Romanii paralele

      Ultimele doua zile mi le-am petrecut cutreierand Romania. Dincolo de Romania complet dementa de pe malurile Dambovitei, mi-a facut extrem de bine sa redescopar (si cu necaz dar si cu bucurie uimita) alte doua Romanii.

      Romania complet maiestuoasa  in simplitatea ei grandioasa, neperturbata de vesnicele incertitudini, orgolii, vanitati fara limita ale unor pigmei ajunsi  vremelnic (si fara vointa vreunei forte a naturii) in fruntea bucatelor. Nu, nu in fruntea oamenilor ci in fruntea bucatelor trudite de oameni. Soliditatea pietrei, uimita parca si ea de propria ei certitudine ca exista dincolo de ipocrizia si aroganta goala pe dinauntru a politicianului ajuns la putere prin inselaciune, furt, inconsecventa si legitimat doar de rapacitatea vorace a insatietatii lui lacome de putere cu orice chip, fara reguli, fara moralitate, chiar fara lege si plina de faradelege, soliditatea muntelui, spuneam, alandala sinuos  strabatuta de soseaua ce curge fricos pe sub rotile masinii, etaleaza natural forta-i suverana constienta de sine, forta  pe care mana omului o poate murdari dar nu si distruge. Transalpina, refacuta in ultimii ani (in vremea nemernicului de Basescu, nu?... sic...), cu vantul si ploaia torentiala ce imi arata micimea, vulnerabilitatea dar si inconsistenta noastra de oameni supusi rapid degradarii prin timp, lupte desarte, minciuni fara alta miza decat minciuna in  sine, ca un fel de alter natura, imi reda, pe masura ce ma las in voia ei sinuoasa, sentimentul ca puternicia naturii nu o vor putea niciodata infrange legile si faradeligile unor parlamentari dementi care nu vor sa inteleaga ca pot muri in orice secunda fara sa poata sa spuna ca au lasat pe pamentul asta chiar si  cea mai mica umbra  (poate doar dare imense de indoiala,  de incruntare si un suveran dispret in ochii muntelui care priveste demn, simplu puternic  si nemasurat ingaduitor la nemernicia din vale) atunci cand au fost in viata si cu atat mai putin dupa moarte.  Incotro ne duci, Doamne?

       Astazi, drumul neprogramat m-a tintuit, pentru o zi insorita, intr-o arhaic linistita zona lacustra, molcom rostita in mijloc de Transilvanie. Oameni multi, cu accente din toate zarile tari, la fel de romanesti, isi traiesc bucuria simpla a apei sarate si a namolului, altul decat cel revarsat abundent din gurile unor creiere urat mirositore, creiere  de  ingamfati fara pereche care isi spun ”elite”... Elitele cui? Doar repere pentru minti schizoide,  prea lesne crezande, doar pentru alti mici dictatori avortoni  a caror impotenta ii face incapabili sa isi obiectiveze existentele altfel decat prin ura, intoleranta si violenta.  Nimeni nu voteaza, nimeni  urla la luna sau la semenul sau aflat doar la o dala distanta, nimeni nu isi insala aproapele ce-si  limpezeste zabetul in bucuria fireasca a celorlalti. Totul e simplu, firesc, totul este viata simpla a omului pentru care singura certitudne este clipa asta ce pare ca nu se sfarseste decat odata cu asteptarea prea lunga a chelnerului care nu mai face fata prea multelor comenzi ce vor sa hraneasca aceste existente drepte, curate, linistite si puternice prin simplitatea lor.

      Imi intrerup starea increzatoare cu nevoia pavloviana de stiri. Dupa primele secunde totul in mine intra in fierbere.  Ministri  tampti a caror memorie nu se poate intinde pe  mai mult de o zi,  sefi  senatori a caror imbecilitate sfideaza cele mai elementare vagi  urme de logica, comentatori a caror menire pare sa fie doar elucubrarea intarziat meschina ce te face sa ai  convingerea ca pentru ei anusul  contra naturii inseamna folosirea gurii doar pe post de canal deversor scapat de sub control, falsii profeti  ce striga din toti rarunchii ”hotii” fara sa te lase sa vezi ce este in traistele lor doldora de legi furate, proprietati furate, vise furate, politicieni fecal apocaliptici prin inconsistenta si inconstanta argumenatarii lor, constitutionali de partid ce fac o confuzie (sub presiune) intre lege si nevoile de partid. Ba un cretin de deputat USL isi poate permite sa nege dreptul constitutional de a vota, al unui cetatean  LIBER (al ROMANIEI inca aparent  libere)   atunci cand spune (Dumnezeule, probabil tu ai o capacitate infinita de a suporta imbecilii... eu ca om nu) ca un cetatean care nu a votat in ultimii doi ani sa nu mai aibe drept de vot.   Fac un efort de vointa si ma desprind de certitudinea de violenti scapati din camasi de forta  prea stramte pentru ego-ul lor incontinent. Afara ma intampina iarasi necunoscutele existente bucurate simplu doar de sarea care le inalbeste  trupurile bronzate, pe masura ce apa se evapora la contactul cu mangaierea atavica a razelor soarelui.

     Intre cele trei realitati, euro creste ca Fat Frumos iar economia a trecut sagalnic de la duduit la gafait. Oare de ce?