Basme

       Nu stiu daca cineva s-a intrebat de ce fata cea mica a fost repudiata atunci cand i-a spus tatalui ei, imparatul, ca il iubeste ca sarea in bucate. Toti am tabarat pe bietul batran sa il acuzam ca si-a pierdut mintile, ca este prost si usor de dus cu vorba, ca este sensibil numai la dulcegariile fetelor mai mari, ca este tiranic, ca… Ce sa mai? Ca este un dobitoc ce sufera de orbul gainii. Oare? Pai sa gandim putin totul din alta perspectiva. Este imparatul batran, mai batran decat timpul, si bolnav, mai bolnav decat sistemul de sanatate romanesc? Este! Si de ce sufera un batran, mai batran decat timpul? In general de bolile batranetii si uneori de boli rusinoase. Iar printre bolile batranetii cele mai raspandite sunt bolile de inima si circulatorii. Ha? Nu iti spune nimic asta? Pai ia incearca, tu hipertensiv declarat, cu patalama in regula de la domnu` doctor, sa mananci sarat. Sa vezi cum iti creste si mai mult tensiunea si cum dai, trap-mars, coltul. Pai? Nu este asta mica perversa? Generatii la rand ne-am lasat impresionati de nedreptatea care i s-a facut bietei fete, fara insa sa aibe cineva curiozitatea sa o priveasca in ochi si sa ii vada sclipirea aia diabolic perversa de fata buna care stie tot. O stiu pe asta toti cavalerii in trecere pe la palat si toti slujitorii, de la grajdari si pana la pajii (si astia perversi), ce strabat noaptea, ca niste naluci, culoarele secrete ce leaga iatacul domnitei de cele mai indepartate unghere ale imparatiei. Acu drept este ca, daca este sa fim cinstiti, la niciunul nu ne place mancarea in care nu este strop de sare. Iti vine sa musti pana si din cel mai bun prieten (din nevasta, nu mai spun ca este evident) decat sa mananci mancare fara sare. La fel de adevarat insa este faptul ca (iar asta chiar demonstreaza fara dubiu caracterul duplicitar si pervers al distinsei cu chip de inger nesatisfacut) ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Cel putin englezii asa zic: hell is paved with good intentions. Chiar daca la noi drumul spre iad nici macar intentii bune nu mai are. Pana si ala este plin de gropi, injuraturile soferilor si masina de politie care te asteapta dupa curba ca sa te amendeze ca nu stii sa mergi drept. Sa mai aducem in discutie frumoasa adormita din padurea si mai adormita? Sa o mai aducem in discutie pe curva aia de Ileana Cosanzeana care abia asteapta sa ii plece barbatu la munca grea, istovitoare ca sa isi faca de cap cu fantele ala de Fat Frumos cu tata imparat si multi cai putere sub el? Sa mai aducem in discutie lenesul ala gras care nu vroia decat posmagi muiati (autorul zicea ca il duc la spanzuratoare… as! abia fusese ales parlamemtar, chiar de catre tine, cititorule, dar responsabilul cu comunicarea te-a manipulat suficient de bine ca sa scoata din tine toata compasiunea de care esti in stare)?
       Apetitul nostru pentru basme, snoave si minciunele ne face insa sa vedem numai intentiile bune de la nivel declarativ si sa ignoram pana si cele mai evidente gropi, fundaturi, vagauni sau capcane de dupa curbele sinuoasului drum pe care ne incapatanam sa mergem fara sa cerem cuiva socoteala. Suntem totusi un popor ingenuu, naiv, copilaros si, evident, milenar. Ce milenar? Bimilenar, multimilenar, vesnic! Binecuvantat de Dumnezeu si dus cu presul de tot felul de fecioare trecute lunar pe la doctor pentru vreo boala lumeasca.
      Bine, bine, vei spune, si care este totusi morala sau ideea scriiturii asteia? Care este scopul pentru care mi-ai consumat timpul ca sa iti citesc tie ineptiile? Pai nu iti spusei, soro? Unul simplu de tot si in legatura cu absolut totul: hai sictir!

Epilog la basm: cum tot ceea ce este bun este imoral, ilegal sau ingrasa (de la Murphy citire), curva aia mica s-a impacat cu tac-su pana la urma si au coabitat pana la adanci batraneti. Asta fiind singurul lucru bun in basmul asta. Tot de la Murphy citire. Nu stiu daca s-au ingrasat amandoi sau daca a reusit sa fie ilegal, dar imoral sigur a fost.