Un zambet abulic la inceput de noua era.

    Dimineata mi-a inceput cu o plimbare intr-un peisaj feeric. Rauri de lapte si miere imi mangaiau pasii sovaielnici ce ma duceau parca plutind printre chipuri zambinde de heruvimi in plin miting, Dumnezeu stie pentru ce, flancate de ciripit feciorelnic de mierle in orgasm edenic. Undeva la cativa pasi de mine, un grup compact de infractori zambind nevinovat, cantau, cadentat, cantece bisericesti. Un grup de prostituate convertite, acoperite pudic cu mantii de petale de trandafiri, refuzau candid chemarea adulmecanda a unui grup hazliu de satiri constituiti ad-hoc intr-un grup compact de cantareti gospel. Plutind printre nori ca un dirijabil, grasuliu purcelus de lapte, chipul duios adormit, cu jlapi in picioarele-i preaslavite ce imprastiau mirosuri de pasta de dinti, se plimba protector chipul plin de candoare al conducatorului nostru prea destins in tinuta-i de gala compusa inspirat dintr-un slip (si ala cu prohabul sic-neglijent descheiat) si o freza cochet aruncata pe spate printr-o zvacnire inteligenta a capului sau luminat. In urma lui un grup vesel de ponti, hrebenciuci, voici guralivi in gratii brodate cu fire de aur, flancati de de un stol de blejnari destoinici, dirijati cu gesturi parintesc clampaninde de voiculesti gura de aur si zambet angelic de casandra alcoolic-planganda, recita in cor oda bucuriei rasaritului noii ere. Complet acaparat de minunatia ce-mi invada intreaga fiinta nemernica, nu am vazut la timp usa ce duce spre Rai si mi-am impiedicat gandul atavic de pragul de sus. Buimac deschis-am ochii-mi tristi catre o noua zi de munca in folosul lor. Si mi-am adus aminte de haina prea stramta pe care urma sa o imbrace il maximo Presedinte in cursul zilei de azi. Pentru ca orice haina ce s-ar putea inchipui, ar fi mult prea mica pentru grandoarea fiintei Sale de zeu pagan ce musca minciuna agale. Mania grandorii ar spune dusmanii cei rai. Si iarasi am inceput sa gandesc in ditirambi pe marginea necesitatii respectarii legii. Ori daca guzganul rozaliu, obtinut prin incrucisari repetate cu vidra de stepa, socoteste, dupa indelungi deliberari bahice stropite cu petale de trandafir acvatic, ca este legala abureala abuzului, apoi noua nu ne ramane decat sa tropaim valsul cadentat catre era cea plina de dreaptaciune si inchinaciune feciorelnic-pervers de curata (parca asa ne promiteau). Sau, cu alte cuvinte, sa traiasca judecata cea drept-inconsecventa a bataturii si ograzii constitutionale. Ca oricum ne-a luat dracu de multa vreme. Asa ca ce importanta mai are? Orice noua era trece repede. Mai mult dureaza ceea ce vine dupa ea ca perioada de recuperare. Am inceput atunci sa vorbesc de unul singur declinat declinand tirada orfeica “ Dragii mei, este cazul ca toata lumea sa vada si sa le fie foarte clar ca oricine ne-ar fi deasupra capetelor, capetele noastre raman intotdeauna limpezi. Este cazul sa afle toti ca si in cazul in care EI nu tin cont de noi, noi nu mai avem chef sa tacem.  Este cazul sa afle ca EI nu ne conduc, EI   trebuie  doar sa ne reprezinte in virtutea si limitele mandalui pe care  NOI li l-am dat”. In timp ce imi obiectivam existenta de mare si lucid conducator de masina (caci despre asta era vorba atunci cand faceam slalom printre masini conduse de alti buimaciti de caldura si propaganda sinucigas marlaneasca), mi-a revenit in ochi-mi nastrusnici sclipirea aceea de gand recitat mult prea des ca vorba plina de miez a unui Yorik impresionist: Si ca sa ne fie clar vis a vis de optiuni si parerei si apartenente partinice. Personal socotesc fireasca existenta cat mai multor optiuni. Nu suport insa sloganul "cine nu este cu noi este impotriva noastra". Nu suport ca tara sa fie ba galbena, ba portocalie ba rosie. Tara are mai multe culori care trebuie sa tina cont una de cealalta chiar si pentru faptul ca nu este numai tara lui sau a ei sau a mea. Este tara tuturor romanilor, in aceeasi masura. Dar zau!!! Nu imi cereti sa fiu prost ca imi depaseste toate posibilitatile mele. Am scrasnit din dinti si din pedala de acceleratie virand in ultim moment peste bordura melancolica ce imi separa injuratura de simtul umorului trist. Injura fratie daca asta iti dicteaza individualitatea ta. Dar fa-o cu stil macar. Ca de balacareala politichiei am tot avut parte. Chiar nu vad nimic anormal in a-ti critica alesii tai sau ai altora. Cred ca este chiar bine sa o facem atunci cand gresesc fata de noi pentru ca este cazul sa inteleaga pentru totdeauna ca eu cu tine si cu multi altii le asiguram concediile de care noi nu avem parte. Iar daca ai chef de injurat, injura nenica la greu. Dar cu stil. Fa cum iti dicetaza constiinta si bunul tau simt dar nu te gandi sa ii dai in cap altuia doar pentru ca nu este de aceeasi parere cu tine. Garantia traiului nostru de zi cu zi este chiar existenta PLURALISMULUI nu a partidului unic. Sau a aliantei unice.  Iar atunci cand balta in care ai aruncat piatra va incepe sa faca valurele timide, bucura-ti neimplinirea cu gandul ca totul merge spre bine. De la Maiorescu citire: scrieti baieti, numai scrieti. Ca este posibil sa vina si vremea cand cineva ne va priponi  gangav "nu mai scrieti".

   In incheiere  va doresc la toti numa lapte si miere si chipuri de heruvimi cu masti de ponti, crini, blejnari, voici si toata gasca de ingerasi inocenti. Eu ma apuc de lucru. Noaptea sa va fie buna tuturor pro si contra. Aveti grija numa sa nu va nasca somnul monstrii. Eu unul chiar ma bucur sa vad ATITUDINE. Numa rogu-va: fiti toleranti unii cu ceilalti pentru ca noi oricum nu castigam nimic.