Derizoriul ca standard.

       Urmaream in dimineata asta la TV un interviu luat de o televiziune americana unui actor de film cunoscut. Se discuta despre nu stiu ce regizor iar actorul cu pricina spunea ca daca vrei sa faci lucruri solide, trebuie sa ai standarde inalte. Adica tinte inalte, sa te raportezi, sa vrei sus de tot si sa tinzi spre acel sus. De 20 de ani ma tot uit in jur si ma intreb ce standarde am avut in vedere noi ca societate? Ce repere, ce tinte am avut noi? Lucrurile au mers de fieare data atat de prost incat chiar si eu am fost tentat de prea multe ori sa ma las ademenit de teoria conspiratiei. Cineva care a facut de fiecare data ceva pentru ca  lucrurile sa mearga prost, cineva (sau un grup) care in permanenta a manipulat lucrurile de asa natura incat sa mergem din rau in mai rau. Exagerez. Sunt o multime d elucruri care au evoluat, chiar daca nu in directia in care ar fi fost de preferat sa mearga si chiar daca nu in ritmul in care ar fi fost firesc sa mearga. Cred ca dincolo de manipularea sociala si politica, dincolo de marile eroti economice si financiare comise, cauza principala este lipsa standardelor. Parca suntem blstemati ca natie sa vrem cat mai putin si sa vrem "oricum", fiecare dintre noi uitand ca nu traim decat cateva zeci de ani. Se pare ca "merge si asa" a devenit un soi de cod genetic al tarii asteia. Sursa tuturor relelor si tuturor nereusitelor nu este nu stiu ce conspiratie tacuta dar eficienta ci lipsa tintelor noastre. Lipsa standardelor inalte spre care sa tindem. Si de aici toata incropeala de fiecare zi, de aici lispa de viziune si de vointa a tuturor guvernarilor, a tuturor (sau macar a celor foaret vizibili, nedrept de vizibili) politicienilor. De aici lipsa reperelor, de aici aparitia falsilor profeti, de aici promovarea asidua a non-valorilor, de aici gunoiul prea mare care ne inconjoara zi de zi, din ce in ce mai mult. Sunt atat de multe de facut in tara asta incat chiar este o prostie imensa sa vrei sa le rezolvi pe toate deodata. Dar pana acum absolut nicio guvernare, niciun politician nu si-a propus niste tinte foarte precise dar cu standarde ridicate. Totul se face pompieristic. Nimic proactiv. In permanenta tinem sa aratam ca o masina proaspat vopsita si pregatita in vederea vanzarii dar ale carei lonjeroane, al carei sistem de rezistenta este adanc mancat de rugina. Oare va avea cineva curajul sa lanseze un nou model de masina si sa renunte la a o tot carpi pe aia veche? Carpim asfaltul, carpim structuri, carpim bugete, carpim morala, carpim legile... ne carpim continuu pe noi insine. Cu toate erorile comise, cu toate stangaciile  si cu toata lipsa capacitatii de negociere si de compromis  ale presedintelui Basecu, imi place sa cred ca omul asta chiar a vrut. Se pare ca sistemul i s-a opus. Si i s-a opus speculand la maxim incapacitatea domniei sale de a fi altceva decat comandant de vas.