Neascultatele voci

      Ca o conducere politica (oricare ar fi ea) nu asculta niciodata vocile “no name” care protesteaza (individual sau in grupuri mici), care tipa, care gem, care arata cu degetul exact ceea ce conducerea in cauza vrea sa bage sub pres, este cumva de inteles in contextul idiotizat mioritic a ceea ce 23 de ani nu au reusit sa ii arate politicianului si “specialistului” de partid ce trebuie sa fie societatea pentru el. Pe scara evolutiei, specimenul politic este exact veriga lipsa, motiv pentru care a ramas necercetat, incepand cu  Darwin si terminand cu DNA. Numai ca vocile “no name”, de cele mai multe ori mult mai valoroase, individual luate, decat orice Escu, Vici sau Onski consacrat printr-un accident al sortii datorat carosabilului umed si adaptarea la conditiile firesti de alcoolemie nationala, sunt atat de pierdute printre prea multele minti prajite de nepasare, indoctrinare, manipulare sau obnubilare nationala incat orice ar face, zice, canta sau scanda, incat reusesc sa se faca auziti doar intre ei ca niste caini de paza ce comunica cu infrasunete. In rest nimeni nu ii aude, nimeni nu ii vede, nimeni nu ia in seama. Nici mcar jurnalistii care se declara aparatori ai celor sfinte cetatenesti. Astia sunt chiar mai rai decat cei care arunca cu zoaie continuu catre nonamesii nostri. Macar zoierii recunosc implicit valoarea si potentialul exploziv al vocilor si incearca sa ii desfiinteze tocmai pentru ca se tem de dreptatea acestor voci. Cei care traiesc insa din laudele acestor necunoscuti, cei care mananca o paine tocmai pentru ca acesti necunsocuti ii citesc, ii sustin, ii lauda, ii aduleaza, nu vor sub nicio forma sa iasa dintre ochelarii de cal cu care isi apara egolatria mioapa. Daca tot sunteti atat de revoltati, enervati, siderati, de scandalurile cu vaca nebuna, cu avia(g)ra, cu porcina, cu curcimea, cu calo-vaca si mai nou cu laptele, ce va opreste sa organizati si voi un protest? Sau sunteti viteji doar feriti de obiectivul camerei si din spatele monitoarelor? Indrazniti! Ati avea surpriza sa constati ca nonamesii pe care voi nu ii luati niciodata in seama, nonamesii ale caror proteste voi le nesocotiti, nonamesii care se roaga de voi sa va puneti condeiele in slujba societatii nu in slujba lor (pentru ei nu s-ar ruga de nimeni niciodata), nu numai ca v-ar urma ci v-ar apara cu lipsa lor de notorietate, cu anonimatul lor lipsit de glorie, cu vointele lor nestiute si la fel neinfrante. Dar nu, voi continuati sa va uitati egolatru in niste oglinzi strambe in care nu se vad decat chipurile voastre. In timp ce noi plangem amar si ne strigam scrasnit revolta impotriva a tot ceea ce vrea sa ne infranga pumnul strans. Inclusiv impotriva jurnalistilor surzi, orbi si muti care au nevoie de noi sa ii citim ca ei sa aibe ce sa manance. Cum ar fi ca noi sa nu va mai dam atentie doar o singura zi? Ati suferi, nu? De ce?