Mi-au furat steagul

      Sunt in tara asta doar unu-doua milioane de sustinatori ai stangii si cam tot atatia sustinatori ai dreptei care sustin dreapta sau stanga din convingeri doctrinare (aici este ciudata orientarea sexuala si doctrinara a liberalilor tinuti captivi intr-o stanga  destul de confuza si ea). Si mai sunt inca vreo 6 milioane de huoaci. Astia  striga “huoooo” in orice directie daca cineva ii duce  cu presul suficient de bine incat sa le scoata din piepturile de mucava obida frustrata, fara inceput si fara sfarsit, fara cauza si fara  finalitate. Retineti ca in frazele care vor urma nu ma refer la presedintele Basescu. El este Presedintele Romaniei si nu ar trebui sa faca parte din preferintele doctrinare,  ale votantului, in aceasta campanie, chiar daca functia si numele lui sunt folosite manipulativ, abuziv si prostesc (dar din lipsa de programe si argumente, politicianul batut in cap, ipocrit si sarac cu duhul  il foloseste ca moneda de schimb in vederea obtinerii votului)  ci la optiuni docrinare. Hai sa ne fie clar din start inca un lucru! Eu nu ma refer la votant! Votantul isi exprima propria optiune in functie convingerile lui, in functie de cat de bine a fost manipulat, in functie de cine il plateste mai bine in bani, contracte, favoruri sau doar promisiuni. Eu ma refer la nesimtitul veros care, pentru a ajunge la gura borcanului cu miere, din ce in ce mai mic si din ce in ce mai gol, ar fi in stare sa o manipuleze si pe ma-sa si sa pericliteze chiar si sanatatea copiilor lui atunci cand ii cara dupa el la intalniri electorale unde cedeaza scandura scenei (de pe principiul ca cel mai desptept cedeaza), care este in stare sa sechestreze simbolurile nationale, proprietate a TUTUROR romanilor, pentru a le viola si supune la perversiuni patriotarde doar doar mai obtine un vot, doua, doar doar or mai indobitoci cativa nevinovati cu stralucirea sticlelor viu colorate de colonizatori tv.  Ai zice ca este o mineriada tricolora, agitata isteric si confiscand abuziv identitatile. 

     La a doua ora a dimineatii m-am trezit, mi-am salutat sotia si cainele (care s-a bucurat ca ma vede iarasi), mi-am facut rondul de dimineata prin singuratatile WC-ului meu (macar asta este numai al meu pentru cateva minute: nu il revendica niciun politician, nu il revendica in mod abuziv niciun concetatean al meu care nu imi impartaseste punctele de vedere  adormite inca, dar si eliberate din presiunea vezicii), am imprastiat cafeaua in ceasca ce pare prea mica la ora asta, am deschis televizorul si calculatorul si am inceput sa vad lumea, iarasi ca si cand as vedea-o prima oara. Din toate partile ma impresoara un festivism care ma nauceste si ma obliga sa inchid ochii si sa imi astup urechile pentru cateva minute bune ca sa ma pot reobisnui cu realitatea romaneasca si pentru ca sa pot cerne cruditatea iubirii de  impostura boschetarului ce vrea sa imi fure din traista identitatea ca sa o puna in sondajele lui produse cu bani ai Securitatii, sau cu bucatile de asfalt ale strazii mele neasfaltate, sau cu multe alte zeci de miliarde furate ca sa demonstreze necinstea celorlalti.

    Din nu stiu ce motiv gandul imi este unul singur: INTELEPCIUNEA ARE NEVOIE DE O MEMORIE BUNA

    Mai tarziu strada si media, dar in primul rand agitatorii USL si PP-DD (pe ai mei nu ii vad chiar deloc)  imi dau senzatia ca  Adam si Eva au purtat tot tricolorul in loc de frunza iar marul avea inscriptionat pe el numai numele candidatilor USL si PP-DD din colegiul din care fac parte si eu: ROMANIA. Chiar!!! Dupa socotelile voastre, eu sunt in acest colegiu?

     Nu contenesc sa ma minunez de toata risipa de bani a rosiilor mele violete ce au invadat si acaparat tot ceea ce poate fi vazut in orasul meu. De unde dom`le atata avutie? Ma las ademenit de singurul vanzator de iluzii si de tricolor intalnit in drumul dintre casa, piata si magazinul de mezeluri si iau patru stegulete. Cele zece pliante bonus (ca na, se dau doar la romani… care romani?) le arunc in primul cos de gunoi: chipuri al caror zambet duhneste a minciuna in loc de cerneala proaspata. Infig cu piosenie unul dintre steaguri in antena situata in punctul cel mai de sus al capotei masinii mele si ma indrept zambind spre casa. Nici nu mai are importanta de unde l-am luat: pentru mine este doar tricolor. Drumul imi trece pe langa un extrem de populat si agitat sediu de campanie USL. Toti isi indreapta privirile si zambetele spre masina mea si incep sa strige: e de-al nostruuuuu!!!! Imi flutur steguletul pe care il tin in aceeasi mana cu care conduc si trec mai departe. Aproape de casa trec pe langa un sediu de campanie PP-DD (si asta la fel de desantat opulent ca si cel de mai inainte) si sunt intampinat si aici de strigatul de lupta: e de-al nostruuuuu! Continui sa conduc, pe mine si masina,  cu speranta ca tricolorul nu a fost acaparat de cei intalniti pana acum. Deziluzie: nu mai este niciun loc liber in orasul meu rosu-violet. La tricolorul meu nu au voie, rand, portie, decat culorile rosu si violet. Nu este problema… Ma opresc in fata portii, dau jos cumparaturile din masina si inainte de a intra pe poarta mai salut inca o data, cu privire  vesel-pioasa, micutul tricolor pe care l-am asezat, inca de dimineata, la loc de cinste, in cel mai inalt punct al portilor mele.

    Dupa numai cateva minute  ma intorc la masina: uitasem ceva. Un grup de agitatori  impreuna cu idolul lor inramat ca o icoana purtata  intr-o procesiune de plimbare a moastelor printre credinciosi, tocmai se indeparta de masina mea. Constat ca micul meu tricolor disparuse din cel mai inalt punct al masinii mele. Unul dintre ei intoarce capul, imi zambeste jmechereste, flutura un stegulet identic cu cel pus de mine (sa fi fost si al meu?) in cel mai inalt punct al antenei mele si-mi spune fara sa se opreasca: este al nostru.

   Mi-au furat TRICOLORUL!...