Multumesc, NU!

      Mi-a cazut astazi sub ochi o intrebare extrem de isteata. Nu stiu daca doamna in cauza a gandit intrebarea pana in ultimele ei esente sau nu. Cert este insa faptul ca mie unul mi-a sunat extrem de profund. “De ce un roman poate sa isi apere tara dar nu isi poate apara Constitutia?” Raspunsul celui intrebat (eu il socotesc un expert in ale legalitatii) a fost laconic, la obiect, profesionist: o poate face la un referendum votand “da” sau “nu”. Pe mine unul nu m-a satisfacut raspunsul si tind sa cred ca preferatul meu in ale legalitatii nu a prins nuanta. Da, daca este cazul, eu ca cetatean nu numai ca vreau dar si trebuie sa imi apar tara. La limita, cu arma in mana. Dar Constitutia care imi garanteaza existenta tarii mele, din interior, de ce nu mi-o pot apara? De ce nu pot eu cetatean sa sar la bataie atunci cand cineva imi incalca Constitutia? Stiu, imi veti spune ca exista institutii ale statului care au menirea sa o apere. Oare? Pot aceste institutii sa o apere intotdeauna? Evenimentele din vara trecuta sper sa nu le uite nimeni prea curand. De ce eu, cetateanul generic, sa nu pot sa imi apar Constitutia tarii mele? De ce am dreptul doar sa votez o Constitutie pe care in permanenta altii o fac? De cele mai multe ori pentru ei nu si pentru mine. Sau in primul rand pentru ei si abia apoi pentru mine. Stiu, imi veti spune ca gandesc simplist. Pot fi de acord. Dar intrebarea de esenta ramane: de ce eu pot sa imi apar tara dar Constitutia nu? “Intamplarile” din vara trecuta au demonstrat foarte clar vulnerabilitatea Constitutiei in fata tavalugului discretionar al unei majoritati inraite, indoctrinate, visceralizate, interesate. Sa fim bine intelesi. Anul trecut a fost victima aparenta o parte a politicului si presedintele. Am scris “aparenta” pentru ca adevarata victima a fost cetateanul si intotdeauna este NUMAI cetateanul. Alta data poate fi victima cealalta parte a politicului si Parlamentul (sper ca nu a uitat nimeni mineriadele). Sau Guvernul.  Evident ca partizanii unei parti sau alteia vor contesta dreptul celeilalte parti a populatiei de a se socoti cetateni lezati. Evident ca una dintre parti va invoca iar cealalta va contesta incalcarea Constitutiei. Numai ca daca si doar un singur cetatean se plange de incalcarea Constitutiei, de fortarea prevederilor ei, de abuzul unei majoritati, ar trebui ca lucrul asta sa il faca pe orice alt cetatean sa reactioneze. Pentru ca daca azi este unul dintre noi in pericol, maine oricare altul dintre noi poate fi in pericol. Raul care i se intampla unuia dintre noi nu trebuie sa ii bucure pe cei care ne-ar da in cap pentru ca maine ar putea fi ei victimele unui abuz. Mai ganditi-va!!! Urmeaza o alta Constitutie.

      De ce un Parlament demonstrat abuziv sa nu poata fi dizolvat de nimeni? De ce pentru greselile politice (nu iau in calcul si reaua intentie) sa nu raspunda nimeni? De ce numai cetateanul “neica nimeni” sa raspunda iar politicul in ansamblu niciodata? Stiiiiiuuuuu!!!! Imi veti spune ca o data la patru ani raspunde. Adica eu sa las un politic sa isi bata joc de Constitutie si sa mai astept inca nu stiu cati ani? Multumesc, NU!