Ia de alege!
Aveam in armata un sergent major de intendenta tare simpatic. Era cel care se ocupa de magazie dar uneori ii mai venea randul sa fie si de garda. Printre sarcinile lui in asemenea situatie era sa ne scoata la ginastica de dimineata sau cum Dumnezeului se chema. Majoritatea dintre noi, copilandri ce abia intrasera la o facultate, mai obisnuiti cu muzica, visele si calculele matematice decat cu frigul care musca al dracului de tare din trupurile zvelte dar inca neformate, acoperite doar de tesatura subtire a unor maieurilor chinezesti (pe vremea aia inca era marfa de calitate), incercam sa traim iluzia caldurii cu ajutorul unor fesuri ascunse cu grija prin valizele din lemn. Ei bine, sergentul asta major, fara sa fie baiat rau dar tinand sa se impuna mai mult decat ar fi fost necesar in fata unor copilandri sclifositi, in spiritul disciplinei miliatare cu care incerca sa ne obisnuiasca, tipa la noi: nu aveti voie cu fesele pe cap! Evident pusi in fata unui asemenea ordin nu aveam altceva de facut decat sa lasam fesele la locul lor. Adica in partea din spate a corpului ca legatura certa a partii de sus cu picioarele. Uneori avea si rabufniri sadic democratice. Aici vroiam de fapt sa ajung. Ne punea sa alegem: “Plantonul unu si trei sunt ocupate. Alege pe care il vrei”. Plantonul doi fiind cel mai nenorocit: nu apucai sa adormi bine ca trebuia sa te trezesti si apoi, dupa trei ore (de la ora 0 pana la ora 3 dimineata) in care te chinuiai sa stai treaz patruland cat mai incet (sa nu fi dat dracu sa faci vreun zgomot si sa trezesti pe cineva) prin dormitorul lung in care dormeau 80 de tineri, repetai povestea cu “nici nu apucai sa adormi ca trebuia sa te trezesti” iarasi. Nici macar nu te mai imbracai in pijamaua aia kaki cu care te inzestra armata si care mirosea a ranced de la prea multele spalari, leat dupa leat, cu cel mai imputit detergent cu putinta, ca doar trebuiau facute economii. Iar armata (sa fim intelesi: doar soldatii si pana la maxim capitani), stie toata lumea, avea menirea sa faca cele mai nenorocite, grele, murdare si periculoase munci. La canal, la Transfagarasan, in agricultura si peste tot pe unde era nevoie de munca multa fara sa cracneasca nimeni. Ori in tara asta, intr-o alta oranduire dar cu aceleasi metehne si reflexe sadic-democratice, tot felul de sergenti majori, nascuti parca la 7 ani si fara sa mai fi trecut pe acasa, ne tot indeamna sa alegem. Bunaoara astazi m-a sunat o duduca sa imi puna un sir neintrerup de intrebari, in cadrul unui sondaj de opinie legat de competitivitatea furnizorului de energie. Una dintre intrebari suna cam asa: daca ar fi sa recomandati unui prieten un furnizor de energie, pe care l-ati recomanda? Pai pe cine sa recomand, soro, daca exista unul singur la mine in zona? Cu cine sa il compar? Tot cam asa partidele ma pun sa aleg atunci cand este sa imi ceara votul. Mi-l baga in fata pe Blaga. Baiat bun, ar zice unii. Baiat rau, ar zice altii. Personal nu il vad nici presedinte nici premier. Il vad doar ca pe un bun executant, eventual. De ce nu imi dati mai multe variante? Alt partid, aceeasi procedura. Mi-l dati pe Ungureanu sa il votez. Sa aleg intre ce variante? Este foarte bun, zic unii, este foarte slab, zic altii. Personal cred ca nu a avut timp sa se maturizeze politic. Inca nu este un om politic de anvergura chiar daca el ca individ este un tip de exceptie. Ii mai trebuiesc inca vreo 5 pana la 10 ani ca sa poata deveni un bun presedinte. Alt fel de presedinte decat a fost Iliescu, Constantinescu sau Basescu. Iar ca premier nu are sustinerea politica necesara macar cativa ani buni de acum inainte. Absolut oricine, pe absolut oricine mi-ar propune, numele respectiv este doar un nume pe care un partid (si de pe stanga si de pe dreapta) mi-l baga sub nas si ma indeamna sa aleg un planton dar spunandu-mi ca numai plantonul doi este liber la alegere. Stiu, imi veti spune ca in orice patid desemnarea de face in mod democratic bla bla bla. Chiar daca am foarte mari indoieli (indiferent de partid) ca ar fi asa, o sa zic, de complezenta, “da dom`le, asa o fi”. Numai ca pe mine nu ma intereseaza desemnarile, indobitocirea, pozitia de iobagi a membrilor pe fieful sefului de partid. Am vazut ca si prea fericitul domn Antonescu a fost votat cu 103% (parca) din numarul celor prezenti. Asa ca este posibil orice in partide. Pe mine ma intereseaza modul cum partidele isi trateaza votantii, simpatizantii. Cu dispret, arogant, ipocrit. Si daca mie mi-ar placea sa il votez pe Popescu din Partidul Social Civic Democrat? De ce sa nu imi dea fiecare partid in parte posibilitatea ca eu simpatizant sa particip la un scrutin preelectoral in cadrul partidului? Evident cheltuielile sa fie suportate de fiecare partid in parte nu de bugetul de stat. Nu pe banii contribuabilului ci pe cei ai sponsorilor. Ca aia beneficiaza, nu eu contribuabil. Abia aia ar fi competitie interna reala. Pentru ca un candidat ar fi propulsat nu de interesele meschine ale unei grupari sau alteia din interiorul unui partid, nu de presiunile sau dependentele interne dintr-un partid, nu de activistul sau membrul de partid ci de preferintele simpatizantului, votantului. Numeric mult mai mare si mai pertinent si mai dezinteresat decat oricare dintre ceilalti. Asa ca, stimate partide, va doresc un unu mai muncitoresc. Ca nu v-ati departat de metehnele “regretatului” meu Partid Comunist Roman. Voi ceilalti, mici, bere si bunavoie la greu. Ca aveti tot dreptul. Nu visati la icre negre ca astea se mananca numai prin intermediul reprezentantilor vostri. Io plec la mare.
Aveam in armata un sergent major de intendenta tare simpatic. Era cel care se ocupa de magazie dar uneori ii mai venea randul sa fie si de garda. Printre sarcinile lui in asemenea situatie era sa ne scoata la ginastica de dimineata sau cum Dumnezeului se chema. Majoritatea dintre noi, copilandri ce abia intrasera la o facultate, mai obisnuiti cu muzica, visele si calculele matematice decat cu frigul care musca al dracului de tare din trupurile zvelte dar inca neformate, acoperite doar de tesatura subtire a unor maieurilor chinezesti (pe vremea aia inca era marfa de calitate), incercam sa traim iluzia caldurii cu ajutorul unor fesuri ascunse cu grija prin valizele din lemn. Ei bine, sergentul asta major, fara sa fie baiat rau dar tinand sa se impuna mai mult decat ar fi fost necesar in fata unor copilandri sclifositi, in spiritul disciplinei miliatare cu care incerca sa ne obisnuiasca, tipa la noi: nu aveti voie cu fesele pe cap! Evident pusi in fata unui asemenea ordin nu aveam altceva de facut decat sa lasam fesele la locul lor. Adica in partea din spate a corpului ca legatura certa a partii de sus cu picioarele. Uneori avea si rabufniri sadic democratice. Aici vroiam de fapt sa ajung. Ne punea sa alegem: “Plantonul unu si trei sunt ocupate. Alege pe care il vrei”. Plantonul doi fiind cel mai nenorocit: nu apucai sa adormi bine ca trebuia sa te trezesti si apoi, dupa trei ore (de la ora 0 pana la ora 3 dimineata) in care te chinuiai sa stai treaz patruland cat mai incet (sa nu fi dat dracu sa faci vreun zgomot si sa trezesti pe cineva) prin dormitorul lung in care dormeau 80 de tineri, repetai povestea cu “nici nu apucai sa adormi ca trebuia sa te trezesti” iarasi. Nici macar nu te mai imbracai in pijamaua aia kaki cu care te inzestra armata si care mirosea a ranced de la prea multele spalari, leat dupa leat, cu cel mai imputit detergent cu putinta, ca doar trebuiau facute economii. Iar armata (sa fim intelesi: doar soldatii si pana la maxim capitani), stie toata lumea, avea menirea sa faca cele mai nenorocite, grele, murdare si periculoase munci. La canal, la Transfagarasan, in agricultura si peste tot pe unde era nevoie de munca multa fara sa cracneasca nimeni. Ori in tara asta, intr-o alta oranduire dar cu aceleasi metehne si reflexe sadic-democratice, tot felul de sergenti majori, nascuti parca la 7 ani si fara sa mai fi trecut pe acasa, ne tot indeamna sa alegem. Bunaoara astazi m-a sunat o duduca sa imi puna un sir neintrerup de intrebari, in cadrul unui sondaj de opinie legat de competitivitatea furnizorului de energie. Una dintre intrebari suna cam asa: daca ar fi sa recomandati unui prieten un furnizor de energie, pe care l-ati recomanda? Pai pe cine sa recomand, soro, daca exista unul singur la mine in zona? Cu cine sa il compar? Tot cam asa partidele ma pun sa aleg atunci cand este sa imi ceara votul. Mi-l baga in fata pe Blaga. Baiat bun, ar zice unii. Baiat rau, ar zice altii. Personal nu il vad nici presedinte nici premier. Il vad doar ca pe un bun executant, eventual. De ce nu imi dati mai multe variante? Alt partid, aceeasi procedura. Mi-l dati pe Ungureanu sa il votez. Sa aleg intre ce variante? Este foarte bun, zic unii, este foarte slab, zic altii. Personal cred ca nu a avut timp sa se maturizeze politic. Inca nu este un om politic de anvergura chiar daca el ca individ este un tip de exceptie. Ii mai trebuiesc inca vreo 5 pana la 10 ani ca sa poata deveni un bun presedinte. Alt fel de presedinte decat a fost Iliescu, Constantinescu sau Basescu. Iar ca premier nu are sustinerea politica necesara macar cativa ani buni de acum inainte. Absolut oricine, pe absolut oricine mi-ar propune, numele respectiv este doar un nume pe care un partid (si de pe stanga si de pe dreapta) mi-l baga sub nas si ma indeamna sa aleg un planton dar spunandu-mi ca numai plantonul doi este liber la alegere. Stiu, imi veti spune ca in orice patid desemnarea de face in mod democratic bla bla bla. Chiar daca am foarte mari indoieli (indiferent de partid) ca ar fi asa, o sa zic, de complezenta, “da dom`le, asa o fi”. Numai ca pe mine nu ma intereseaza desemnarile, indobitocirea, pozitia de iobagi a membrilor pe fieful sefului de partid. Am vazut ca si prea fericitul domn Antonescu a fost votat cu 103% (parca) din numarul celor prezenti. Asa ca este posibil orice in partide. Pe mine ma intereseaza modul cum partidele isi trateaza votantii, simpatizantii. Cu dispret, arogant, ipocrit. Si daca mie mi-ar placea sa il votez pe Popescu din Partidul Social Civic Democrat? De ce sa nu imi dea fiecare partid in parte posibilitatea ca eu simpatizant sa particip la un scrutin preelectoral in cadrul partidului? Evident cheltuielile sa fie suportate de fiecare partid in parte nu de bugetul de stat. Nu pe banii contribuabilului ci pe cei ai sponsorilor. Ca aia beneficiaza, nu eu contribuabil. Abia aia ar fi competitie interna reala. Pentru ca un candidat ar fi propulsat nu de interesele meschine ale unei grupari sau alteia din interiorul unui partid, nu de presiunile sau dependentele interne dintr-un partid, nu de activistul sau membrul de partid ci de preferintele simpatizantului, votantului. Numeric mult mai mare si mai pertinent si mai dezinteresat decat oricare dintre ceilalti. Asa ca, stimate partide, va doresc un unu mai muncitoresc. Ca nu v-ati departat de metehnele “regretatului” meu Partid Comunist Roman. Voi ceilalti, mici, bere si bunavoie la greu. Ca aveti tot dreptul. Nu visati la icre negre ca astea se mananca numai prin intermediul reprezentantilor vostri. Io plec la mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu