile sa nu se mai repete niciodata, pentru ca procedeele acestor asasini sa fie recunoscute de absolut oricine daca i-ar mai veni cuiva dorul sa le refoloseasca, pentru ca nimeni sa nu mai vrea vreodata sa nasca monstri profitand de somnul natiunii.

     Scenariu oniric

     Am avut un vis erotic azi-noapte. Nu, nu, protagonistul nu eram eu… Dintr-o eroare genetica de sorginte astrala, eu nu mai am voie nici macar sa visez erotic. “Nu ai voie sa injuri, nu ai voie sa furi, nu ai voie sa strigi, nu ai voie sa instigi, nu ai voie sa vrei, nu ai voie sa iei, nu ai voie sa canti, nu ai voie la nunti, nu ai voie sa te oferi, nu ei voie sa speri, nu ai voie sa spui, nu ai voie sa te opui. In general, nu ai voie. Tu  ai voie doar sa nu ai voie. Restul voilor ti le-ai delegat alesilor tai.” Asa imi tot zic vocile pe care le aud cand sunt singur cuc.   Dar sa revin la visul meu erotico-eroic. Se facea ca domnii Ponta si Basescu s-au intalnit, la ceas de taina, la Carul cu Bere. Sau la Carul din Stele? Sau la Carul cu Boi? Nu mai stiu. Aici visul meu este putin neclar. Ma presa vezica si starea aia confuza dintre vis si realitate, starea aia incerta de placere-durere imi deforma perceptia morfeica. Asa ca am sa ii spun simplu,  la Carul. Ei bine, domnii astia planificau o miscare perversa care avea ca substrat binele Romaniei. Da, da… chiar asa.  Se facea ca unul dintre ei pleaca la CE iar celalalt ramane in tara ca sa il sprijine pe primul. “Du-te tu Traiane la aia iar eu raman acilea in tara si ii adun pe prostii din Parlament sa ii fac sa se manifeste, ca niste gaste enervate, impotriva reducerii fondurilor. Tu te duci acolo si zici ca tu ai fi de acord sa nu ne mai dea nimic dar nu poti pentru ca, nu-i asa, Parlamentul bla bla bla. Bizonii mei ma vor iubi mai tare iar ai tai te vor injura si mai tare si in felul asta castigam amandoi. In interesul Romaniei, evident.  Ce zici, Traiane, o punem?”.  Traian zambeste satisfacut, se imbratiseaza tandru cu Ponta, plang amandoi imbratisati, hohotesc amandoi printre lacrimi, de bucurie, cei de la mesele alaturate incep sa planga si ei duios, oamenii de pe strada privesc prin geamurile nespalate ale bodegii si plang si ei infrigurati, raul, ramul,  Parlamentul plange si el nestiut, tara intreaga plange inviorata. Nimeni nu mai munceste pentru ca suntem prea ocupati sa plangem isteric sau duios, incruntat sau pervers, sughitat sau in surdina, in batista sau basma, in gand sau in pamant. Sa trecem la treaba si sa ne jucam toti sceneta-fabula. Sau fabulatia.  Asa pentru impresia artistica, poate mai tragem si o suspendare.

    Ironic mi se pare ca ne jucam cu destinele permitandu-ne sa fim penibili, cu scop electoral, in timp ce primavera electorala pune in locul frunzelor afise si bennere in fiecare copac disponibil. Tot pe banii mei, ai tai, ai pensionarului, ai profesorului, ai aluia care nu ii are.

             Conu Leonida face iarasi un tuseu reactiunii

       La spitalul de nebuni este pauza electorala. Nebunii intra in greva si se intorc in salon. Vor sa cante in cor, mai ca in Adunarea Generala a Bocitoarelor, despre cum, care, de ce, de cate ori, in ce pozitie (misionarul este exclus) vom parui noi vitejeste, fata in fata, reactiunea europeana. Evident este singura chestie care a mai ramas de facut in spitalul de nervosi. La fel de evident este ca imensele cirezi de bizoni aplauda sacadat asa dovada de patriotism si asta sublim ca si dovada. La fel de evident este ca propriile aplauze le acopera ghiortaitul matelor umplute doar cu lozinci electorale, bennere, chipuri ce screm zambete  imbatranite inainte de vreme si o imensa placinta de paie, ofilite si astea, made in Romania. Nici nu vreau sa ma gandesc cum or sa infiereze, cu manie mai nervoasa decat delirul dat de betia cu sensuri neintelese de ei, ilustrii intelectuali de iesle ce-si deapana cratimile doar printre ragaituri schizoide, ca sa le lege mai temeinic unele de celelalte.

       Chiar ma intreb cum oare vor face fata, printre atatea grohaituri, timide, prea spalate si fragile fiintari de noi veniti a caror candoare inconstienta, obisnuite cu subtile analize literare, sau cu al cifrelor sensuri ascunse… Si inca o data ajung la concluzia ca numai noi cei din afara putea-vom sa nu-i lasam sa fie maculati de mancatorii de ficati ai natiei.

       Din ce in ce mai clar este faptul ca strambatatea a devenit regula dreapta, ca gratuitatea gesturilor obscen electorale iau locul barbatiei ce-ar trebui sa tina grijile in frau, ca spatiul gol ce-ar trebui sa fie plin cu rezolvari, este umplut cu vorbe si mai goale, indiferent de cat de marete se vor in rostiri impatimite, dar la fel de strambe.

      Nu-l inteleg pe incultul ministru al culturii, sau pe oricare altul ce-a faurit o lege, atunci cand demonstreaza chiar impotriva legii ce-a votat cu nu prea multa vreme-n urma cand mult mai potrivit ar fi se duca la lucru si sa voteze alta lege in loc sa incerce sa imi aghesmuiasca optiunea electorala cu o demonstratie parlamentara pe cat de hilara pe atat de fara rost.

      Vine sfarsitul lumii? Nici pe departe. Lumea s-a sfarsit cu multi ani in urma si acum se screme sa se nasca iarasi. Prin anus. Si asta contra naturii. Imi miroase mie. Iti miroase tie. Lor nu are cum sa le miroase. Sunt deja obisnuiti: au trait in miasme.

     Prin urmare, la lupta, coane Leonido!!! Reactiunea va fugi infricosata. Cucereste vitejeste spitalul de nebuni!!!! 

               Politicianule…

       Politicianule, pana nu iti cuceresti dreptul la respectul meu, imi permit sa te bag in ma-ta, cu cratima cu tot. Tu m-ai invatat sa iti vorbesc asa in momentul in care mi-ai pangarit Parlamentul meu cu dejectiile tale verbale, atitudinale, morale. In momentul in care ti-ai pus interesul de partid in fata interesului tarii MELE. In momentul in care ai fost atat de prost incat sa iti permiti sa ma socotesti pe mine prost. Atunci cand tu, cu pretentii elitiste de nimic justificate, ti-ai permis sa imi ceri MIE sa respect legile tarii MELE in timp ce tu iti bagi picioarele in ele dupa ce ai calcat temeinic in toti cacatii aflati in drumul tau. Mai bine mergeai in limba pe drumul asta. Atunci cand marlania-ti aroganta, nascuta odata cu tine de cine stie ce dos nespalat (nici macar de nastere normala nu ai avut parte) sau gura ce vomita in direct la Antena 3, mi-a murdarit opinteala de zi cu zi ca sa iti intretin tie prostia fudula. Atunci cand nu te-ai mai saturat sa furi chiar si lacrima noului nascut. Atunci cand mi-ai distrus bucuriile simple cu minciuni si ipocrizie cretina care mi-au ingretosat pana si cosmarurile. Atunci cand  prin imbecilitatea existentelor voastre ati distrus prietenii si armonia dureroasa a existentelor nestiute. Atunci cand ati propovaduit ura ca singura masura a avaritiei voastre si a parvenirii voastre. Atunci cand ati instigat roman contra roman doar pentru ca voi sa fiti mai siguri de votul lor natang. Te bag in ma-ta si in mortii ma-tii, politician fara erectie, care esti, in almanahe sau un afis ranjit tamp la colt de strada.  Pe voi ceilalti va plang ca nu aveti forta sa va opuneti tipului asta de politician doar pentru ca este in acelasi partid cu voi sau pentru ca disciplina de partid nu va da voie sa fiti decat la nivelul dispretului alegatorului vostru. Restul… restul meritati-va soarta atunci cand alegeti doar pentru ca asa ati fost indoctrinati, indobitociti, manipulati in interesul lor. Veti avea suficient de mult timp sa va turnati cenusa in cap unul altuia. Sau excremente atunci cand nu veti reusi sa fiti suficient de onesti cu voi insiva incat sa recunoasteti ca ati gresit. Eu am sa va votez si anul asta. Am sa votez dreapta bugetara sau stanga opulenta, am sa votez la fel de lipsit de speranta sparand ca pana data viitoare  un cataclism va indemna JUSTITIA sa faca justitie printre voi sau ca societatea civila va fi suficient de puternica  sa va puna la zid. Pana atunci, politicianule, te bag in ma-ta. 

      Romania, stand-up tragi-comedy,

Pentru ca tot este ”gandind paralel”, adicatelea in acelasi timp cu tine dar si pe langa gandul tau, incerc sa ma refer la aparitiile presedintelui Basescu din ultimele doua zile. Evident ca fiecare tabara s-a grabit fie sa arunce la greu cu  noroi neargumentat (imi vine acum in minte, par un egzamplu, faptul ca un clantau de sindicat - nu pot sa ii zic leader - spunea ca ”Basescu si-a creat toate aceste instrumente tocmai ca sa subjuge poporul...”, adica DNA, ANI, CSM si CCR... pai nenica, DNA este PNA-ul creat de puscariasul Nastase iar alelalte trei sunt create la cererea expresa a CE si toate nu au chiar niciun fel de legatura cu ”poporul” ci cu marea frauda, cu marea coruptie, cu marea justitie si cu arbitrajul constitutional... deci: impotriva poporului?)  sau cu agheasma edulcorata mesianic. Ori mie unul ambele abordari mi se par complet tragicomice.  Pana la urma, dorit sau nedorit, contestat sau nu, reprezentativ sau nu, pana la urmatoarele alegeri prezidentiale (daca nu incalca GRAV Constitutia, asa zice litera LEGII), Basescu este presedintele LEGAL al Romaniei si ca atare, ca orice cetatean simplu sau complicat J)) , are dreptul la opinie, se bucura de acelasi drept la libertatea rostirii, chiar daca ”imbecilului” (am citat) adormit i se pare ca defaimeaza Romania. Mie unul mi se pare  tragic, dar si comic in acelasi timp,  ca in tara asta o singura voce  este ascultata (pentru a fi contestata mocirlos de unii sau adulata gretos de altii dar oricum toate lumea facand coada  la vorbele lui mai ca la fudulii de licorna transsexuala) cand de fapt vocea asta nu spune decat lucruri existente in gandul foarte multor oameni. Este inca o dovada a crizei reperelor, a crizei de autoritate, a crizei valorilor care sa aibe si notorietate. Pana la urma ce a zis?  A zis ca exista coruptie fara sa indice un azimut. Pai... exista au ba? Ca, din cate stiu eu, toate partidele incrimineaza coruptia. Drept este, de fiecare data coruptia este in partea cealalta. Niciodata in ograda proprie  iar cand este demascata (dincolo de faptul ca dau toti subit in boala), evident este razbunare politica, justitia este aservita, procurorii sunt niste nemernici.  Suna cunoscut? Ce a mai zis? A mai zis ca ne da coana Europa peste deste. Pai ne tot da de mai multa vreme. Si o face atunci cand vede niste deste in borcanul cu miere, fara sa tina cont ca destele alea sunt rosii, portocalii, galbene, verzi, albastre sau combinatii de culori.  Sa mai amintesc faptul ca singurii doi politicieni care au renuntat de bunavoie la imunitate atunci cand au fost acuzati, au fost Mitrea si Basescu? Restul s-au ascuns in spatele imunitarei barbatiii de partid. Evident ca fiecare dintre noi gaseste scuze atunci cand este vorba despre ”ai nostri” dar infiereaza cu manie de arhanghel beat atunci cand este vorba despre  ”ai lor”.  Cam despre ce ar mai fi vorba? Despre curvele ”lor” si curvele ”noastre”. Despre terentii castrati ai lor si despre terentii castrati ai nostri (ca sa nu zic facaturi de mucava). Despre nulitatile lor si nulitatile noastre. Despre parvenitii lor si despre parvenitii nostri. Despre incompetentii lor si incompetentii nostri. Despre demagogii lor si ai  nostri.  Si ar mai fi vorba despre nevoile tale si ale mele. Despre lacrimile tale si ale mele. Despre deziluziile tale si ale mele. Despre zambetul tau trist si al meu la fel de trist.  Despre copilul tau care ar vrea sa plece departe de casa Romania si despre copilul meu care vrea sa plece departe de casa Romania. Despre incapacitatea ta si a mea de a cantari  lucrurile, faptele, oamenii cu aceeasi oca. Despre incapacitatea ta si a mea de a ne departa de tragicomicul  ”ai nostri” si ”ai lor”. Si ar mai fi vorba despre faptul ca eu, tu, el sau ea nu suntem in stare sa creem repere, sa producem valori autentice si ne multumim sa ne baltim existentele ca simpli spectatori indobitociti volatil in fata acestui spectacol de stand-up tragi-comedy, cu un ochi razand bovin ingaduitor catre ”ai nostri” iar cu celalalt plangand incruntat fara  argument catre ”ai lor”. 

       Delir muzical

     Soborul de preoti urca murmurand, in surdina, pe scena. Dupa ce isi aranjeaza sutanele pudrate intens de catre un grup de fotomodele, incep, timid, sa  intoneze, cu mainile puse pe piept in dreptul inimilor,  All you need is love. Jonh Lennon apare printre nori si face cu mana catre cardul de mioare… ilene, marcele si lenute ce sfasie bezelele aruncate cu generozitate de insusi Jim Morrison aflat  Somewhere, over the rainbow. Cantecul sfasie fosnetul padurilor iar heruvimii invadeaza comisiile parlamentare, retrase strategic in Dark side of the moon. Un grup de racketi plangatori ca salciile ce-i impresoara cu adieri racoroase, ridica, in semn de slava, termosuri pline cu agheasma si intoneaza psalmi despre-un program de guvernare pentru vremea cand vor incepe sa urce Stairway to haven. Publicul isi zangane agresiv cadelnitele fumegande in ritm de gospel in timp ce Aretei Frankiln i se falfaie benarul facut franjuri cu care vrea sa sugereze unitatea in diversitate a Uniunii Eoliene. Soborul isi continua slujba cu imprecatii introspecte pe ritmul melodiei If God is one of us. Atunci cand concertul se termina, in uralele multimii, admiratorii intrati in catarsis epileptic trec ordonati la spovedanie. Drumul spre casa le este ,marcat de sacadatul “bis, bis, bis” si de aplauzele ritmate ale cohortelor de ingeri pazitori, mascati, cu scuturi si bastoane. Zile in sir, unei natii intrate in zodia Sweet childe in time, ii rasuna in urechi indemnul la Imagine…

        Criza presedintilor,

       Nu stiu daca exista  o determinare cauzala sau daca doar se potenteaza una pe cealalta, dar in afara de criza financiara, criza morala, criza psihotica voiculesciana, criza megalomanic antonesciana, criza renala sau criza crizata, de mai multa vreme constat o foarte mare criza de leadership. Vai ce imi displace sa folosesc neologismele astea si ce le-as mai poci doar ca sa le diminuez rezonanta. Suna aproape erotic atunci cand auzi l e a d e r s h i p. Incearca sa soptesti asta si sa constientizezi cum ti se misca limba in gura gata sa penetreze si vidul interior dar si sa inunde tot cosmosul. Nu nene! Criza conducatorilor. Sau, si mai bine, crisa sefilor. Romaneste, pe intelesul tuturor! Sa sune neaos ca suieratul pe care ti-l scoate creierul atunci cand scuipi seminte si injuraturi. Ca doar vorbim despre conducatori, nu? Ironia sortii, sau doar felul subtil in care astrele isi bat joc de noi, face ca cei mai constestati presedinti de partid de dupa `89 sa fi fost si singurii presedinti de partid de luat in seama, singurii care au fost in stare sa traga dupa ei nu numai un intreg partid, chiar daca metodele lor au diferit si chiar daca fiecare a avut in spate o paleta diferita de sustinatori: domnii Iliescu si Basescu (i-am mentionat in ordine cronologica a evolutiei lor partinice). Fiecare dintre ei a reusit sa polarizeze optiunile, sa radicalizeze optiunile, sa struneasca conflictele interne, sa traga masele dupa ei, sa faca mintile sa vibreze dincolo de argument si sa impuna ritmul intregii tari. Evident in umbra lor au crescut o multime de hotomani, o multime de parveniti, o multime de arivisti, o multime de mici tiranei si, in general, o multime. Dar asta este alta poveste.

      Marile crize au avut nevoie de sefi (ca doar ce am zis ca o spun pe romaneste, nu?) a caror actiune a impins lucrurile mai departe. Caracteristica tuturor sefilor de partide existente astazi se evidentiaza exact prin incapacitatea de a face lucrurile sa mearga.

      PSD (incep cu el pentru ca este totusi, de niste ani buni, cel mai puternic partid si se mentine asa din cauza lipsei  de maturizare a cetateanului dar si  preluand organizarea si disciplina impusa de Iliescu, sef care la randul lui o preluase de la PCR) are in fruntea lui un politician aflat intr-o situatie complet ingrata. Pe de o parte o aripa extrem de dura si dedata temeinic la gustul puterii absolute, discretionare pe care nu o intereseaza legea, cetateanul si normele democratice ci doar nevoia bolnava de a-si obiectiva complexele de inferioritate fata de  valorile autentice prin atitudini autoritariste pigmentate cu excese verbale de iti vine sa plangi de mila bietului popor atunci cand este vazut din spatele anor averi complet sociliste. Pe de alta parte este aripa moderna care incearca sa se plieze pe principiile si normele stangii si socialismului european. Domnul Ponta nu are putere decat sa alerge gafaind  nehotarat intre cele doua factiuni care, fiecare ii vrea capul. Cea dintai i l-ar lua cu gingasie dar ii este teama ca isi pierde voturile ce trebuie sa vina (in niciun caz ca i-ar pasa acestei aripi de cetateanul ca atare ci doar de votul lui)  iar cea de a doua inca nu are forta sa ii ia glanda pentru ca ar trebui intai sa suga forta celei dintai din carotida-i deja pietrificata in care are toate sansele sa isi rupa dintii.

      PDL… este un partid care tot incearca de niste ani sa isi gaseasca identitatea doctrinara concomitent cu cresterea unei oligarhii la fel de rapace ca cea din PSD. Parvenirea si arivismul unei importante parti din PDL, scapata complet de sub controlul singurului lor sef de partid, retras in presedintie, umbreste complet actiunea partii reformatoare care, scolita fiind, a inteles mai repede necesitatea adaptarii intre limitele reperelor europene, repere printre care, atunci cand au fost la guvernare, mai mult s-au strecurat decat s-au adaptat.

     PNL are cel mai controversat comportament politic din toata aceasta perioada de 23 de ani. Nu pun in balanta inconsecventa doctrinara atunci cand au guvernat cand, declarat partid de dreapta, a promovat foarte multe masuri de stanga strict din necesitati demagogic-electorale. Pun in balanta numai actiunea acestui partid alaturi de un alt partid aflat la polul doctrinar opus. Aparent lucrul asta este paradoxal. Daca insa intram intr-o analiza ceva mai atenta, este vorba numai despre nevoia paranoica a sefului lor de partid de a fi la putere cu orice chip. Si cum lozinca “jos Basescu” a avut un impact electoral major, au adoptat-o ca unic program alternativ de guvernare, numai din nevoia de a fi la putere. Nu pomenesc despre matrapazlacurile (ei au senzatia ca sunt jmecheresti) “elitei” vopsite (ghilimelele nu sunt intamplatoare)  pentru ca astea sunt comune tuturor partidelor  care au o vechime cat de cat in Parlamentul Romaniei.  Paradoxala este reactia umilitoare a membrilor si adevaratelor elite ale acestui partid la manifestarile bolnave ale tiranicului neautentic, guraliv si incosistentului lor sef de partid care, dupa ce i-a declarat dragoste cu nabadai contracandidatului Geoana, fara sa ezite, il paraseste apoi ca pe o amanta defecta pentru Ponta pe care,  dupa ce l-a mangaiat lasciv pe tzatze si pe acesta, continua, in traditia ideii de oportunitate de partid personal pe care o are in vedere, sa inceapa sa preacurveasca cu cei care vor sa ii ia locul lui Ponta (cu cei din interior ca si cu cei din exterior, mai ca o distinsa domnisoara aflata in campul muncii pe centura). Si cum lucrurile astea nu au cum sa nu fie vazute de toata lumea, Antonescu, in adormita-i inconstienta, nu realizeaza ca viseaza  pe capacul neprins al unui cazan ce fierbe sub presiune si care ii va transforma visul erotic in cosmar eroic.

     UDMR, consecvent cu sine dar si cu prezenta penala a unor membri ai sai, reuseste sa fie o distinsa si cu pretentii de respect  fata batrana educata la pension dar care, in travesti, nu pregeta sa danseze cu bara adanc infipta intre sanii-i planturosi  de femeie nesatisfacuta, in asteptarea unui bacsis generos introdus (ca sa nu zic penetrat) la fel de generos intre generosi-i sani, inainte sau dupa. De preferinta si inainte si dupa.

     Ceilalti… ceilalti nici macar nu pot fi numite partide (ca de sefi nici macar nu are rost sa pomenim) chiar daca au pretentii justitiare indopate cu rudotel… sau de reprezentante ale unei generatii imbatranite hranite arhaic, direct de la ugerul oii, cu lapte covasit… sau cu pretentii de vechime dar a caror consistenta este asimilabila cu umbra lu` tata lu` Hamlet ce se plimba pe ziduri… sau cu pretentii de conservatorism dar care au ca singur membru de partid pe insusi presedintele lor, ceilalti fiind simple slugi guralive al caror discurs este sustinut de sunetul verzelor si verzisorilor fostei Securitati… sau partide autodeclarate civice dar care nu isi culeg forta decat din propriul grup de prieteni cu pretentii elitist autiste restul fiind doar o statistica in contabilizarea voturilor… sau partide noi a caror existenta hormonal imatura glasuiesc iritat ca in fata unei fecioare care ii cam respinge.

    Iar in spatele (cu toate ca ar trebui sa fim in fata) acestora suntem noi ceilalti, visceralizati, talibanizati, histerectomizati, trepanati si imbecilizati de optiuni argumentate continuu prin intoleranta lui ba pe-a ma-tii cu cratima.