sâmbătă, 23 martie 2013




       Oligarhia de partid si de stat

       De  ani buni se inregistreaza in viata partidelor o uniformizare complet indoielnica si paguboasa in ceea ce priveste modul cum partidele inteleg sa faca politica. Statutele tuturor partidelor, de la cele mai mici pana la cele mai mari, se incapataneaza sa fie compilatii ale statutului  PCR. Sistemul piramidal a devenit o frana teribila nu numai in dezvoltarea partidelor ci in insasi dezvoltarea societatii pentru care nu relatiile economice sunt definitorii ci relatiile politice. S-a ajuns in felul asta la aberanta situatie ca in tara asta sa se dezvolte nu un capitalism sanatos ce are la baza cererea si oferta ci un capitalism bugetar dezvoltat pe ceea ce bugetul pune discretionar la dispozitia unuia sau altuia, resurse financiare. In felul asta cei mai multi bogati nu sunt bogati prin dezvoltarea unei afaceri construita pornind de la analiza pietei, sursele de finantare si posibilitatea de absortie a pietei a produsului sau serviciilor oferite in virtutea satisfacerii nevoilor si cererii pietei ci sunt bogati prin exploatarea preferentiala (dar si discretionara) a disponibilitatilor bugetare. Pornind de aici, fie ca un partid de stanga sau de dreapta a preluat conducerea tarii, accentul s-a pus intotdeauna pe sustinerea lucratorilor din sectorul bugetar si nu pe sustinerea sectorului privat, numeric majoritar de altfel, chiar si pentru faptul ca lucratorii din sectorul bugetar sunt o masa de manevra foarte usor manipulabila si care sunt mult mai usor de determinat sa raspunda unor interese politice electorale chiar si prin conditionarea, impusa sau asumata prin proprie vointa, locului de munca.
     Sistemul piramidal de organizare a dus la aparitia unei oligarhii constituita doar pe criterii de apartenenta la o conducere de partid, ceea ce, in timp, a dus, printr-un soi de mimetism, la promovarea nu a competentei ci a obedientei, fapt ce a facut ca atunci cand obedientul urca pana in varf, instinctiv sa faca absolut totul pentru a-si conserva pozitia dobandita, dincolo de moralitate, onorabilitate, merit, cinste sau simt al onoarei. Iar lucrul asta a blocat competitia si a dus la conduceri de sorginte tiranica. Absolut toate statutele partidelor interzic opiniile si actiunile in dezacord cu hotararile adoptate de conducere, in numele disciplinei de partid si nu in numele unei doctrine sau a normelor democratice. Odata ce conducerea a adoptat o hotarare (atentie!!! in numele intregului partid dar fara sa se consulte cu toti membrii  partidului) care poate sa contravina doctrinei sau normelor democratice, niciun membru nu mai are voie sa se opuna.
     Comunicarea dintre varf si baza are un flux unidirectional: doar de la varf catre baza. Fluxul de informatie de la un esalon superior la unul inferior este discriminat si cenzurat prin vointa esalonului superior. Niciodata informatia de la baza catre varf nu este transmisa decat in masura in care este acceptata de formele de conducere intermediara iar atunci cand se inampla, este puternic modulata in functie de interesele si obedienta acestor esaloane intermediare. Lucrul asta este posibil si din cauza faptului ca omul politic este, in majoritatea cazurilor, dependent financiar de esalonul superior si de bunavointa sefului de partid. Si cum nu exista la niciun partid mecanisme de autoreglare care sa previna sau sa elimine atitudinile discretionare sau abuzive ale sefului, singura modalitate ca cineva sa se mentina in sistem este sa accepte si sa se limiteze doar la speranta ca intr-o zi va fi pe o treapta de putere suficientd e bine pozitionata incat sa poata sa plateasca polite.
     In felul asta se ajuge la situatia complet imorala ca orice conducere politica da, cand firesc ar fi doar sa raspunda cererilor si nevoilor societatii. Iar cand o face, o face doar pentru ca presiunea pusa asupra ei de catre baza societatii poate sa ii pericliteze serios pozitia oligarhica. Orice conducere politica vrea sa detina puterea absoluta si sa conduca societatea nu sa ii reprezinte interesele. Eu de exemplu nu simt nevoia sa fiu condus. Daca am reguli clare, stiu sa ma conduc si singur. Vreau insa sa fiu reprezentat. Cu competenta, cu profesionalism, cu cinste. Da, sunt cuvinte mult prea mari care nu pot fi acceptate de un politic complet oligarhizat care nu are nevoie decat de voturi ca sa se legitimeze.
    Solutia? Solutia ar fi un sistem cat mai apropiat de sfera in care centrul sa fie foarte vizibil din toate punctele iar centrul sa aibe vizibilitate egala in orice directie. Are vreun politician curajul asta? Sunt complet sigur ca nu.

Niciun comentariu: