De la cod portocaliu la cod rosu in toata tara

    Imi vine in minte un dictionar de sinonime politice (poate am sa il editez candva) de actualitate intr-o campanie electorala. Electie pentru o erectie, renumarare ca  remunerare, cauza pentru pauza, logoree intr-o gonoree, alianta pe o aroganta, glorie fara memorie, restructurare in resuscitare, recunostinta la o cunostinta. Si ar mai fi inca multe altele.

    Neispravitii PDL-isti au fost inlocuiti cu neispravitii USL-isti. Realizare mare, mon cher. Neispraviti? Ei da, neispraviti pentru ca niciunii nu sunt in stare sa invete nimic. Dar niste neispraviti crescuti temeinic pe ceea ce este neispravitul de roman care nu poate intelege ca este extrem de periculos sa dai toata puterea unuia singur. Eu unul nu cred in despoti luminati pentru ca oricat de luminat si bine intentionat ar fi un om sau un grup de oameni, sunt totusi limitati ca oameni. Si atunci (chiar daca este un sistem imperfect si de multe ori nedrept) garantia echilibrului este pluralismul. Ori polarizarea puterii intr-un singur loc este cea mai sigura cale spre oligarhie, spre autoritarism, spre legea arbitrariului si bunului plac si, la limita, spre dictatura. 

    Personal am un sentiment de repulsie, pentru PSD si PNL, aproape visceral. Sa ne intelegem!!! Nu am absolut nimic impotriva unei ideologii de stanga sau de dreapta (cu toate ca PNL de multa vreme nu mai este exponentul unei ideologii de dreapta). Nu pot insa sa ma prefac ca nu vad ca amandoua partidele astea produc, de 20 de ani, aceeasi tipologie de politician. Parca ar avea fiecare inscris in statut si un cod ADN care actioneaza ca o sita prin ochiurile careia trece  numai ceea ce inseamna hraparet, violent, marlan, incult de cele mai multe ori, las, lipsit de decenta, incapabil de dialog si compromis, arogant, prost de fudul ca sa fie destul, narcisist, colorat dar patat, cu memoria cat mai scurta, mincinos, ipocrit, agramat, lacom, lipsit de profesionalism, santajabil, plin de el cand este pe val, aparent umil dar dominat de dorinta de revansa irationala atunci cand pierde fara sa fie in stare sa isi recunoasca adevaratele cauze ale peirderii, individ pentru care moralitatea si integritatea persoanei publice nu inseamna nimic. Exact aceleasi lucruri se pot spune si despre politicienii PDL-isti. Dar cum "despre morti numai de bine", ii las pe astia deoparte fara sa mai spun ceva de bine ca nu prea am ce. Evident ca ceea ce am spus mai sus nu este valabil pentru toti. Orice intelect evoluat nu poate sa treaca cu vederea abilitatea politica a domnului Iliescu, prestanta si actiunea ponderata dar ferma al domnului Tariceanu (cum dracu au fost penelistii atat de batuti in cap sa il aleaga pe un Antonescuca presedinte al lor? chiar nu au mai avut pe cine? chiar era nevoie sa il schimbe pe domnul Tariceanu?), este de remarcat atitudinea plina de claritate politica si eleganta frazarii argumentate a doamnei Saftoiu sau a doamnei Mitrea. Si mai sunt cateva doamne si cativa domni in viata politica romaneasca. Dar, avand in vedere ceea ce este agasant de vizibil, cei mentionati de mine si cei pe care nu i-am mentionat, parca ar fi rataciti in mizeria asta fara limite si fara sfarsit. Personal chiar nu inteleg cum oamenii de marca (drept este, prea putini) din toate partidele nu sunt in stare sa impuna un anumit nivel si colegilor domniilor lor. Sa primeze interesul de partid si interesul electoral atat de mult incat sa fie dispusi sa renunte atat de usor la a-i civiliza si pe ceilalti, sau ceilalti sa fie atat de multi incat lucrul asta sa nu fie posibil? Sincer sa fiu, chiar imi doresc un guvern care sa ma respecte si sa imi reprezinte interesele, daca tot ii dau bani. Dar deocamdata nimic nu ma poate face sa cred ca domnul Ponta si haita ar putea sa fie acel guvern. Altfel nu ar fi nimic tragic in faptul ca se realizeaza alternanta la putere. In definitiv este regula jocului si firescul vietii democratice. Dar nu in cazul in care ciuma portocalie este inlocuita cu ciuma rosie (am citat, pe jumatate, corifeii USL-isti).

    M-am intrebat de mai multe ori ce anume din personalitatea si actiunea presedintelui Basescu a starnit atata respingere, atata  negare si atata ura in egala masura in PDL cat si in PSD si PNL. Imi place inca sa cred ca exact constientizarea necesitatii de a schimba sistemul politic, statal si tipologia politicianului roman. Domnia sa insa nu a fost in stare sa ia in seama ca nu avea cum sa faca lucrul asta atat timp cat exact partidul domniei sale devenise exponentul arogantei incompetente, exponentul promovarii clientelismului politic, exponentul coruptiei, exponentul autarhic al incapacitatii de a negocia, de a comunica, de a face sacrificiile pe care le-a impus societatii sa le faca. Si nu a avut nici abilitatea politica sa ceara ajutorul electorului de rand. Mai pe scurt, principalul vinovat al nasterii partidului unic (unic pana la separarea siamezilor, separare pe care o vad facuta cu urlete si invective, si de o parte si de cealalta, in maxim un an) este presedintele Basescu. Iar vinovatia domniei sale consta in exact ce am spus si nu in nedemonstrabile actiuni neconstitutionale asa cum tot incearca multii detractori ai domniei sale sa credibilizeze o tot invocata actiune de suspendare a presedintelui. Dupa parerea mea, presedintele a vrut mai mult decat a putut. Iar rezultatul este o tara sub cod rosu.