Pe ciuci ganditorul tacea

       In zilele din urma, comentand o fotografie in care nemaipomenitul jurnalist Ciutacu (cum dracu au astia numele astea, fratele meu?) practica prodigioasa actiune de a catifela, cu toata lungimea limbii, torsurile patronilor lui (ala trecut si ala viitor), am folosit sintagma “sta pe ciuci”. Am fost intrebat  “ce inseamna asta, ma olteanule?”. Ei bine este  pozitia aia intima a ganditorului din Hamangia cand iese din porumbi si se ca, pardon,  se treaba mare, in poteca, de destept ce este (bunica-mea, Dumnezeu sa o ierte, asa spunea cand se referea la prostia notorie a cuiva: bravo, esti destept, iesi din porumb si te ca, pardon, te treaba mare in poteca).  Mai este  cunoscuta si ca pozitia “stai pe ganduri”. Ei bine, nu mi-am putut abtine gandul ca poporul asta sta intens pe ganduri dupa o gura masiva de ulei de ricin in pozitia introspecta a ganditorului din Hamangia, dupa un an de glorioasa guvernare a unei aliante cocotata in copac mai ca scroafa bortoasa speriata de barzoiul vesel in cautare de senzatii tari. Ca sta acolo si ne tamaiaza de sus (din pozitia “sta pe ganduri”) cu tot ceea ce poate fi lipsa de masura in materie de simt al masurii dar si in materie de masuri economice si sociale care sa ne usureze cat de cat viata, este de inteles.  Ptiu, fir-ar al dracu ca fac cum fac si tot la usurat ajung. Sa reformulez. Ca stau ei acolo sus si se usureaza pe noi in pozitia ganditorului din Hamangia (o fi bine spus asa?) nu ar fi cine stie ce chestie. Ca asta o tot fac toti ganditorii patriei de fo 23 de ani. Marea chestie este ca noua romanilor ne si place sa privim in sus la ei, direct de sub copac, in timp ce domniile lor tot gandesc, intens scremut mai ca ganditorul din Hamangia, la noi astia de jos si la binele nostru care, nu stiu cum dracu, se regaseste numai in buzunarele lor. Nu poti sa nu incepi sa te gandesti sintetic dar si simptomatic: suntem cacaciosi? Raspuns de numai trei puncte: da, suntem. Suntem rai? La asta dati voi punctele. Raspunsul meu este: suntem numai cu chemarea zoofila catre capra vecinului. Suntem prosti? Raspuns de o mie de puncte: nu, nu suntem. Suntem numai foarte creduli si extrem de manipulabili. Iar asta nu stiu daca se datoreaza prostiei, bunatatii, saraciei sau lacomiei. Cert este ca este poveste veche. Prima oara o campanie de presa a reusit sa dea jos un guvern in anul 1919. La vremea aia ziarul Adevarul, condus de Constantin Mille, a reusit sa il faca albie de porci pe nimeni altul decat pe Ionel I. C. Bratianu (ala care a salvat tara, care a infaptuit marea unire, care a dus tara la victorie in Primul Razboi Mondial, care a facut reforma agrara, votul universal, saptamana de lucru de sase zile si program de munca de opt ore). Tehnica a fost cam aceeasi cu cea de azi: sobolan, a furat tara, a mintit poporul, a ucis 11 000 de tarani la rascoala din 1907 (cand cifra reala se pare ca a fost in jurul a 1000 de morti). A luat salariile, a fugit cu spitalele acasa, a lasat pensionarii sa moara, le-a smuls mamelor pruncii de la tzatza, a luat protezele din picioarele neinfricatilor si platitilor luptatori ai lui Dogaru, a obligat chivutele sa intre in greva foamei pe marginea santului. Ups! Astea sunt din ziua de azi.

     Maine continuam cu felul in care se coace in birouri macularea unor oameni care pot sa se opuna unor interese legate de justitie de exemplu. Evident uneltele sunt indivizi din astia a caror betie se naste intre limitele fesei stangi si cea dreapta a dosurilor opulente ale patronilor din media.