Navala la primavara


       Oricine vrea, poate afla ce este cu obiceiul martisorului (asta este unul din beneficiile net-ului in situatia in care cultura generala nu a fost insusita in alte feluri). Se pare ca nu sunt multe locuri pe pamant in care primavara este intampinata in felul asta chiar daca in multe alte locuri exista alte obiceiuri sau ritualuri. Nu pot spune ca este rau sau este bine. Este si atat. Pe de alta parte, nu stiu cati oameni fac din ziua asta o zi simbol sau este inca una din multele cutume sociale complet superficiale. "Hai sa dau un martisor lu` doamna Cutare ca asa se face si daca nu ii dau se supara." Sau "Vaaaaiiiii, ai vazut draga ca nesimtitul ala de Popescu nu s-a obosit si el sa aduca macar un martisor dupa cate ai facut pentru el?". Nu cred ca mai este cazul sa constatam ca inventivitatea creatorilor de martisoare a depasit de mult si cu mult forma si simbolistica martisorului traditional. De la martisorul ghiocel la martisorul masina de lux sau bijuteria scumpa si pana la martisorul de anul trecut, formele, materialele, modul de realizare te duc cu gandul mai mult spre societatea de consum decat spre simbolul martisorului. O sarabanda incontrolabila a fugii dupa senzational ne macina cautarile limitate doar de goliciunea buzunarelor. Totul se transforma doar intr-um soi de obligatie. La dracu cu bunul gust, la dracu cu simbolul.
     Personal nu am mai dat un martisor din asta de foarte multi ani. Am daruit, ca si astazi, flori. Nu foarte multe. Si imi este martor Dumnezeu ca as fi daruit o floare tuturor femeilor pe care le stiu. Si nu numai. Dar nu pentru ca este ziua martisorului ci pentru ca este, calendaristic vorbind, deci conventional, PRIMAVARA. Iar reinnoirea si culoarea si florile si bucuria verdelui si nesabuinta rosului si fervoarea galbenului si patima violetului nu le pot pune in legatura decat cu fecunditatea femeii, cu femeia-primavara ca simbol al renasterii perpetue. Drept pentru care eu astazi m-am bucurat de soarele stralucitor si cald atat cat sa iti induca starea de insatietate zambitoare, de stresinile care inca mai plangeau un planset vesel ca lacrimile care iti dau atunci cand razi mult si cu pofta, de galagia tacuta a pamantului mustind de apa, de formele coapselor care deja se lasa prada vederii neorbilor, de promisiunea unei primaveri asteptate. La dracu cu politica, la dracu cu criza, la dracu cu magarii. la dracu cu boschetarii, la dracu cu motiunile, mortaciunile, galgaielile pline de inconsecventa, inteligentele apuse, iubirile duse, la dracu, pentru o zi, cu tot ceea ce nu inseamna viata cruda si curata. A venit PRIMAVARA!!!! Iarasi.