Lipsa alternativelor 

     Ieri am participat la mitingul organizat in Piata Revolutiei. Am vrut sa vad atmosfera. Am vrut sa vad oamenii. Atat pe cei care erau pro cat si pe cei care erau contra. Pro orice si contra treaba lor ca doar au tot dreptul sa fie intr-un fel sau altul. Hazliu, pentru mine, a fost faptul ca am vazut la Intercontinental un grup care striga "huuuoooo", la Universitate alt grup care striga alt "huoooo", apoi in Piata Revolutiei alt "huoooo". Drept este ca in Piata Revolutiei au fost mai multi. In toate cele trei grupuri am vazut cam acelasi tip de oameni. Si mai bine imbracati si mai prost imbracati si mai tineri si mai batrani. Ca esenta, fiecare dintre grupuri vroia cam acelasi lucru: mai bine pentru fiecare dintre ei. Numai ca fiecare grup in parte il exclude pe celalalt de la dreptul de a avea o opinie si de la dreptul la avea dreptate. Pentru ca fiecare grup in parte are dreptate dar niciun grup nu este dispus sa accepte si dreptul celuilalt la dreptate.
    Mie unul nu imi place Antonescu. I-am analizat discursul de fiecare data. Este bine construit din punctul de vedere al frazei. Este bine dozat. Dar este complet gol. Este ipocrit. Cu ceva timp in urma am sperat ca Ponta ar putea sa fie acel om de stanga care sa poata deveni o alternativa, numai ca  baiatul asta chiar a dat cu mucii in fasole la greu. Minciuni peste minciuni, instabilitate si in declaratii si in atitudine. Si atunci cine? Sincer sa fiu, in momentul asta chiar nu stiu cine. Si iarasi revin la mai vechiul disconfort optional: nu am alternative. Candva am fugit pur si simplu sa il votez pe domnul Iliescu atunci cand contracandidat i-a fost domnul Vadim Tudor, chiar daca nu am sa ii pot ierta niciodata domnului Iliescu faptul ca a contribuit major la mortile unor oameni nevinovati. Ei bine, si de data asta optiunea mea va fi tot sa aleg raul cel mai mic. Evident raul cel mai mic din punctul meu de vedere. Structural eu sunt facut sa fiu barbatul care ia taurul de coarne si nu cel care se ascunde in spatele a tot felul de manareli, barbatul care este in stare sa isi asume cu barbatie afirmatiile si atitudinile si nu sa se ascunda in fusta atitudinala a tot felul de jmecheri, de hoti dovediti, de profitori imbuibati. Eu unul il prefer pe cel  care te baga in ma-ta in fata si nu pe cel care te jigneste atunci cand nu are argumente, cel care azi tuna si fulgera impotriva a ceva pentru ca maine sa faca exact ceea ce nega cu vigoare pana acum. Asa ca nu am cum sa il prefer pe Ponta si pe Antonescu. Pentru mine sunt doar niste pitici. Din nu stiu ce motiv, pur si simplu imi produc greata la modul fizic.