Singura consecventa in viata romaneasca este doar inconsecventa. 

           In general am o parere buna despre mine si am incredere in judecata mea, fara insa sa am tendinte narcisist egocentrice. Sau, cu alte cuvinte, sa ma cred buricul pamantului. Ba am marele defect sa socot ca lumea ar trebui sa existe pe toate palierele de la mine in sus. Sincerc sa fiu, chestia asta mi-a fost de prea multe ori sursa de dezamagire pentru ca de prea multe ori nu reusesc sa accept ca lucruri, fapte, evaluari, analize, valorizari care sunt la indemana mintii si intuitiei mele, multor oameni care se cred cu cel putin un cap deasupra mea, le sunt tunt total inaccesibile, motiv pentru care eu trec drept un naiv. Sau poet in sens depreciativ (si scriu poezii faine de tot... asta in paranteza fie spus).
          Privesc la televizor si vad de foarte multe ori analisti sau ziaristi sau politicieni de renume care fac afirmatii pe care eu le facusem deja cu ceva timp inainte. Dincolo de sentimentul frustrant ca eu sunt doar un necunoscut ce scrie intr-un blog pe care nu-l citeste nimeni in timp ce multe nulitati, semidocti, profeti contrafacuti sau analisti amputati se bucura prea nedrept de mult de notorietate, ma bantuie de fiecare data si un sentiment de deznadejde generat de faptul ca tara asta arata atat de putin. Si sunt sigur ca valori sunt cu carul in tara asta dar sunt complet invizibile. Probabil ca dincolo de absolut orice (lipsa unor criterii de selectie eficiente, caracterul autarhic a majoritatii sistemelor economice, politice, sociale, artistice), este vorba de sansa si de conjunctura. In fine... Gata! Mi-am plans prea mult de mila. Acum am zambit.
       Nu a trebuit sa treaca decat o singura zi pentru ca distinsii domni Ponta si Antonescu sa isi arate meschinaria ipocriziei politice. Discursul lor din ultimii doi ani a castigat multi simpatizanti si aderenti in populatie prin faptul ca au individualizat sursa tuturor relelor din tara asta in persoana presedintelui Basescu. Isteria cvasigeneralizata de sloganul "jos Basescu" si declaratiile domniilor lor conform carora "nu am sa accept niciodata functia de prim  ministru din mana lu` Basescu" (l-am citat pe domnul Ponta) sau acelea in conformitate cu care nu vor avea "nicio clipa de liniste pana cand nu il vor da jos pe Basescu" au indus credinta intr-un justitiarism social implacabil. Asa cum era de asteptat,  nu a fost decat manevra politicianista cu care sa ii radicalizeze  atat de tare pe romani incat actiunile domniilor lor de preluare a puterii sa capete o fatada de legitimitate care sa justifice toate actiunile la limita legii si respectarii jocului democratic. Spun toate astea pentru ca astazi distinsul domn Ponta a anuntat ca nu se mai pune problema suspendarii presedintelui (cu toate ca nu ar fi avut cum sa o faca constitutional). Cand au mintit si pe cine? Pe de alta parte, celalalt papagal politic (l-am numit pe distinsul domn Antonescu), cel care tuna si fulgera, alaturi de celalalt distins, impotriva ungurimii si UDMR-ului, impotriva segregarii cu un discurs de un nationalism gretos, a anuntat azi ca nu exclude o colaborare cu UDMR-ul. Ce cuvant va vine pe buze? Pariem ca nu vor renunta (nici nu ar avea cum daca respecta legea) la chestia cu facultatea in limba maghiara de la Tg. Mures?
       Cum in perioada urmatoare vor avea extrem de multe de facut ca sa isi poata obiectiva dorinta viscerala de putere si nu interesul Romaniei si romanilor si cum sigur nu vor fi in stare, pariem ca nu va trece mult timp pana vor invoca stricaciunile prea mari din urma ca sa poata repara ei totul in timp scurt? Eu sunt gata sa pariez ca asta le va fi sloganul electoral cu care, inca o data, vor lua voturile romanilor.
       Mult prea repede mi se pare ca analistii si ziaristii "patentati" s-au grabit sa constatate cu admiratie ca atitudinea discursul domnilor Ponta si Antonescu s-a schimbat (in bine... eu nu am vazut decat o si mai mare aroganta si o siguranta de sine ca si cand ar fi castigat deja intreaga Romanie la zaruri) de la o zi la alta si, vezi doamne,  acum vorbesc responsabil ca adevarati oameni de stat. Dar pana acum ce au fost? Experienta mea de viata imi spune ca asa ceva nu este posibil si ca la mijloc este o alta ipocrizie. Caracterele si limitele de abordare ale domniilor lor le-am vazut deja intr-o multime de situatii marunte. Iar caracterul unui om ti se releveaza din atitudinile si vorbele marunte pentru ca astea sunt nesupuse filtrului rational. Faptele, atitudinile si vorbele mari sunt puternic filtrate si programate de componenta mentala si, ca atare, au un mare grad de contrafacut. Ori, sa ma ierte Dumnezeu, niciunul dintre cei doi nu mai poti spune ca este nematurizat si ca s-ar afla intr-un proces de formare si ca in felul asta ar fi posibil ca vreunul dintre ei sa mai poata sa se schimbe. Cum spuneam si ieri: Dumnezeu sa aibe grija de romani si Romania.
         De cealalta parte, PDL-ul este complet mut, invizibil, fara niciun fel de rezonanta. Personal ma bucur ca au ajuns in situatia sa constate ca nasurile domniilor lor nu ar trebui in nicio situatie sa fie mai sus de genunchiul broastei. Ma indoiesc foarte tare de faptul ca ar fi in stare sa asimileze lectia asta. Dincolo de faptul ca ma bucur ca uneori viata mai aduce pe fagasul normal lucrurile, nu pot sa ma bucur de situatia actuala in care polarizarea brusca si excesiva a intregii puteri doar in USL va deveni extrem de  periculoasa pentru democratia asta de clanuri  de mahala. Ma linisteste numai gandul ca nu va trece mult timp si apetitul pentru jocul murdar al actualilor parteneri USL isi va spune curand cuvantul si astfel sa va ajunge la o reechilibrare a balantei puterii.
       Astept cu interes mutarile domnului Ungureanu. A platit mult prea devreme si nedrept pentru ceva ce nici macar nu a apucat sa faca.