Time out intr-un delir atemporal. 

      Mi-am cufundat gandul in departarea golita de crucificari fara miza, departe, departe, acolo unde doar mangaierea inchipuita mai tulbura linistea unui zambet ce-mi insoteste rasarindul miros de begonii. Priviri insetate de valurirea unduitoare a herminelor ce-aluneca-n zvacnindele trilogii, neimplinitele-atingeri , comete cu nesfarsitele cozi impletite din praful de stele, mi-au lasat pasii sa curga pana dincolo de linia care separa mizeria vorbelor grele de soapta ce curge infinit in plinatatea ce invie moartea primei secunde in vesnicia secundei urmatoare, cea de dinaintea sarutului si ceea ce urmeaza, cu ochii plecati, in acceptarea ce daruieste nefiintarea. Palmierii plecati, un fel rusinat de-a spune ca sanii-i ce deseneaza nisipul fierbinte sunt parte din dara ce norii o lasa in vantul inmarmurit, acopera laguna inchipuita cu tremurande zvacniri de nemurire. Departe... departe de lumea innebunita in cercuri concentric prea stramte, in timpi paraleli... pana maine.