De ce ar mai vota romanul?

         Dincolo de ceea ce ar putea sa para indubitabil, continui sa cred ca romanul nu este de stanga. Cum la fel nu este nici de dreapta. Este doar captiv in siajul  unor personalitati catre care isi indreapta preferintele electorale sau este dependent de perspectiva unui beneficiu individual (loc de munca, perspectiva unor afaceri profitabile, volum de munca mai mic, perspectiva unei functii mai caldute sau doar mai bine platita, functii influente, aprecierea vecinului de bloc, strangerile ipocrite de mana ale candidatului care sta pe aceeasi strada, drept este, intr-o casa mult mai aratoasa, o galeata multicolora, o cinzeaca, un kil de zahar, doua sarmale, trei mici si multe alte posibilitati) care i s-ar intoarce in cazul in care voteaza intr-un fel sau altul. Si nu vorbesc aici despre ceea ce s-ar putea numi stanga sau dreapta, ci despre alegator in general. Alegatorul mediu nu are cum sa fie de stanga sau de dreapta atat timp cat partidele in primul rand etaleaza o confuzie doctrinara complet lamentabila. Exemplu foarte recet este acela in care PSD, partid declarat de stanga, este nevoit (asa este atunci cand iti sufla in ceafa responsabilitatea guvernarii si cand trebuie sa tii cont de realiati si nu doar sa faci scandal in opozitie) sa aplice masuri de diminuare a cheltuielilor  bugetare (masura specifica de dreapta) in timp ce PNL, partid declarat de dreapta, sustine cresteri de pensii si alte masuri eminamente de stanga dar ci complet nerealiste. Si stiu si ei asta. Drept este ca in cazul celor doua partide, partenere in USL, pozitiile sunt ceva mai nuantate. In sensul ca PSD are responsabilitatea guvernarii prin premier, in timp ce PNL cauta doar sa isi maximizeze capitalul electoral, pe seama PSD, pentru ca in perspectiva destramarii aliantei (foarte probabila avand in vedere interesele conflictuale ale diversilor doritori de cioalan bugetar) sa aibe pe cine sa dea vina pentru ca in chelia presedintelui nu o mai pot arunca.  Joc duplicitar de curva care isi pregateste martorii ca sa iasa nevinovata din divort pentru a pretinde mai mult la partaj. Dar sa revenim la oile noastre. De fapt la bizonii nostri. Nu vreau sa discut despre cei (foarte putini) care stapanesc ideea de doctrina si opteaza pentru stanga sau pentru dreapta in cunostiinta de cauza si in conformitate cu propria convingere. Nu vreau sa vorbesc nici despre alegatorul care voteaza in virtutea unui interes din multimea celor pomenite si nepomenite mai sus. Dar chiar nu vreau sa il las in pace pe intolerantul de dreapta sau de stanga. Acel alegator pentru care toti cei care nu (era sa zic “gandesc”) le impartasesc punctele de vedere, sunt cacarai, jeguri de basisti, securisti, comunisti. Ultimele doua (vai cata lipsa de imaginatie) le regasesti, ca invectiva suprema, in ambele tabere de talibani. Eu am privilegiul sa fiu socotit securist si comunist de onorabili reprezentanti ai ambelor tabere. Si asta doar pentru ca ma incapatanez sa am propriul meu punct de vedere, moderat dar ferm, doar pentru ca nu sunt in stare sa trec cu vederea impostura, ipocrizia, nemernicia, hotia si lipsa de profesionalism nici la “ai nostri” nici la “ai lor”. Distinsilor, va pun la dispozitie caii mei de la bicicleta! Luati-mi-i! Toata aceasta impartire hazliu-bolnava este rezultatul firesc al lipsei clarificarilor doctrinare dar si moralitatii ideologice la nivelul partidelor. Alegatorul de buna credinta nu poate fi decat complet confuzat atunci cand vede ca i se promite dreapta si constata ca este manat spre stanga si invers. Nu mai pun in discutie organizarea rigid-opac-restrictiva a tuturor partidelor, fapt ce genereaza lipsa competitiei si oligarhizarea conducerilor. Despre subiectul asta am mai scris. Dar nu pot sa nu il pomenesc iarasi in contextul descurajarii cetateanului de buna credinta care, indiferent cum ar vota, vede ca mereu aceleasi si aceleasi figuri isi exhibeaza nevolnicia in viata publica.

    Partea proasta a acestei realitati este faptul ca intotdeauna maxim o treime din masa totala a cetatenilor cu drept de vot ajung sa propulseze o majoritate de cele mai multe ori complet indoielnica, aroganta (doar pentru ca este suficient de proasta ca sa isi permita sa fie si aroganta), pusa pe capatuiala, pentru care tara este doar interesul de partid, revansarda, discriminatorie, incapabila sa inteleaga faptul ca abuzul naste alt abuz, incapabila sa inteleaga faptul ca o norma care o favorizeaza azi o va defavoriza dupa patru ani. Si atunci de ce ar mai vota cetateanul de bun simt? Raspunsul meu este simplu: pentru ca este majoritar!!!!