Consideratii nefolositoare

          Suntem de cele mai multe ori atat de superficiali incat atunci cand privim un om sau un fapt oarecare, vedem numai ceea ce, in mod subversiv, de cele mai multe ori neconstientizat, in virtutea unor experiente proprii, sau in virtutea a ceea ce in mod sistematic ni s-a bagat in cap pe diverse cai,  ne asteptam noi sa vedem. Scriam canda ceva la modul "pentru tine sunt doar ceea ce te astepti tu sa fiu si nu ceea ce stiu eu despre mine".  Iar modul asta de a percepe realitatea exterioara noua insine, independent de vointa noastra, deformeaza exteriorul pana la nivelul la care acesta se  identifica numai cu ceea ce limitele si limitarile noastre sunt dispuse sa accepte. In ultima instanta, datorita acestui mecanism pana la urma firesc (cred ca pe undeva este, dincolo de capacitatea intelectuala proprie, dincolo de deschiderea pe care ar trebui sa o avem fiecare dintre noi atunci cand ni se infatiseaza oameni noi sau fapte noi, cred ca este spuneam, o forma de manifestare a instinctului de conservare care ne dicteaza sa ne aparam cat mai mult dreptul la imaginea pe care ne-am construit-o despre noi insine), fiecare dintre noi re-creeaza realitatea transformand-o intr-o lume cu caracter complet individual. Desigur, ceea ce spun eu pare mai mult o exagerare SF cu accente psihotice si cu implicatii aproape terifiante. Ar putea parea ca lumea obiectiva nu este altceva decat o suprapunere a unui numar infinit de lumi subiective. Cu alte cuvinte, nu exista obiectiv, nu exista lume... totul este doar o plasmuire. Aiurea!!! Exista. Exista prin fiecare dintre noi. Insasi divinitatea exista in constiinta comuna pentru ca fiecare dintre noi existam. Si atunci, daca tot avem atata putere incat chiar ideea de divinitate sa existe datorita fiecaruia dintre noi, de ce sa nu ne folosim existentele limitate si finite ca sa descoperim cat mai multi oameni si, cu atat mai mult, prin toti ceilalti oameni care intra in vietile noastre intr-un fel sau altul, sa  ne descoperim pe noi insine si sa ne construim pe noi insine mai drept, mai frumos, mai inalt, mai destept... in doar doua cuvinte: sa evoluam? Ete na!... de aia. Pentru ca nu avem puterea sa vrem. Si poate este mai bine asa. Se asigura unitatea si perpetuarea speciei prin diversitatea elementelor care o compun.