sâmbătă, 21 aprilie 2012


          Recursul la absurd

          La mine in oras am vazut intr-o zi, cand eram in vizita la niste prieteni, un ditamai casoiul cu doua etaje. Am  intrebat din curiozitate al cui este si cam cate camere are (nu mai pun la socoteala gustul total indoielnic al stilului arhitectural). Mi s-a spus ca respectiva casa are vreo 12-14 camere si ca este a unui procuror. Pentru ca la vremea aia eram la curent cu valorile constructiilor, am estimat ca acel casoi ar fi trebuit sa coste macar un 700 000 euro. Si mi-am pus intrebarea cum un procuror, din salariul lui, poate sa isi construiasca o casa de asemenea valoare. Evident justificari se pot inventa o multime. Eu am o mica afacere (destul de profitabila) si sunt in piata de vreo 20 de ani dar nu am reusit sa strang bani sa imi fac o asemenea casa. Ca mi se pare o casa urata si nefunctionala, de neam prost si nu as fi facut-o, asta este alta poveste.
          Ascultam zilele astea o stire depsre un raport al Curtii de Conturi care a descoperit o pierdere de cca. 6 miliarde euro la Casa Nationala de Pensii, pierdere inregistrata in ultimii sase ani. Iar sefa acestei institutii incerca sa ne abureasca cu tot felul de explicatii fanteziste despre cum nu isi fac postasii treaba. Nu am auzit absolut nicio explicatie in amanunt de unde vine pierderea asta. Pai cucoana respectiva, pana sa apara la tv, ar fi trebuit sa dea deja un milion de declaratii la Politie si Procuratura. Nu le va da.
          As fi tare interesat sa am sub ochi o situatie exacta cu sumele si locurile unde au donat chiulangii parlamentari USL-isti indemnizatiile de sedinte si salariile lor. Ca tot s-au laudat ca asa au facut. Acum ca au majoritate in Senat, ce ii mai opreste sa se duca la servici? Cum ar fi ca toti cei care fac bani pentru bugetul statului (din care sunt platiti si ei) sa intre intr-un protest prelungit de cateva luni? Eu de ce sa nu am dreptul sa protestez in felul asta? Sau cum ar fi ca niciun alegator sa nu se duca la vot?
         La mine in oras sunt foarte multi tigani. Multi dintre ei stau in niste case imens de mari si conduc masini care mai de care mai luxoase si mai scumpe. Si se sparg in figuri de neam prost. Si sunt aroganti si marlani pana peste poate. Oare unde vedem cliseul asta? Nu si prin Parlamentul Romaniei si pe la diversi functionari publici? Pai de unde sa se inspire tiganii in cazul asta? Evident ca sunt si foarte multi tigani saraci si prapaditi, realmente discriminati chiar din cauza acelor tigani bogati plini de nesimtire si aroganta de neam prost. Aparent surprinzator este ca cei bogati sunt primii care ii neglijeaza si ii bruftuluiesc pe tiganii saraci atunci cand ii intalnesc. Oare de ce o fi scos inteligenta populara proverbul ala "tiganul cand a ajuns imparat l-a omorat intai pe tac-su"? In fine... asta este doar o parte a problemei. De multe ori cand ii vad pe strada sau cand le vad palatele nascute din mania grandorii ce are in spate doar un complex de inferioritate extrem de periculos,  ma intreb de ce pe astia nu ii intreaba nimeni de impozite si despre ceea ce fac ca sa aibe bani pentru toate astea?
        Am primit azi  un e-mail, de la o cunostiinta, cu niste definitii tare istete. Banca era definita cam asa: acea institutie financiara care iti da o umbrela cand afara este soare dar pe care ti-o ia inapoi exact atunci cand ploua. Cum Dumnezeului, intr-o perioada in care totul este in recesiune, bancile continua sa faca profit, ba mai mult, statul le mai si ajuta in detrimentul exact al acelora care pot sa aduca bani la buget? Imi doresc sa fie si bancile pe pierdere. Multa! Cat mai multa pierdere. Am facut o socoteala, nu foarte exacta dar oricum destul de realista. In 20 de ani de cand sunt in piata, bancile si statul au castigat de pe urma muncii mele de cel putin 1 000 de ori mai mult decat am reusit sa castig pentru mine. Si atunci sa mai vreau capitalismul asta si democratia asta? Eu sunt exploatatorul?

Niciun comentariu: