marți, 20 noiembrie 2012




     Scenariu oniric

     Am avut un vis erotic azi-noapte. Nu, nu, protagonistul nu eram eu… Dintr-o eroare genetica de sorginte astrala, eu nu mai am voie nici macar sa visez erotic. “Nu ai voie sa injuri, nu ai voie sa furi, nu ai voie sa strigi, nu ai voie sa instigi, nu ai voie sa vrei, nu ai voie sa iei, nu ai voie sa canti, nu ai voie la nunti, nu ai voie sa te oferi, nu ei voie sa speri, nu ai voie sa spui, nu ai voie sa te opui. In general, nu ai voie. Tu  ai voie doar sa nu ai voie. Restul voilor ti le-ai delegat alesilor tai.” Asa imi tot zic vocile pe care le aud cand sunt singur cuc.   Dar sa revin la visul meu erotico-eroic. Se facea ca domnii Ponta si Basescu s-au intalnit, la ceas de taina, la Carul cu Bere. Sau la Carul din Stele? Sau la Carul cu Boi? Nu mai stiu. Aici visul meu este putin neclar. Ma presa vezica si starea aia confuza dintre vis si realitate, starea aia incerta de placere-durere imi deforma perceptia morfeica. Asa ca am sa ii spun simplu,  la Carul. Ei bine, domnii astia planificau o miscare perversa care avea ca substrat binele Romaniei. Da, da… chiar asa.  Se facea ca unul dintre ei pleaca la CE iar celalalt ramane in tara ca sa il sprijine pe primul. “Du-te tu Traiane la aia iar eu raman acilea in tara si ii adun pe prostii din Parlament sa ii fac sa se manifeste, ca niste gaste enervate, impotriva reducerii fondurilor. Tu te duci acolo si zici ca tu ai fi de acord sa nu ne mai dea nimic dar nu poti pentru ca, nu-i asa, Parlamentul bla bla bla. Bizonii mei ma vor iubi mai tare iar ai tai te vor injura si mai tare si in felul asta castigam amandoi. In interesul Romaniei, evident.  Ce zici, Traiane, o punem?”.  Traian zambeste satisfacut, se imbratiseaza tandru cu Ponta, plang amandoi imbratisati, hohotesc amandoi printre lacrimi, de bucurie, cei de la mesele alaturate incep sa planga si ei duios, oamenii de pe strada privesc prin geamurile nespalate ale bodegii si plang si ei infrigurati, raul, ramul,  Parlamentul plange si el nestiut, tara intreaga plange inviorata. Nimeni nu mai munceste pentru ca suntem prea ocupati sa plangem isteric sau duios, incruntat sau pervers, sughitat sau in surdina, in batista sau basma, in gand sau in pamant. Sa trecem la treaba si sa ne jucam toti sceneta-fabula. Sau fabulatia.  Asa pentru impresia artistica, poate mai tragem si o suspendare.
    Ironic mi se pare ca ne jucam cu destinele permitandu-ne sa fim penibili, cu scop electoral, in timp ce primavera electorala pune in locul frunzelor afise si bennere in fiecare copac disponibil. Tot pe banii mei, ai tai, ai pensionarului, ai profesorului, ai aluia care nu ii are.


Niciun comentariu: