Golanul 

       Daca as fi altcineva decat sunt, daca m-as numi in alt fel decat ma numesc (Dinu Paturica de exemplu… nu ca asta a mai fost folosit…. hmmmm… de ce nu Codrinel Arivescu… sau poate Eleninu Chivuta… cu toate ca ar merge si mai latinizat romanescul Basil Canem Mocirlescu… ma rog, ceva care sa duca cu gandul spre un animal lipicios ca dara de melc suferind de gonoree genetica), m-as apuca de scris prostioare perverse despre morala comuna. In ceea ce priveste un nume, eu m-as fixa la intamplare, dar bazandu-ma pe intuitia si simtul meu artistic, pe ceea ce duce cu gandul la metehne, la principii, la mentalitati dar nu la cineva anume. Mi-as impune doar rigoarea unui nume ce suna suav-indoctrinat-tovarasesc-meschin, ca un soi de respiratie urat mirositoare ce te face sa iti intorci ingretosat capul. Daca as fi altcineva decat sunt, as incerca sa scriu un eseu despre marlanie, as incerca sa compun o oda autobiografica dedicata parvenitismului, as incerca sa scriu, introspect, un roman despre arivism arogant sau macar un poem despre prostia vulgara, sau, de ce nu, un studiu autobiografic despre frivolitatea derivata din insatisfactiile, neimplinirile, refularile si neputintele sexuale revarsate obscen in spatii publice. Cum nu sunt un puritan ipocrit si cum nu sunt nici prost, sunt multumit ca port numele Catalin Banica si am sa incerc sa scriu cate ceva despre golan versus cocalarul cu sclipici.
      Golanul traditional este aspru si neiertator cu prostul. Cocalarul cu sclipici este doar grobian si este gata oricand sa pupe mana prostului daca din asta poate scoate cel mai mic beneficiu sau atunci cand este mai prost decat prostul, stabilind in felul asta singura ierarhie la care are acces neingradit si nelimitat.
     Ceea ce este limbaj vulgar, la golan este de fapt sfidarea regulilor si nonconformism atitudinal. La cocalarul cu sclipici este doar exhibarea neputintei de a atrage atentia prin el insusi si atunci reia repetitiv putinele tipare verbale insusite in mod abuziv si nereprezentativ de la golan, sperand ca in felul asta va soca suficient de mult incat sa atraga privirile asupra lui.
     Golanul are o existenta solitara, salbatica si nu il impresioneaza laudele dar nici nu il intereseaza criticile. Cocalarul cu sclipici traieste in grupuri mici asimilabile familiilor de hiene, isi doreste visceral laudele si reactioneaza violent la critici. Pana la urma este vorba despre un narcisism de cele mai multe ori neconstientizat si, evident, neasumat. Este vorba despre nevoia patologica de a i se confirma falsa imagine pe care o are despre sine.
     Golanul nu este un tip instruit dar este extrem de inteligent si nu rateaza nicio ocazie sa mai invete cate ceva, fiind in permanenta extrem de creativ. Cocalarul are doar sclipici (dobandit prin cine stie ce scoli si cu concursul cine stie caror conjuncturi existentiale favorabile) si sufera de o autosuficienta bolnava, forma de manifestare a unui complex de inferioritate pe care nu si-l va putea compensa decat temporar si doar prin violenta continua.
Golanul are forta, nu ii este frica, este nesupus. Cocalarul cu sclipici se foloseste de pozitiile de forta in care ajunge, prin concursul neinspirat al sortii, si devine tiranic, discretionar, abuziv. Este obedient atunci cand este in pozitie de subordonare, zambeste supus dar in gand isi traieste intens momentul in care va putea sa isi umileasca seful. Ii este al dracului de frica de suferinta fizica.
     Golanul este plin de compasiune si iertator. Cocalarul cu sclipici afiseaza dispret pentru absolut orice nu este ca el si simte o placere perversa sa loveasca in cei slabi, vulnerabili sau cazuti.
     Golanul nu se vaita, nu isi plange de mila, nu da vina pe nimeni pentru nereusitele lui. El cauta solutii si traieste intens. Cocalarul cu sclipici gaseste intotdeauna vinovatii numai in exteriorul lui, isi insuseste solutiile si initiativele celor din jur, nu scapa nicio ocazie sa spuna ca viata este de rahat cum tot asa nu rateaza nicio ocazie sa murdareasca tot ceea ce este realizat de ceilalti. Totul ii pute.
     Golanul este realist dar incapabil sa se resemneze cu starea de fapt atunci cand este vorba despre nedreptate, suferinta, ipocrizie, rautate, minciuna. Cocalarul cu sclipici este cinic, ipocrit, are in el o rautate al carei caracter de prezenta endemica ii satisface nevoia viscerala de a-i exploata si de a se folosi de ceilalti.
    Golanul are principii solide. Cocalarul cu sclipici doar interese.
    Golanul este generos, devotat si expansiv. Cocalarul cu sclipici este meschin, egolatru si egoist, egocentric si invidios.
     Golanul este tolerant si intelege pacatele, greselile si limitele omului. Cocalarul cu sclipici este ipocrit-moralizator, intolerant doar cu pacatele celorlalti pe ale sale socotindu-le virtuti, jmecherie cu ghivent sau dovada de superioritate. 
    Golanul nu este un pericol social. Este doar un simbol pe cale de disparitie. Cocalarul cu sclipici devine o constanta.
    Deocamata ma opresc aici cu a-i caracteriza pe cei doi. Doar pentru faptul ca despre golan ar mai fi inca foarte multe de spus pe cand despre cocalarul cu sclipici nu se mai poate spune decat un singur lucru: este un rebut.
Sigurul lucru pe care golanul si cocalarul cu sclipici il au in comun este aerul pe care il respira.