Consideratii nefolositoare

          Suntem de cele mai multe ori atat de superficiali incat atunci cand privim un om sau un fapt oarecare, vedem numai ceea ce, in mod subversiv, de cele mai multe ori neconstientizat, in virtutea unor experiente proprii, sau in virtutea a ceea ce in mod sistematic ni s-a bagat in cap pe diverse cai,  ne asteptam noi sa vedem. Scriam canda ceva la modul "pentru tine sunt doar ceea ce te astepti tu sa fiu si nu ceea ce stiu eu despre mine".  Iar modul asta de a percepe realitatea exterioara noua insine, independent de vointa noastra, deformeaza exteriorul pana la nivelul la care acesta se  identifica numai cu ceea ce limitele si limitarile noastre sunt dispuse sa accepte. In ultima instanta, datorita acestui mecanism pana la urma firesc (cred ca pe undeva este, dincolo de capacitatea intelectuala proprie, dincolo de deschiderea pe care ar trebui sa o avem fiecare dintre noi atunci cand ni se infatiseaza oameni noi sau fapte noi, cred ca este spuneam, o forma de manifestare a instinctului de conservare care ne dicteaza sa ne aparam cat mai mult dreptul la imaginea pe care ne-am construit-o despre noi insine), fiecare dintre noi re-creeaza realitatea transformand-o intr-o lume cu caracter complet individual. Desigur, ceea ce spun eu pare mai mult o exagerare SF cu accente psihotice si cu implicatii aproape terifiante. Ar putea parea ca lumea obiectiva nu este altceva decat o suprapunere a unui numar infinit de lumi subiective. Cu alte cuvinte, nu exista obiectiv, nu exista lume... totul este doar o plasmuire. Aiurea!!! Exista. Exista prin fiecare dintre noi. Insasi divinitatea exista in constiinta comuna pentru ca fiecare dintre noi existam. Si atunci, daca tot avem atata putere incat chiar ideea de divinitate sa existe datorita fiecaruia dintre noi, de ce sa nu ne folosim existentele limitate si finite ca sa descoperim cat mai multi oameni si, cu atat mai mult, prin toti ceilalti oameni care intra in vietile noastre intr-un fel sau altul, sa  ne descoperim pe noi insine si sa ne construim pe noi insine mai drept, mai frumos, mai inalt, mai destept... in doar doua cuvinte: sa evoluam? Ete na!... de aia. Pentru ca nu avem puterea sa vrem. Si poate este mai bine asa. Se asigura unitatea si perpetuarea speciei prin diversitatea elementelor care o compun.

     Consideratii pe care nimeni nu le ia in seama


     Tara asta are nevoie de atat de multe incat noi nu am fi avut voie sa intram in criza. Nici acum trei ani nici peste zece ani de acum inainte. Sunt sigur ca s-ar fi putut ocoli aceasta situatie daca statul s-ar fi implicat in economia reala, daca ar fi pus accentul pe politici economice si abia apoi pe politici bugetare. Eu in mica mea firma, in momentul in care au aparut primele semne in 2008, am... inceput prin a face economii dar am fost sigur ca nu asta este rezolvarea ci gasirea solutiilor economice care sa limiteze efectele crizei si care sa mentina un nivel de eficienta macar acceptabila. Socotesc ca guvernarea PDL a facut foarte bine ca a luat acele masuri de austeritate, dar nu a stiut sa mearga mai departe. Salvand doar bugetul, s-a parcurs doar jumatate din drum. Sectorul intreprinderilor private mici si mijlocii, cele care de fapt au salvat bugetele acestei tari, au fost primele sacrificate si vulnerabilizate prin lipsa unor masuri economice care sa le sustina sa faca bani. Mi se pare aberant, din punct de vedere financiar si economic, sa te imprumuti bani din care platesti salarii sau salvezi banci, inainte de a-i roti macar o data in economia reala, locul care de fapt produce bani. Sufocarea intreprinderilor mici si mijlocii, pana la urma motorul economic si principalul sector economic care alimenteaza bugetul, denota pana la urma o limita impardonabila a guvernarii PDL. La fel de adevarat este insa si faptul ca nici opozitia, in afara de "jos Boc, joc Basescu" nu este capabila sa produca alternative economice viabile. Iar ca esenta, asta este tragedia acestei tari: lipsa unui factor politic competent, profesionist, responsabil.

          Laba de urs,


         Nu, nu trebuie sa se gandeasca nimeni la un substitut de act sexual ci doar la incompetenta. Pe scurt lucrurile stau cam asa: emisiunile de stiri anunta in timpul dupa-amiezii ca in bagajul unui cetatean strain (dovedit ulterior a fi chinez) s-a gasit un fragment de picior uman. Speculatii peste speculatii. Ipoteze care mai de care mai terifiante. Opinii peste opinii de la priceputi fara pereche. Se implica inclusiv Procurorul General. In paranteza fie spus, numai in tara asta Presedintele se implica in recuperarea unui gainar cu staif si Procurorul General intr-o  chestie care ii priveste numai pe criminalisti. Ce dracu vreti sa imi demonstrati?  In fine... Sa revin... Laba umana din valiza... Pffff... nimeni nu se abtine. Ba ca este un avertisment dat chiar politiei, ba ca organele COMPETENTE din aeroport au facut o treaba de exceptie vazand o laba in valiza (cu raze X, sa ne fie clar, ca sa nu existe confuzii... adica nenica, meserie care va`s`zica) , ba ca mafia chinezeasca atroce, ba ca sunt chestii la nivel inalt de se implica inclusiv Procurorul General... Nimeni nu asteapta o analiza, o cercetare amanuntita a bagajului cu pricina.  Salvarea, pompierii, politia, orgasme spontane la laba din valiza. Isterie generalizata. Spre seara intervine public un consul chinez si ne spune ca laba cu pricina nu era o obisnuita laba omeneasca, cu tot ceea ce decurge de, aici ci una de urs. Acu treaba sta cam asa: fie este la mijloc o manareala intinsa pana la nivel diplomatic, fie noi avem nevoie de Caragiale. Inclin catre a doua varianta daca tot au mai fost cazuri cand niste politisti isi bat mar (se pare ca au si putin violat-o) o colega ce lucra sub acoperire ca prostituata (sau poate era in timpul liber?) iar cu alta ocazie alti cativa politisti bat mar un coleg al lor care de asemenea lucra sub acoperire intr-un caz de luare de mita printre politisti. Asa ca ce sa ma mai mire o banala laba pueril adolescentina?
       Ma intreba o amica cu putin timp in urma cum vad eu rezolvarea tuturor situtilor anormale din tara, situatii care ar fi hilare daca nu ne-ar afecta vietile. I-am spus (si a fost complet descumpanita de raspunsul meu) ca singura solutie pe care o vad este ca fiecare dintre noi sa isi faca treaba profesionist si sa ne luptam cu toti incompetentii prin mijloacele pe care chiar ei ni le pun la indemana: propriile lor legi. Numai in felul asta incet incet se va forma o falie atat de adanca incat vor ramane numai ei cu ei iar ceilati ar putea trai intr-o lume, paralela ce-i drept, in care normalitatea competentei sa nu mai fie o exceptie.

        Nu-i ierta Doamne, ca stiu ce fac!

        Dumnezeule, oare oamenii astia, si doamna de la PNL si domnul de la PSD si toti distinsii domni parlamentari de la PDL, toti cei care se tot plimba pe la posturile de televiziune, chiar cred ca nu li se vede duplicitatea? Oare atat de mare le este dispretul fata de votanti incat sa isi permita, de la o saptamana la alta, sa afirme lucruri complet contrare? Este mizerabil faptul ca isi permit cu totii sa fie atat de vizibil ipocriti si duplicitari. Oare nu constientizeaza ca, fiind intr-un anume fel pervers, formatori de opinie si moralitate, pun osul la greu la deprecierea caracterului unei intregi populatii? Eu nu contest faptul ca sunt si oameni politici integri. Din pacate sunt invizibili. Oare din cauza cui? Cred ca si cei din media au o mare contributie: ii chema doar pe cei a caror fraza contondenta  face rating. Sa-i roage  cineva din partea mea sa nu mai vorbeasca niciunul in numele intregului popor. Pe mine nu m-a intrebat nimeni absolut nimic. Niciodata. Sa ma scuze: eram la munca. Faceam bani ca sa platesc impozite. Impozite din care se hranesc ei. Impozite din care ei isi fac campanii electorale. Impozite din care se platesc asfaltarile facute sa tina nici macar un mandat. Impozite pentru matrapazlacuri. Impozite pentru amantlacuri. Impozite pentru curvaraseala politica in numele meu.

           Eterna duplicitate

           Cu fiecare zi ce trece, mai tare-mi zburda verde in priviri, nastrusnica imperechere dintre astre ce naste o alta primavara printre flori. Vad chipurile inca desfrunzite zambind timid spre boarea ce se-asterne printre nori. Ma bucura-ndrazneala unui san ce se arunca-n ochii mei avizi de soare in timp ce pasi-mi tematori scruteaza cresterea, in timp, a zilelor de primavara. In fiecare dimineata pandesc ivirea firelor de iarba ce-am semanat cu sarg mai zilele trecute. De la o zi la alta curtea-mi este populata de tot mai multe siruri de lalele, iar trei zambile tremurande, au inflorit intre amiaza si-nserare. Scrutez cu zambetu-mi in gene inaltul cerului albastru nefiresc, sperand la primul zbor de randunele ce-ar creste-n varful nucului de prin vecini. Migratii pline de mister se-anunta-n vantul ce se misca-n crengi. Probabil inca mai asteapta al verdelui de frunze zumzet lin, ca un semnal ca totu-i pregatit in lume sa ne asternem primavara-n gand.
         Devansand insa migratia naturii de la intunecare la lumina, s-a dat startul la migratia politica. La fel de previzibila, privita prin prisma la fel de firestii duplicitati a caracterului politicianului roman, ca si schimbarea anotimpurilor. Cand ma refer la migratia politicienilor de la un patid la altul, nu incerc nici pe departe sa abordez atare curvaraseala de pe pozitii politice ci doar prin prisma devoalarii desavarsitei imperfectiuni a caracterului romanului ajuns in politica, parvenit care tine cu tot dinadinsul sa ramana la impartirea bucatelor. Daca pana azi dimineata toti urlatorii din USL infierau cu manie proletara traseismul politic, din senin astazi nu numai ca au tacut dar au avut reactii de justificare, de acceptare, de motivare a curvaraselii politice, devenind in felul asta, dintr-o ilustra matroana intelegatoare, tandra si fecunda, o biata hoasca ce-ti plaseaza o curva stirba la un colt de strada. Sa fiu bine inteles!!! Cand scriu curva, in niciun caz nu ma refer la absolut nimic care are legatura cu sexul, si cu atat mai putin cu femeia, ci cu caracterul duplicitar, ipocrit, mincinos al omului. Curva nu este femeia care are legaturi sexuale cu mai multi barbati (din punctul meu de vedere, bine face), este insa omul care insala de dragul de a insela, care mintre de dragul de a minti, care este duplicitar, care schimba tabara sub motivatia pragmatismului. Este vorba de caracter. Pe scurt, un vicepresedinte PDL pleaca, impreuna cu toti  ceilalti parlamentari din judetul in care a fost ales si cu inca 40 de primari, la PNL. Frumos este faptul ca acest parlamentar ataca destul de vehement pana nu de mult alianta USL, iar USL-ul il balacarea cu sarg pe acest domn. Incepand insa de azi, totul s-a transformat intr-o iubire imaculata. Evident ca speculatii pe marginea cauzei acestei migrari in masa se  pot face foarte multe, iar motivarea acestei decizii  poate sa imbrace forme dintre cele mai nastrusnice si fanteziste. Realitatea este una singura: curvaraseala. Si duplicitatea  ca o trasarura de esenta atat a celui care fuge cat si a celor care il primesc. Acelasi lucru s-a intamplat de prea multe ori si cu PDL-ul. In cine si in ce sa mai crezi?
       Sigur acest fapt se va repeta, in perioada urmatoare, din ce in ce mai mult. Si intr-un sens si in celalalt. Daca PDL-ul nu se va destrama in aceasta perioada sau nu se va contracta la un nivel la care chiar prezenta in Parlamentul Romaniei ar fi o mare reusita, va reusi sa culeaga undeva la nivel de 30-34% din voturile de la alegerile parlamentare. Lucrul asta este conditionat insa de o curatenie de primavara temeinica pe de o parte, iar pe de alta parte de constientizarea populatiei ca un vot masiv pentru USL ar fi complet periculos pentru populatie. Lipsa unei contraponderi politice serioase duce fara dubii la abuzuri fara limite.

          Recursul la metoda

          Imi vine uneori sa las dracului si inteligenta si bun simt si condescendenta si decenta si absolut tot ce are legatura cu valoarea, cultura, toleranta si intelegerea mea. De zeci de ani tot mananc rahatul pe care mi-l servesc cu nonsalanta aroganta tot felul de prosti si hotomani si boschetari care mai de care cu aere de mare smecher. Iar gasca asta interminabila si obscen repetabila incearca sa ma faca sa si cred ca rahatul despre care pomeneam, este si bun. Simpli parveniti intr-o prea prelungita epoca Dinu Paturica.  Arendasi arivisti a caror singura ratiune de a fi este imbuibarea cu orice chip. Mincinosul care ragneste ca il deranjeaza minciuna. Hotul care arata cu degetul alt hot. Nu am sa-mi iert niciodata ca in urma cu 23 de ani am stat in fata unei mitraliere nestiind ce urma sa se intample in secunda urmatoare. Pentru cine? Pentru astia? Pentru ceea ce se intampla? Sa fim bine intelesi: nu imi pare rau ca am facut-o. Am facut-o stiind ce vreau. Dar nu imi iert ca nu am stiut sa imi asum si varianta care a urmat.
        Cum dracu se face ca orice mare sau mic delincvent, fie ca este un tigan burtos cu ceafa lata ramas la jumatatea drumului dintre tiganul autentic (iar astia sunt din ce in ce mai rari) si romanizarea sa, sau de parlamentarul arogant dominat de credinta ca este vesnic si intangibil, in momentul in care derbedeul asta este  prins, imediat incepe sa sufere de nu stiu ce boala, incepe si plange in fata camerelor de luat vederi, devine mielusel. Unde le este barbatia violenta de pana atunci? Chiar atat de usor ii castreaza perspectiva unei vieti umile ca a oricarui roman care munceste ca sa isi duca zilele cat mai decent cu putinta?
       Si alegerile de anul asta le vor castiga tot ei. Indiferent de culoarea lor politica. Aceeasi parveniti, aceeasi avizi de putere, aceeasi lacomi care fura, insala, mituiesc si se lasa mituiti, corup si se lasa corupti. Evident in numele prea des clamat al poporului. Apoi isi vor plati polite. Vor falfai stindardul dreptatii si justitiei. Vor face totul pentru binele poporului. Si o sa li se falfaie la greu de toti ceilalti.

      Inamicul public nr. 1


      Ca tampitul imi las zilnic ochiul si mintea vandalizata de isteria sociala creata de anchetarea unui boschetar parlamentar care, se pare, a avut si el, ca multi altii, inspiratia sa insele, sa corupa, sa falsifice si sa o stearga din tara la modul smecheresc. Cat se poate de cotidian, as zice, numai ca de data asta i se da faptului astuia o amploare pe care nu o prea inteleg in totalitate in momentul asta dar pe care o intrezaresc. Mi se pare complet nefireasca toata desfasurarea asta de forte si atentia deosebita si mediatizarea excesiva. Chiar si pentru faptul ca la mijloc, dupa cum au afirmat cei care fac cercetarea penala, este vorba de doar un milion de euro obtinut prin excrocherii de boschetar modern. Si monden. Ori alta data a fost vorba de mult mai mult. Drept este ca alta data a fost vorba de banul public. Medicamente, energie, asfaltari si cine stie cate multe alte zeci sau sute de domenii din butoiul cu miere.  Iar lucrul asta nu este foarte cuantificabil in mintea contribuabilului, nu-i asa? Si mai nefiresc mi se pare modul cum Presedintele Basescu s-a afisat mediatic incercand, prin atitudinea domniei sale, sa induca in privitorul tv ideea ca este scopul vietii domniei sale sa il prinda pe acest infractor care a sfidat autoritatile si a taiat-o putin in Congo. Este acel parlamentaras de cacat inamicul public numarul 1? Nici pe departe. Este doar unul dintre multii imbuibati, marlani nesimtiti egocentrici aroganti care populeaza viata sociala, politica, culturala, mondena a Romaniei. La fel de nefiresc mi se pare (drept este ca nu cunosc toate amanuntele cercetarii penale ca sa ma pot pronunta cu fermitate) si faptul ca, din cauza legaturilor de rudenie, autoritatile de cercetare penala instituie sechestru asupra bunurilor rudelor fugarului fara ca lucrul asta sa fie urmarea unei hotarari a unei instante de judecata. Nu mi se pare deloc in regula sa incerci sa repari un rau facut, printr-un abuz. Nu ai voie sa repari o ilegalitate printr-un abuz. Este la fel de rau ca si atunci cand comiti o ilegalitate  printr-un abuz. Asta daca ai pretentia sa domneasca legea. Altfel totul intra intr-o spirala a abuzului si bunului plac ce, este posibil, sa se intoarca intr-o zi impotriva oricaruia dintre noi.

          Marea golaneala,


         A fost o vreme cand a te eticheta singur/a ca fiind golan, era sinonim cu a-ti etala apartenenta anonima la o miscare de protest indreptata impotriva anchilozarii politice si sociale. A fi golan in acele vremuri insemna sa iti asumi si sa iti arati dezacordul anonim.  Fara violenta si neurmarind interese proprii ci  doar evolutia societatii, rezistenta fata de un sistem care, atentie, cu sprijinul majoritatii populatiei, incerca sa isi conserve prerogativele si avantajele puterii. Manipularea de atunci a impartit populatia tarii in doua: o minoritate care milita pentru interesului intregii populatii si o majoritate care nu intelegea ce se intampla. A fi golan atunci insemna, in primul rand, sa apartii constiintei sociale avansate, sa fii in elita protestatara, anonim, demn, neinregimentat de anchilozare sau interese mai mici sau mai mari, insemna o atitudine de un altruism social complet fara miza sau scop personal. Golanul de atunci a deschis practic cutia Pandorei din care s-a revarsat abundent golanul de azi, ca un soi de revers al medaliei. Ca vizibilitate, reversul medaliei (la nivel social dar si ca perceptie individuala) este mult mai mare decat aversul ei iar lucrul asta este posibil in primul rand din cauza tacerii, invizibilitatii, lipsei de atitudine a celor care zi de zi sunt nevoiti, prin proprie optiune pana la urma, sa faca fata  marlanilor, profitorilor, parvenitilor, arivistilor, imbuibatilor, cefelor late, burtilor nesimtite, avizilor de putere de dragul puterii, toti cei care au ca singura ratiune de a fi doar propriul ego. Intr-un cuvant, golanul de azi. Cu fiecare an care trece asistam la o marlanizare, golanizare a intregii tari. Caracteristica tuturor acestor specimene, dovezi vii si deosebit de active ale involutiei speciei si ca atare si a involutiei sociale, nu este lipsa legii bunului simt din intreaga lor fiintare (lege care nu a fost votata in Parlamentul Romaniei, asa cum spunea un "distins" politician)  ci sfidarea, dispretul si aroganta. Dumnezeule, cred ca fata iti este innegurata de un zambet trist si te intrebi unde ai gresit. Nu iti vine uneori sa spargi televizorul sau sa nu mai iesi printre oameni?
        Televiziunile, presa scrisa sau audio creeaza asemenea specimene si este conditionata, ca existenta, de activitatea acestor specimene. Iar lucrul asta este posibil doar din cauza insatietatii tale pentru murdar, violenta, spectacol desantat, grotesc, de usurinta cu care accepti non-valoarea, de atrofierea capacitatii tale de a crea repere in primul rand in tine insuti/insati. Este prea complicat ceea ce spun? Atunci raspunde-ti singur/a de ce un Becali sau un Borcea este o personalitate publica. De ce unul care scuipa un interlocutor in timpul unei emisiuni tv este pe placul tau. De ce o muiere oarecare, fara absolut nimic de valoare in ea, se impune ca reper sau deziderat al dorintelor unei privitoare sau privitor, doar pentru ca are niste sani faini si niste coapse fecund atragatoare. Nici macar nu stii daca sunt naturale. Te deranjeaza marlanul cu ceafa lata din magazin sau nesimtitul care se baga in fata la semafor? Este produsul firesc al nepasarii tale atunci cand zilnic vrei sa ti se arate si ti se arata pentru ca vrei (ciudat cerc vicios, nu?) marlanul cel mare pentru care tu nu insemni absolut nimic. Dar pentru care banul pe care il cheltuiesti tu inseamna totul. Tu nu ii esti decat un element intr-o statistica si un vot.

        Repetabila povara...


        Era cat pe ce sa ma revars si sa afirm ca suntem o societate bolnava. La o prima vedere, ca si la a doua si a treia, ai zice ca am avut cu totii o copilarie nefericita, ca am fost abuzati sexual de vecina sau vecinul de la etajul 3, ca ne fura colega sau colegul de banca pachetelul cu mancare in fiecare zi sau ca, doamne fereste si pazeste, ne-au rapit extraterestrii, pe rand, in grupuri mici, si ne-au supus la elaborate operatii de uniformizare de sex. Atat ca marime cat si ca varietate. Ca sa nu mai pomenesc de frustrantele situatii cand ursul ne-a pus piedica atunci cand zburam dupa eternitate. Nu, nu suntem bolnavi in sensul de situatie temporara de indisponibilitate fizica sau psihica. Suntem in mod divin-firesc condamnati la innegurare. Am citit, cu niste zeci de ani in urma,  o nuvela scrisa de Schiller parca, despre o tara indepartata si complet necunoscuta lumii civilizate. Criteriul de normalitate si elitism social era in acea tara frumusetea  si sanatatea fizica. Toti cei nevoiasi, urati sau bolnavi la modul maladiv erau socotiti un soi de paria si erau marginalizati, huliti, dispretuiti. Se intampla insa ca de destul de multe ori  un membru frumos al acelei societati sa se imbolnaveasca si sa fie compatimit si protejat de intreaga societate. Boala, deviatia temporara de la normalitate, insemna furt, inselaciune, minciuna, delapidare. Totul la vedere. Imi aduc aminte ca in mintea mea de copilandru care era intr-un proces complex si greoi de sedimentare a unor criterii valorice sanatoase si solide, situatia din nuvela m-a contrariat. Mi se parea nefirsc totul. Cum dracu Schiller asta  sa scrie tampenia asta?... Nu aveam cum sa stiu ca peste niste ani urma sa fiu un adult constient de societatea in care traieste.
      As indemna pe fiecare om in parte sa priveasca avid in sine. Raul vizibil, pentru toata lumea, porneste din neputintele si raul si lasitatile si instinctul de conservare pervertit si din gelatinizarea vertebrelor fiecaruia dintre noi. Toate astea devin norma. In momentul in care suntem invizibili si acceptam, toate astea au toate sansele sa devina lege.

          Conu Leonida fata cu reactiunea damboviteana,


          La inceput te apuca rasul. Abia se strang suficienti parlamentari ca sa se poata vota ridicarea imunitatii parlamentare a unui distins coleg al domniilor lor (deputat care si-a bagat vartos mana in borcanul cu miere al inselaciunii si care mai are si tupeul sa tune si sa fulgere impotriva Romaniei si indeamna la emigrare in masa). Nimic anormal. In definitiv toti chiulesc ca doar de asta ii platim din impozitele noastre. Din pacate chiulul nu se observa decat atunci cand  este vorba despre opozitie. La ceilalti se numeste "treaba in alta parte". Apoi te apuca plansul: din cei prezenti (care oricum erau cam jumatate din numarul parlamentarilor) mai mult de 10% voteaza impotriva ridicarii imunitatii parlamentare a colegului domniilor lor. Dumnezeule, in tara asta hotii sunt suparati in primul rand pe cei care il prind. Nici macar regula asta elementara a jocului de-a hotii si vardistii nu se respecta: tu furi, eu incerc sa te prind. Tu iti faci treaba ta, eu mi-o fac pe a mea. Ca toti fac si treaba proprie si treaba celuilalt, asta este alta poveste. sau macar asa se vede. Iar daca se vede asa, este si vina celor care prin invizibilitatea lor  fac sa fie vazuti numai astia.
          Apoi incepi sa razi din nou. Intr-o regie jalnica, la un post de televiziune specializat in vanatoare de potcoave de cai morti, facuta intr-un stil  mai mutl decat indoielnic, se mimeaza un soi de stare revolutionara al carei cap si coada si cu atat mai putin motivatie nu le pricepe nimeni. Da, despre OTV este vorba si despre partidul de studiou tv al domnului Diaconescu este vorba. Cand insa vezi cum oamenii dau navala sa faca un rolisor cat de mic si grotesc  doar ca sa satisfaca pofta de mascarada a domnului Diaconescu, te apuca plansul.
        Mi-am inceput ziua cu o sfasietoare stare de tristete: din cand in cand, fara de veste sau cu vreo legatura cu ceva din intampalrile zilei anterioare, visez o femeie, o mai veche iubire. Evident rupta mult inainte de finalul ei. Iubirile pot avea un final fericit (care de prea multe ori este inceputul nefericirii) sau unul nefericit.  Cumva paradoxal, orice iubire se termina nefericit sau macar in obisnuita si derizoriu. Iubirea despre care scriu acum, nu a avut niciun final. Si mi-a venit sa plang. Luat de valul treburilor zilnice, am lasat ziua cald matasoasa ce-mi impresura simturile, sa imi calauzeasca ochii spre cer. Doamne cat de frumos incepe sa fie!!! Si atunci zambetul mi-a inundat nemarginirea visului inca neinfrunzit, promisiune diurna a unei explozii florale ce se zareste difuz la linia orizontului timpului.
       

       Subtilitatea unui sacrificiu neacceptat...


       Cu totii suntem oameni si ca atare avem momente de slabiciune. Nu am de gand sa ii ridic statuie presedintelui Basescu si cu atat mai putin sa il canonizez. Mi se pare insa ca subtilitatea demersului sau de a renunta la functia de presedinte in conditiile aprobarii unei noi Constitutii care sa reduca Parlamentul la un numar de 300 de parlamentari si o singura camera, nu l-au priceput liderii opozitiei. As spune "nu au muscat". Dar nu au muscat nu din inteligenta ci din neputinta de a-si asuma momente istorice. "Targul" ar fi fost urmatorul: eu renunt sa fiu presedinte iar voi, cu totii, aprobati noua Constitutie. Evident ca parlamentarilor nu le convine micsorarea numarului de parlamentari. Am dus discutia in derizoriu numindu-l "targ" dar mai aproape de adevar ar fi daca l-as numi "sacrificiu". Drept este ca ar fi de luat in discutie si orgoliul presedintelui Basescu de a intra in istorie ca un presedinte care si-a sacrificat functia in stat in favoarea unei Constitutii mai bune. Din pacate pentru tara, planul i-a fost dejucat de prostia si lispa de hotarare a unei opozitii pe cat de impotenta pe atat de galagioase si tot pe atat de mult, moale, fara sange in instalatie si fara simtul momentului. Nu au facut decat sa isi contrazica propriile cereri galagioase: demisia presedintelui si preluarea puterii. Oare oamenii astia stiu ce vor? Dumnezeule, tara asta este blestamata sa nu aibe o opozitie puternica si o putere care sa nu fure. Si asa se intampla de 23 de ani.
      Renuntand la atitudinea mea utopica, nu pot sa nu ma intorc la faptul ca daca totul decurge in limitele prevederilor constitutionale si legale, toate mutarile astea sunt complet fara suport real si complet nerealizabile. Singurul lucru pe care il pot face toti este sa dea din gura pentru impresia artistica in fata alegatorilor. Inclin sa cred ca presedintele Basescu este singurul care stie sa joace jocul asta. Faptul ca nu reuseste sa vada ca nu are parteneri pe masura (atat in tabara celor din PDL cat si in tabara USL) pentru joaca asta politica, face totusi din domnia sa un politician care nu s-a adaptat la realitatile politice romanesti.
    

         Tara de pe malurile Dambovitei,


         Cu fiecare zi ce trece tot mai mult tara asta tinde sa devina doar o anexa a malurilor Dambovitei. Adica un soi de tara a minciunii targovetilor, o tara a clevetirilor pe marginea garlii, o tara a barfelor la ceas de seara, pe marginea santului. Cat de curand raurile, paraurile si orice garla din tara asta nu se vor mai numi Olt, Jiu, Mures, Tisa, Siret, Arges sau Prut ci Dambovita 1, Dambovita 2, Dambovita 3 si tot asa mai departe incat tot bazinul hidrografic al tarii sa fie marginit de maluri dambovitene.
        Cat de prost trebuie sa fii incat sa faci un jaf armat la o banca si sa pleci cu  4 (p a t r u) mii de euro? Cat de prost poti sa fii ca sa ii socotesti pe cei de la politie atat de prosti incat sa te creada ca au venit la tine doi falsi lucratori de la Garda Financiara si ti-au dat o amenda de 100 000 de euro? Cat de prost si de lacom poti sa fii ca sa vinzi un medicament mult mai scump decat in orice alt loc din Europa si absolut toate firmele importatoare sau marii distribuitori de medicamente sa aibe toti acelasi pret fara ca un Consiliu al Concurentei sa nu se sesizeze? Cat de prost poti sa fii ca sa dai o sentinta de 3 ani cu suspendare unui fiu de senator pentru o tentativa de omor fara dubii iar unei prapadite care a furat doua kile de cartofi (oare de ce o fi furat alea doua kile de cartofi?) sa ii dai doi ani de puscarie si sa crezi ca nimeni nu va vedea lucrul asta? Cat de prost poti sa fii ca in cadrul unor discutii oficiale consemnate in stenograme sa afirmi un lucru iar cand lucrul ala este facut public sa strigi din toti rarunchii "minciunaaaaaa"  fara sa tii cont ca acele stenograme vor fi puse la dispozitia opiniei publice? Probabil toti astia nu sunt suficient de prosti incat sa nu vada ca nu li se inatampla la niciuniii prea  mare lucru si ca oricum noi ceilalti suntem suficient de batuti in cap incat sa inghitim absolut orice. Pur si simplu la niciunii nu le pasa... Bai imbecililor!!! Mananc cacatul pe care mi-l serviti zilnic pe toate caile, dar nu ma fortati sa spun si ca este bun.
        Nimic nu are anvergura. Nimic nu are stil. Totul este la nivel de boschetareala. Totul este la nivel de excrocherii jalnice.
        Aflam, dintr-un interviu luat Presedintelui Romaniei, ca, la consultarile cu partidele politice in vederea formarii unui nou guvern, acesta a facut propunerea de preluare a functiei de prim ministru, domnului Ponta urmand ca guvernul sa il formeze USL-ul. In prima faza domnul Ponta spune ca Presedintele minte iar in momentul in care apar si stenogramele, isi modifica declaratiile si spune ca propunerea a fost facuta la "bascalie". Dincolo de faptul ca Presedintele Romaniei nu ar fi avut voie sa devoaleze lucrurile astea intr-un interviu ci ar fi trebuit sa o faca intr-un comunicat al Presedintiei si nu la o luna si 12 zile ci in cel mai rau caz imediat dupa epuizarea consultarilor si inaintea numirii noului prim ministru, ca un fel de dare de seama in urma consultarilor, este de discutat putin despre atitudinea reprezentantilor USL prezenti la acele discutii. Inca de  atunci am afirmat ca din punctul de vedere al tacticii politice, cel mai indicat, pentru PDL, ar fi sa renunte la putere, sa faca un pas in spate pentru a-si putea salva putin din capitalul electoral, pentru a-si putea pregati prezenta in alegeri si, nu in ultimul rand, sa dea posibilitatea USL sa isi erodeze capitalul electoral acumulat nu datorita actiunii si programelor USL ci datorita incapacitatii lor de a propune solutii dar, in principal, din cauza nemultumirii populatiei. Tot atunci am afirmat ca mintile destupate din USL nu vor accepta sa preia puterea tocmai pentru ca nu sunt pregatiti, pentru ca nu au programe viabile si pentru ca nu au elite dispuse sa isi asume actul guvernarii. Cum nu am vazut si nu am auzit despre o asemenea actiune a presedintelui la vremea respectiva, am gandit ca PDL-ului in intregime i-a luat Dumnezeu mintile si am incercat sa inteleg de ce tin cu dintii sa ramana la putere inca o jumatate de an. Astazi am citit continutul stenogramelor de patru ori. Mi s-a parut cat se poate de evidenta propunerea presedintelui. Si inca o data ma intreb de ce nu a facut-o publica atunci. Pe de alta parte, argumentarile domnilor Ponta si Antonescu din cursul zilei de azi mi se par a nu fi altceva decat reactii complet infantile si de neluat in seama. Nu sunt decat un altfel de a-si etala impotenta si lipsa de perspectiva galagioasa si de un nivel complet indoielnic. Chiar nu inteleg cum mintile luminate pe care, imi place sa cred, inca le mai are atat PSD cat si PNL, accepta aceste balbe infantile ale domnilor Ponta si Antonescu. In subsidiar, nu inteleg cum brontozaurii atat de orgoliosi din PSD vor mai accepta ca PSD sa continue sa fie doar o anexa la discursul domnului Antonescu. Spun inca o data lucrul asta pentru ca am putut vedea inca o data, in amintitele stenograme, ca practic domnul Ponta a fost absent in acel dialog, singurul care a vorbit (evident batand campii ca de obicei) fiind domnul Antonescu. In contextul inconsistentei atitudinii domnului Ponta as aminti si declaratia facuta de domnia sa acum cateva zile atunci cand a devansat data nominalizarii candidaturilor pentru alegerile locale  programate (nominalizarile) pentru data de 16 martie, pentru data de 19 martie pe motiv ca nu vrea sa amestece ziua maghiarimii cu ziua nominalizarilor. Oare nu stia domnul Ponta cu mult inainte ca ziua maghiarimii este in fiecare an pe 16 martie? Ce legatura avea una cu cealalta? Hilar, nu? MIe imi este clar ca inca nu va terminaserati targuila intre voi. Cat de prosti puteti fi ca sa va dea dreptul sa credeti cu totii ca noi ceilalti suntem atat de prosti incat sa inghitim orice fel de prostie pe care o debitati? Daca este sa ma uit si in partea cealalta, constat ca nu se deosebesc cu mai nimic de astia. In atare situatie, tind sa cred ca presedintele Basescu deranjeaza chiar pe toata lumea. Mai ca mi se face mila de singuratatea domniei sale. Toamna Patriarhului s-a mutat pe malul Dambovitei.


         

      Orbirea justitiei sau justitia chioara? 


      Ne mai ofera justitia romaneasca inca o mostra de delir justitiar. Astazi, fiul unei doamne senator PDL (sa fie doar o intamplare ca justitia judeca colorat?) este condamnat la 3 (trei) ani cu suspendare pentru tentativa de omor. Minunatul tanar isi ia la putina bataie (era sa zic iubita) fatuca cu care se putin distra, ca fiu de ministreasa. Un oarecare intervine ca sa ii ia apararea tipei iar pasnicul fiu de ministreasa il calca de vreo 20-30 de ori cu masina peste picioare (ochelarist prost fiind, cred ca nu stia unde ii este capul aluia). Evident ca ma-sa, ca orice mama PDL-ista, devotata si increzatoare in caracterul feciorelnic si plin de bunatate a lu` labagiul de fiu-sau, ii ia apararea pana in panzele albe si ii deplange soarta potrivnica. Pana la urma, dupa mai bine de doi ani de procese in care in care  reclamanta si-a retras plangerea, la fel a facut cu declaratia sa si nenorocitul ala (Dumnezeu sa il ierte ca intre timp a murit) care si-a bagat de atatea ori picioarele sub masina bietului tanar, justitia se pronunta. Probabil mortul  a fost cuprins de remuscari ca distruge viitorul luminos ul unui vajnic viitor PDL-ist de frunte. Sau l-o fi cumparat distinsa doamna ma-sa, ministreasa, senator PDL?
     Imi aduc aminte ca acum cativa ani justitia romaneasca a condamnat la doi ani inchisoare o batranica, talhar nemilos de altfel, care furase O PAINE. O paine oameni buni....
     In ritmul asta, daca cumva Scufita Rosie intra pe mainile lungi ale justitiei romane, o sa fie condamnata pentru prostitutie iar iepurasul pentru proxenetism. Curva dracului!!! Asa ii trebuie daca se pune cu lupul.
  

     Un talk show fara miza,


     Am urmarit cu o seara inainte emisiunea realizata la Antena 3 cu premierul Ungureanu. Am si trimis pe facebook un mesaj  jalnicului moderator, mesaj in care il indemnam sa se lase de meserie. Moderatoul in cauza, respectand tiparul  Antelor  si Realitatii, in loc sa puna intrebari jurnalistice, a evoluat intr-un tablou narcisist in care a incercat, ca de obicei, sa cada pe spate ascultandu-se. De cealalta parte, premierul s-a folosit de cuvinte nu ca sa comunice ceva ci doar ca sa escamoteze absolut totul. Evident jocul asta a fost net in favoarea premierului Ungureanu. Nu mai este cazul sa reiterez diferenta evidenta de clasa, educatie, stil si anvergura intre un moderator de mana a zecea si un fost ministru de externe uns cu toate alifiile si care stapaneste extrem de bine sensurile multivalente ale frazarii. Nu demersul egocentric si grandoman al acelui moderator este de incriminat ci prezenta unui premier de anvergura domnului Ungureanu la o asemenea emisiune. Afirm lucrul asta pentru ca sigur domnul Ungureanu a stiut chiar inainte de a se duce acolo ca il va face KO pe limbricul asta. Mie unul tocmai asta mi se pare o gratuitate imensa. Drept este ca prezenta dumnealui a avut un anume talc. Mie imi este clar ca a vrut sa demonstreze ca nu ii este teama sa se duca in ceea ce pare groapa cu lei in mintile exaltate ale romanilor de mana a treia. Ma refer la desantale si vulgarele emisiuni politice ale Antelelor si Realitatii. Ori domnii astia asteptandu-se la un limbaj si atitudine suburbana (extrem de la indemana acestor posturi de televiziune) nu s-au informat catusi de putin asupra stilului celui pe care l-au chemat sa il intervieveze. Iar asta este lispa de profesionalism jurnalistic. Neinspirat demers. Cert este ca nefiind familiarizati cu stilul discursiv al unui om care a trait efectiv intr-un mediu al frazei inteligente, nici macar nu au sesizat ca la un moment dat moderatorului ii dicta intrebarile chiar cel intervievat. A fost un meci dintre un boxer de la categoria musca cu unul de la categoria super-grea. Iar lucrul asta nu face deloc cinste luptatorului mai puternic, dincolo de mesajul pe care a vrut sa il transmita unui electorat exaltat de invective si badaranie. Dincolo de faptul ca domnul Ungureanu a castigat o batalie pe care nu avea cum sa o pierda, mi se pare ca mesajele transmise au fost minimale. Generalitati si bune intentii. Drept este ca i-a iesit pervers de bine soparla bagata intre domnii Ponta si Antonescu iar modul relativ subtil in care a comunicat liberalilor  ca PSD-ul este partidul de pe locul intai in USL, este totusi o noutate in felul in care se comunica ceva pentru ca altcineva sa inteleaga ceea ce este de inteles. Oare cati au inteles? Ma refer la, chipurile, scaparea prin care a spus ca a stat de vorba cu domnul Ponta in cursul acelei zile. Pe de alta parte, nu cred ca cei de la Antene au sesizat avertizarea subtila a unui om rodat in ale serviciilor de informatii atunci cand, chiar de trei ori, premierul le-a recomandat ca este cazul sa se puna bine cu el. Contextul era la modul "nu vreti sa avem divergente, nu?". Nu cuvintele trebuiau remarcate ci privirea si zambetul trebuiau puse langa cuvinte ca sa dea sensul real acestora. In concluzie: premierul a dominat din toate punctele de vedere acest spectacol jalnic, fara insa sa comunice ceva de interes major pentru tara.  Si din punctul de vedere al logicii discursului si din pucntul de vedere al rigurozitatii frazei si din pucntul de vedere al subtilitatii si din punctul de vedere al manipularii moderatorului si din punctul de vedere al stapanirii de sine si din pucntulde vedere al completarii cuvintelor cu mimica cea mai potrivita si din pucntul de vedere al subtilitatii. Pesonal mi s-a parut o victorie fara miza, fara sa neglijez faptul ca probabil era necesara o imblanzire a fanaticilor care au orgasme multiple cand vizioneaza dejectiile Antenelor si Realitatii.
     Surpriza insa mi-a oferit-o postul B1. In emisiunea domnului Turcescu din seara asta (altfel un bun profesionist dupa parerea mea), risipa mare de inteligenta (ma refer la numele invitatilor:  analisti de marca si oameni de presa realmente buni) doar ca sa ne prezinte bucuria (complet nedemna si neprofesionista) provocata de infrangerea "istorica" a domnului Gadea.  Mai sa fie!!! I-am scris si domnului Turcescu un meaj pe facebook, mesaj  in care ii comunicam ca este complet aiurea o emisiune la emisiune. Ma asteptam nu sa fie sarbatorita victoria asupra unui ziarist de mana a zecea ci sa se discute despre nespusele domnului Ungureanu. Pana la urma se dovedeste ca indiferent de cat de buni am fi intr-un domeniu sau altul, ramanem totusi oameni in nimicniciile noastre intamplatoare. Si poate tocmai asta ne face mai umani, indiferent de cat de buni am fi intr-un moment sau altul si dincolo de asteptarile mele, doar unul dintre multii anonimi care gandesc in paralel cu cei care au impresia ca detin monopolul gandirii in tara asta.

       Scurte comentarii...


       Nu am absolut nimic impotriva copiilor alora de la Tg. Mures care or sa invete medicina in limba maghiara. Pe mine ma intereseaza ca absolut oriunde in tara asta, sa ma pot intelege cu medicul care ar trebui sa ma trateze. Simplu ca buna ziua. Restul argumentarilor mi se par fumigene complet aiuritoare. Se vorbeste despre segregare, despre vanzarea tarii, despre o iminenta ocupare a Ardealului si multe alte bazaconii complet aiuritoare. Este clar ca la mijloc este doar lupta asta complet nefireasca intre putere si opozitie iar victimele colaterale suntem chiar noi. Esenta ar fi doar respectarea LEGII, lege care trebuie sa aibe exact aceleasi valente pentru toata lumea. Este clar ca PDL are nevoie de sprijinul UDMR, UDMR are nevoie de votul propriului electorat deja scindat intre vreo trei formatiuni politice unguresti iar USL are nevoie de tot felul de argumente viscerale cu care sa obtina cat mai multe voturi, folosindu-se la maxim si exploatand la maxim xenofobia  cetatenilor acestei tari. Sau macar a unei parti a cetatenilro acestei tari. Cred ca dincolo de toate marotele pe care le falfaie atat PDL cat si USL, in spate se ascund niste interese cat se poate de lumesti: locuri de munca castigate pentru cadre didactice de etnie maghiara, posibilitatea de a cheltui banii alocati, de ce nu, posibilitatea de deturnare a unor fonduri in interesul unui anumit grup etc etc etc.  Asa ca zau, lasati-ma cu porcariile astea prin care nu faceti altceva decat sa ne invrajbiti unii impotriva altora ca sa ne puteti manipula mai usor. Asa cum am mai spus, sunt total impotriva oricarei discriminari. Si cu atat mai mult impotriva discriminarii pozitive. Este o nedreptate care se cominte in numele unui principiu complet anacronic: drepturi suplimentare pentru minoritati. Imi doresc sa mai apuc ziua cand orice cetatean al unei tari, indiferent de etnia careia ii apartine, sa fie doar cetatean care se supune legilor tarii al carei cetatean este prin optiune proprie.
       Aud in ultimele zile o argumentare complet ilogica, citez: "...atunci cand este vorba de legi care privesc interesul national, voi participa la vot". Ups!... Sa intelegem din asta ca in Parlamentul Romaniei se voteaza si altfel de legi? Nu sunt legi care privesc legalitatea din Romania? Care ar fi acele legi ale Republicii Romania care nu privesc interesul national? Stiti voi ce stiti... Si atunci noi de ce va mai votam?
      Ma astept ca numirea doamnei Monica Tatoiu la CNA sa mai asaneze putin dejectiile verbale ale posturilor de televiziune de stiri si comentarii politice. Femeia asta chiar mi se pare o muiere pe cinste. Desteapta foc, bine instruita in varii domenii, extrem de argumentativa atunci cand deschide gura si cu criterii valorice destul de solid si impartial construite.
      Pana la urma se pare ca toata lumea accepta reparatia financiara prin revenirea la salariile de dinainte de 2010. Din pacate iarasi s-a ales solutia cea mai proasta: cheltuiala suplimentara de la buget. Iarasi toata povara este aruncata in saptele sectorului privat care nici de data asta nu este deloc stimulat sa produca venituri bugetare. Sa fiu bine inteles! Chiar nu am nimic impotriva acestei reparatii financiare. Dimpotriva! Daca ar fi dupa mine, medicul ar trebui platit suficient de bine incat sa nu mai fie nevoie sa conditioneze actul medical, politistul sa fie platit suficient de bine incat sa fie motivat sa ma apere pe mine ca cetatean, profesorul sa fie suficient de bine platit incat sa fie motivat sa ii invete carte pe copiii pe care eu ii trimit la scoala, judecatorul sa judece dracului impatial si nu dupa ureche sau dupa culoarea pe care o are urina-i proprie cand se trezeste dimineata si, in general, toata lumea sa fie platita suficient de bine incat sa mai vad dracului si eu si oameni zambind, oameni care se bucura de zilele care trec. Din pacate insa si de data asta greul va fi dus tot de sectorul privat. Si nu ma refer la asfaltangii imbuibati, la speculantii bordurieri, la puternicele transnationale, la banci sau la cei care si-au facut si isi fac averile speculand nestiinta celorlalti sau protectia politica perena. Reducerea CAS si TVA de exemplu, chiar daca in prima faza ar fi adus mai putini bani la buget, ar fi creat mai multe locuri de munca, ar fi avut implicatii pozitive asupra costurilor de productie si ar fi stimulat implicit atat productivitatea (deci cresterea economica) cat si consumul. Iar toate astea la un loc ar fi generat in cele din urma venituri suplimentare la buget. Tara asta are nevoie de atat de multe incat noi nu ar fi trebuit sa intram in criza. Evident ca foamea de bani pentru buget o sa aibe ca tinta doar micul antreprenor, micul comerciant, micul investitor. Este singurul care este complet neprotejat dar si extrem de la bunul plac al oricarui functionaras cu reflexe de secretar de partid comunist. Garda Financiara nu se va duce sa dea amenzi la marele evazionist ci se va duce sa aduca bani la buget si spaga prioprie la micul florar, la micul comerciant dintr-un targ en-gros care, de bine de rau, mai da o paine la inca doi prapaditi, la micul producator care incearca sa faca bani din piatra seaca, fiscul va inaspri controalele dar nu la marii datornici protejati de partidele care se succed la putere, Garda de Mediu, Sanepidul si toti ceilalti care uita continuu ca isi iau salariile marite din chiar activitatea astora micii complet neprotejati si supusi tuturor abuzurilor posibile, vor trebui sa se repeada in haita ca sa poata ceilalti sa ia salarii marite. In timpul asta povara, sacrificiile vor fi facute in continuare de sectorul privat mic si mijlociu. A dracului solidaritate sociala.

       Viata, un spectacol de prea multe ori nedrept,


       O cunsotiinta, al carei vers ma fascineaza de fiecare data cand imi acorda privilegiul sa i-l citesc, m-a sunat acum doua zile ca sa imi spuna ca nu stie ce sa aleaga: sa mai traiasca un an si jumatate sau sa lupte sa faca rost de bani pentru o operatie care ii va mutila fata pentru restul zilelor pe care le mai are de trait? Teoretic vorbind, cu totii traim acceptand (tot teretic) ca viata are ca finalitate moartea. Cu toate astea ne comportam ca si cand am fi vesnici. Ne permitem de prea multe ori sa facem suficient de mult rau azi pornind de la ideea ca avem suficient timp sa indreptam raul. Ne permitem de prea multe ori sa amanam sa ne traim pe noi insine pornind de la ideea ca azi avem alte prioritati. De prea multe ori ne permitem sa amanam pe luna viitoare sau pentru anul viitor fara sa tinem cont ca intre timp anii nostri trec odata cu noi si ne pomenim intr-o zi ca nu stim cand am imbatranit. De prea multe ori ne dam voie sa fim plini de prejudecati, ne lasam vietile conduse de inhibitii, lacomii, disimulari, false pudori, false modestii, parvenire, posesivitate, arivism, nepasare si inca multe alte rele de parca fiecare dintre noi am fi depozitarul unei enciclopedii a raului.
      Fara sa am pretentia ca as putea intelege catusi de putin logica divina sau macar ordinea, ritmul ascuns al hazardului, nu imi mai termin capacitatea de a ma minuna, indiferent de cat de multe as sti, in fata monstruozitatii omenesti dar si in fata minunatiei omenesti. Oare de ce am fost pusi alaturi mame care isi filmeaza copilele minore atunci cand sunt violate de tatii lor (vitregi sau nu) si oameni care sar in apa rece ca sa salveze un caine? Nu pot intelege cum putem trai alaturi, un tata care isi ameninta sotia ca omoara copiii (ai lui si ai ei) daca il paraseste si un altul care isi doneaza un rinichi unui necunoscut care altfel ar muri. De ce nu ne-ai facut, Doamne, pe toti rai sau pe toti buni? De prea multe ori spun ca ai un simt al umorului care il depaseste cu mult pe al meu...

         A fost si 8 martie.


         Intr-o zona a primaverii cand romanul doar de o mica motivatie are nevoie ca sa inceapa sa petreaca, ne-a prins din urma femeia cu ziua ei. Mi se pare putin aiurea sa existe o zi a femeii cand, in mod normal, cam toate zilele ar trebui sa fie ale ei. Evident si ale barbatului. Nu imi plac discriminarile. Cele pozitive cu atat mai putin. Sunt nefiresti. Sunt prin definitie recunoasterea implicita a unei zone a discriminarii, a inegalitatii, a abuzului potential.
         Ne-au trebuit 20 de ani pentru ca tara asta sa aibe o lege care sa protejeze femeia impotriva violentei domestice. De ce dracu s-o numi domestica daca tot este violenta? Dincolo de gestul presedintelui care a tinut sa promulge aceasta lege de chiar ziua femeii, am mari indoieli ca priceperea functionarilor in a face cat mai multe lucruri imperfecte sau de mantuiala nu isi va spune cuvantul si nu va face din aceasta lege o lege inoperabila. Probabil vom avea nevoie de nu stiu cate norme, de nu stiu cate reglementari, de nu stiu cate completari pana sa si devina operationala. Iar asta inseamna inca nu stiu cate femei invinetite, abuzate sexual de chiar partenerii lor, molestate, injurate, inca nu stiu cati ani de sclavie... domestica. Dincolo de aspectul tehnic, eu vad o alta problema care de fapt cred ca este esenta problemei violentei in familie si nu numai. Lipsa de respect a femeii pentru sine. Pfffff.... iarasi o sa zica Elena, prietena mea din Lugoj, ca exagerez. Nu draga mea, nu exagerez. Asa cum am mai incercat sa arat intr-o scriere anterioara, atat timp cat o regula este contrazisa chiar si de un singur exemplu, regula aia nu mai este regula. Acum in discutie este femeia victima. Femeia care se lasa santajata emotional. Femeia care accepta sa fie lovita. Femeia care isi imbraca propria neputinta de a se opune in motivatii care mai de care mai nastrusnice. Ba ca este baiat bun dar mai are momente cand nu mai stie nici ea ce este cu el. Ba ca este tatal copiilor ei si nu poate sa ii desparta de tata. Ba ca ce s-ar face ea ca femeie singura, eventual si cu doi copii, intr-o lume rea de tot. Ba ca dincolo de faptul ca o mai bate si el din cand in cand,  aduce totusi toti banii acasa. Nu stiu daca este nevoie de o lege sau daca este suficienta o lege pentru ca atat   barbatul dar, in special, femeie sa invete ca un NU este un NU. Ca AJUNGE trebuie sa fie AJUNGE!!! Inca odata fac un recurs la memorie (ma gandesc la filmul Papusa) si ma intreb: "Cine este monstrul? Ei ca fac sau ele ca accepta?"
      Pana la gasirea raspunsului, cate un buchet pentru fiecare femeie si... imbratisari patimase. Cu scuzele de rigoare, numai pentru cele care imi plac.

      Sfarsituri fara sfarsit

      Ma prinde adesea din urma
      Cate o veche iubire...
      Probabil am stat mult prea mult
      Cu gandul in nemurire.
      Imi ploua petale iar, norul,
      Peste privirea-mi petala
      Si nu-si mai gaseste fiorul,
      Zambetul nemarginire.
     
      Coboara iar gandul inchis in scoicile-albastre,
      Privirea-ti gemanda...
      Mai lasa cuvantul ce ma inunda
      Sa impresoare bratele-ti planse, pierdute in astre.

      Nisipul, fecioara curganda, fecunde virgine,
      Cerul fierbinte ce curge in ape,
      Surasul ce inca nu vine,
      Asteptand asteptarea, saruturi saline,
      Fugile-ti dintre suspine,
      Delir vagabond, prea lungile-agape...
      Tot mai adanc in mine sa sape.

       Imbecilitatea ca masura a arogantei


      Ba Antonescule, esti complet idiot, mon cher. Demonstrezi inca o data ca scopul tau nu este binele poporului , bine pe care il clamezi mult prea desantat ca sa mai fie si adevarat, ci resentimentul visceral impotriva presedintelui tarii tale. Indiferent ce spune. Pana acum, netinand cont de necesitatile perioadei, ai tunat ca un caine turbat impotriva reducerilor bugetare. Astazi insa, cand acelasi presedinte anunta de la tribuna Parlamentului ca se intentioneaza revenirea la salariile de dinainte de anul 2010, tu ca un imbecil arogant ce esti te opui spunand ca nu presedintele este cel care trebuie sa hotarasca cresterea salariilor. Mai are importamta cui ii apartine initiativa sau responsabilitatea unei asemenea reparatii? Ai fi vrut sa o faca ma-ta, ma? Cum suna modul asta de adresare? Evident macar bulevardier. dar este exact ce ma indeamna sa fac (prin chiar forma discursului lui obisnuit) un politician oarecare atunci cand vorbeste despre opozantii sai. Si atunci eu de ce sa nu fac la fel? Ei uite ca eu ma respect ceva mai mult si am sa revin la tonul meu.
     Tot astazi domnul Antonescu, in nemarginita-i aroganta imbecila, reitereaza caracterul complet intolerant si dictatorial al domniei sale atunci cand afirma "ori ei, ori noi". Asta imi aduce aminte de sloganul (sub care sigur domnul Antonescu s-a format) "cine nu este cu noi este impotriva noastra". Ce dovada mai clara ne-ar fi putut da cel mai mare chiulangiu parlamentar (se pare ca nu a mai trecut de macar sase luni prin Parlament... oare care o fi parerea celor care l-au ales ca sa ii reprezinte in Parlamentul tarii si care il mai si platesc pentru asta?) atunci cand vine vorba de discursuri intolerante? Nu cumva  indirect isi afirma impotenta atitudinala la nivel PARLAMENTAR in loc sa aibe suficiet caracter si forta care sa faca din dumnealui un adversar de temut si nu doar un guraliv lipsit de consistenta? Oare nu este suficient de impotent si aroganta care l-a castrat il face sa nu mai realizeze care sunt regulile jocului? Cred ca nu a auzit despre efectul bumerang.
     Derbedei obraznici care nu asculta de nimeni se intalnesc in absolut toate domeniile. Eu insa ma intreb: cine este de vina pentru asa ceva? Derbedeul in sine sau ceilalti care prin micimea si impotenta lor nu sunt in stare sa i se opuna? Are cineva atata subtilitate incat sa isi dea seama ca un sistem poate fi doborat cel mai lesne chiar din interiorul lui, cu propriile-i reguli, obligandu-l sa isi respecte regulile?
    Toata lumea vrea "jos Basescu". Sau ma rog. O buna parte dintre cei care traiesc in tara asta. Am incercat de cateva ori sa aflu de ce X sau Y vrea "jos Basescu". Argumentat. Evident absolut toate raspunsurile nu au avut nici cea mai mica urma de logica, de analiza, de argumentare cu date si fapte. Nu intelegeti ca as vrea sa il iau de nevasta pe Presedintele Romaniei. Nu ii pot ierta faptul ca dupa ce atat timp a vorbit despre "sistemul ticalosit" a girat, prin acceptare, nasterea unui alt "sistem ticalosit". Dar nici nu ii pot contesta meritul de a fi fost primul presedinte din tara asta care a inteles ca nu poti face legi capitaliste pe care sa le amprentezi, sa le faci sa fie functionale pe o structura statala inca profund socialista. Si este meritul domniei sale nu numai ca a inteles lucrul asta ci ca a si incercat sa schimbe ceva. Asta orice om de bun simt si bunacredinta nu poate contesta. Pe de alta parte, eu nu pot intelege urmatorul lucru. Este evident ca nici domnul Basescu nici altcineva nu poate actiona fara sa respecte, macar de forma, regulile jocului si legislatia tarii. Inca de cand domnul Basescu a candidat pentru prima oara la presedentia tarii am afirmat ca domnul Basescu va fi extrem de consecvent cu sine pentru ca asa a fost format si pentru ca este un caracter puternic: comandantul de vas care nu poate conta decat pe sine si pe abilitatea lui ca sa duca cu bine vasul la mal. Ca o tara democratica nu este asimilabila unui vapor pe care daca nu il conduci cu autoritate ai toate sansele sa il pierzi, asta este alta poveste. Dar omul a ramas consecvent dar si tributar caracterului lui puternic care stie ce are de facut si reuseste prin forta caracterului lui sa isi impuna comanda. Iar lucrul asta numai orbii nu il puteau intrezari atunci cand domnul Basescu  a afirmat ca  va fi un presedinte jucator. Ori el nu putea sa fie ceea ce a spus ca este decat in masura in care CONSTITUTIA si legile tarii ii permiteau. De ce nu a putut nimeni sa gaseasca o portita legala si cosntitutionala ca sa il indeparteze? Cine a facut si votat aceasta CONSTITUTIE? Cine a facut in acesti 20 de ani legile si regulile jocului? Sa continui: domnul Basescu este exact ceea ce a afirmat ca va fi. Ca majoritatea celorlalti au inteles ce au vrut ei, este numai problema lor. Dar nu asta ar fi problema cea mare. Problema pe care eu o vad suna cam asa: atat timp cat unul dintre poli isi desfasoara activitatea in limitele regulilor jocului iar celalalt pol nu gaseste forta necesara ca tot prin aceleasi reguli ale jocului sa contracareze actiunea primului, cine este mai vinovat, cine este mai lipsit de consistenta, cine este mai impotent? Cred ca domnii din opozitie, dincolo de inconsistenta demersului lor si dincolo de evidenta impotenta politica (le lipsesc reperele, le lipsesc oamenii forta, le lipsesc adevaratii luptatori, le lipsesc adevaratii opozanti, le lispesc solutiile, le lipsesc programele, le lipsesc alternativele), nu realizeaza implicatiile pe termen lung atunci cand lupta sa desfiinteze o realitate care exista si se manifesta in limite LEGALE si CONSTITUTIONALE, dupa legi si dupa o Constitutie pe care chiar ei au facut-o pentru domnul Iliescu. Crede cineva ca daca intr-adevar domnul Basescu ar fi avut chiar si numai o scurta perioada de timp o actiune care sa iasa din limitele regulilor jocului, daca chiar ar fi fost un dictator, "partenerii" nostri europeni si americani nu ar fi gasit mijloacele perverse prin care sa produca o criza politica al carei rezultat sa fie indepartarea  de la putere? Vreau sa va reamintesc doar un episod din timpul guvernarii CDR-iste. Dintr-o obtuzitate politica infantila, exponentii puterii de atunci a avut o mica perioada de delir patriotard in care au tunat si a fulgerat impotriva Europei. In scurta vreme, si doar pentru cateva zile, tara a fost paralizata si sufocata de cursul de schimb al leului fata de principalele valute europene si fata de dolarul american. Dobanzile bancare au luat-o razna, exportul a fost stopat. Imediat tonul puterii a devenit subit favorabil Europei si lucrurile s-au calmat. Au ramas numai inflatia si dobanzile bancare. Ni se aratase pisica neagra.
 

      Obiectivitatea de partid


      In orice societate normala exista posibilitati (evident ca in momentul asta un carcotas oarecare ar putea sa ma puna sa definesc conceptul de normalitate... primul dintre ei as fi chiar eu) de informare pertinente, documentate si nepartinitoare. Este primul pas catre formarea capacitatii de a opta in cunostiinta de cauza a subictului numit cetatean. Drept este ca acest lucru, ca sa fie viabil, are nevoie de repere umane, de formatori de opinie a caror judecata nu poate fi pusa sub semnul intrebarii din pucntul de vedere al pertinentei si obiectivitatii, atata cata poate fi avand in vedere ca orice om, datorita limitetelor si limitarilor si dependentelor sale devine subiectiv in aprecieri incepand cu o anumita limita. Din pacate insa in tara asta dezideratul asta este doar un soi de fata morgana nu greu de atins ci nedorit de atins. De ce se intampla lucrul asta? Din varii motive. Si nu ma chinuie egocentrismul narcisist care sa ma duca sa afirm punctual ca lucrul asta se intampla din cauza a), b), c), d),... Dar cateva posibile relatii de cauzalitate nu ma pot abtine sa nu le enumar. Nu este de neglijat faptul ca (posibil ca lucrul asta sa se intample si din cauza unei educatii deformate de multe zeci de ani, educatie  din care toleranta si respectul optiunii celuilalt au lipsit cu desavarsire) avem atitudini optionale polarizate nu dupa doctrine sau interese sociale ci dupa preferinte de natura viscerala in care logica si rationalul nu au loc. In alta ordine de idei,  nu este deloc de neglijat volatilitatea permisiva a formatorului de opinie (de obicei din media sau segmentul politic) care poate fi, pe de o parte, extrem de lesne de cumparat iar pe de alta parte profesionalismul lui (de fapt lispa profesionalismului lui) nu este amendat de consumatorul de opinie tocmai pentru faptul ca ii satisface atitudinea viscerala de mahala a acestuia din urma. Pana la urma este vorba de ceea ce generic ar putea fi numit EDUCATIE, CARACTER, PROFESIONALISM. Nu este de neglijat (ca forma de autoreglare a fenomenului) calitatea indoielnica a celor care sunt "la vedere" in tot acest proces, pana la urma educational. Cand un personaj public oarecare are ca singur argument invectiva sau aroganta opulenta, sau cand atitudinea partinica este definita doar de obedienta si negarea celuilalt ca unic pricipiu de coexistenta, atunci cand opozantul ti-l tratezi doar ca pe un dusman de moarte si nu ca pe un partener cu menire de regulator intr-un ansamblu social pe termen lung, atunci cand recursul la memorie pare sa fi devenit la fel de incomod pe cat de necesar in acest mecanism macrosocial, nu ii cereti unui oarecare sa foloseasca cuvinte si atitudini decente cand ii vede pe exponentii sai temporari folosind doar jignirea ca argument, nu ii cereti unui oarecare sa invete ce este acela respect, decenta, toleranta. Atat timp cat intoleranta exponentilor devine moneda publica, atat timp cat bucuria acestora, cand opozantul sau este umilit public de un moderator cu o deontologie macar suspecta (platit incosntient sa faca lcurul asta), devine fenomen politic (fara ca niciunul sa gandeasca macar o secunda ca tolerand asa ceva ar putea la un moment dat sa fie in exact aceeasi situatie), nu este de mirare ca acest climat de polarizare viscerala este intretinut la maxim dar si, ATENTIE, exploatat la maxim.
      Avem in tara doar cateva televiziuni profilate pe stiri si emisiuni cu caracter politic si economic. Pe de o parte  Antenele domnului Voiculescu si Realitatea iar pe de alta parte B1. In comentariile primelor totul, dar absolut totul este "jos", fara urma de politete elementara sau respect pentru ceea ce este totusi statul Roman. Orice stire este consecvent (indiferent de natura ei) legata de critica puterii dar nu de pe pozitii criticist argumentate ci de pe pozitia visceral nevrotica a negarii si desfiintarii. Se ajunge pana la a se desfiinta absolut orice, intr-o devalmasie necontrolata care de prea multe ori atinge absurdul (nu rare au fost situatiile cand azi se incrimina, intr-un linsaj mediatic, un anumit lucru pentru ca dupa numai o saptamana sa fie desfiintat exact opusul acelui lucru care prima oara fusese facut iar in al doilea  caz nu fusese facut). Asta da consecventa. Este clar pentru oricine ca atitudinea Antenelor si Realitatii nu este o atitudine anti PDL ci pro USL. Oricine este impotriva USL devine dusmanul de moarte al Antenelor si Realitatii. De cealalta parte, chiar daca mult mai decent si mai retinut si cu o atitudine ceva mai moderata si mai argumentativa si cu un  profesionalism mai credibil, B1 este aparatorul PDL si presedintelui Basescu. Dar tocmai aceasta postura ii face sa treaca cu vederea mult prea usor peste exact aspectele pe care un om de presa ar trebui sa le atace mult mai vehement: coruptie, excese, aroganta, incompetente, erori. Atentie ca nu am spus "virulent" ci "vehement". Cantonarea intr-o critica, chiar si documentata si pertinenta, a guralivilor meschini, impotenti, impostori, ipocriti si la fel de hoti atunci cand au avut ocazia (nu ca toti ar fi asa dar oricum sunt prea multi in 20 de ani), nu este o sursa de informare obiectiva. Nu partizanatul asta desantat sau retinut este problema. In definitiv peste tot in lume exista presa de partid sau partinitoare. Problema este ca toti se pretind a fi (mai discret sau violent desantat) surse obiective de informare. Si poate nici asta nu ar fi o problema foarte mare. Problema este ca NOI ii credem si nu vrem o media din care realmente sa ne informam. Coerent, nepartinitor, documentat, argumentativ, decent, fara procse de intentie, fara pretentia de a fi instanta suprema la care sa ne raportan. Ne place mahalaua si negarea ca unic argument.

     Efectul bulgarelui de zapada


      Constat a nu stiu cata oara ca de prea multe ori lipsa de responsabilitate si de profesionalism, incepand cu cel mai umil muncitor si terminand cu demnitarii acestei tari, sunt sursa unor intamplari distructive care actioneaza pe pricipiul bulgarelui de zapada. Ceea ce ar putea fi hilar, daca nu ar avea implicatii dintre cele mai profunde, este chiar reactia de respingere a efectului bulgarelui cel mare chiar din partea celor care au creat bulgarele cel mic si i-au dat drumul la vale. Superficialitatea si iresponsabilitatea si inconstienta demersului vrut demiurgic sunt egalate numai de ipocrizia cu care acestia acuza efectul actual al bulgarelui care s-a tot rostogolit intre timp. Ma refer de exemplu la Legea Minoritatilor (ceruta imperios de reglementarile si cutumele europene pe care a trebuit sa le acceptam atat timp cat am vrut in Europa... in momentul in care vrei sa ai o moneda in buzunar, ii accepti, volens nolens, ambele fatete). In virtutea acestei legi, minoritatea maghiara are dreptul la invatamant, de toate gradele, in limba materna. Nimic anormal pana aici. Cu un amendament: eu ca beneficiar al unor servicii, la care ca cetatean al Republicii Romania  am tot dreptul, pretind sa pot beneficia ca orice alt cetatean al acestei tari, indiferent de nationalitate. In momentul in care la ora actuala UDMR pretinde (in virtutea unei LEGI) sa aibe o sectie de medicina la Facultatea de Medicina din Tg. Mures in limba maghiara (chestie care se pare ca este deja la Cluj, de exemplu), nu as vrea ca, doamne fereste, sa am o problema de sanatate, in trecere fiind  prin Odorheiul Secuiesc si sa nu pot fi tratat pentru ca personalul medical nu imi intelege limba mea in tara mea si a lui deopotriva. Imi este chiar necunsocut sentimentul si cu atat mai putin discursul xenofob dar pretind ca atat timp cat tara mea (si a oricarui cetatean roman indiferent de  etnie) este  Romania, sa pot beneficia de absolut toate facilitatile pentru care platesc impozite. Ori exact acest lucru il ragnesc agramat tocmai politicienii PSD-isti, uitand ca ei au fost cei care au votat aceasta lege total prost facuta. Nu mai vorbesc despre Constitutie (am facut-o deja intr-o scriere anterioara), nu mai vorbesc despre legi sau ordonante facute dupa ureche pentru un grup restrans dar de care au inceput sa profite si alti smecheri  si nu numai cei care au fost ganditi ca singuri beneficiari, nu mai vorbesc despre discursuri gaunoase care se imprastie ca fumul in vant la cea mai mica analiza, nu mai vobesc despre promisiuni facute parca pentru eternitate dar care se dovedesc ca nu tin nici macar cat un anotimp... nu pot sa nu iau in discutie insa ideea de iresponsabilitate atitudinala (ce drac de munca mai este si aia sa stai intr-un protest continuu afirmand ca face parte din lupta politica fara sa amintesti sau sa incerci sa iti amintesti ca boicotul, care devine un sop in sine, ii afecteaza in primul rand pe cei care te-au votat ca sa fii prezent la locul tau de munca?) , de superficialitate atunci cand nu vrei sa intelegi tu, ma dom`le parlamentar, ca ai creat un precedent extrem de periculos care la un moment dat se va intorce sigur impotriva ta (pentru ca luati ca grup, niciunii nu sunteti mai buni decat ceilalti), de lispa de asumare a greselilor trecute, prezente si cu certitudine viitoare.
     Noi ceilalti parca suntem blestemati sa gandim doar cu testicolele si ovarele si sa nu vedem decat barna din ochii celuilalt partid uitand de barna inca prezenta in ochii partidului pe care il votezi cu testicolele si nu cu capul. Fa-o mai omule de fiecare data uitandu-te la chipul celui pe care il votezi indiferent de sigla pe care o are in dreptul lui.

       Navala la primavara


       Oricine vrea, poate afla ce este cu obiceiul martisorului (asta este unul din beneficiile net-ului in situatia in care cultura generala nu a fost insusita in alte feluri). Se pare ca nu sunt multe locuri pe pamant in care primavara este intampinata in felul asta chiar daca in multe alte locuri exista alte obiceiuri sau ritualuri. Nu pot spune ca este rau sau este bine. Este si atat. Pe de alta parte, nu stiu cati oameni fac din ziua asta o zi simbol sau este inca una din multele cutume sociale complet superficiale. "Hai sa dau un martisor lu` doamna Cutare ca asa se face si daca nu ii dau se supara." Sau "Vaaaaiiiii, ai vazut draga ca nesimtitul ala de Popescu nu s-a obosit si el sa aduca macar un martisor dupa cate ai facut pentru el?". Nu cred ca mai este cazul sa constatam ca inventivitatea creatorilor de martisoare a depasit de mult si cu mult forma si simbolistica martisorului traditional. De la martisorul ghiocel la martisorul masina de lux sau bijuteria scumpa si pana la martisorul de anul trecut, formele, materialele, modul de realizare te duc cu gandul mai mult spre societatea de consum decat spre simbolul martisorului. O sarabanda incontrolabila a fugii dupa senzational ne macina cautarile limitate doar de goliciunea buzunarelor. Totul se transforma doar intr-um soi de obligatie. La dracu cu bunul gust, la dracu cu simbolul.
     Personal nu am mai dat un martisor din asta de foarte multi ani. Am daruit, ca si astazi, flori. Nu foarte multe. Si imi este martor Dumnezeu ca as fi daruit o floare tuturor femeilor pe care le stiu. Si nu numai. Dar nu pentru ca este ziua martisorului ci pentru ca este, calendaristic vorbind, deci conventional, PRIMAVARA. Iar reinnoirea si culoarea si florile si bucuria verdelui si nesabuinta rosului si fervoarea galbenului si patima violetului nu le pot pune in legatura decat cu fecunditatea femeii, cu femeia-primavara ca simbol al renasterii perpetue. Drept pentru care eu astazi m-am bucurat de soarele stralucitor si cald atat cat sa iti induca starea de insatietate zambitoare, de stresinile care inca mai plangeau un planset vesel ca lacrimile care iti dau atunci cand razi mult si cu pofta, de galagia tacuta a pamantului mustind de apa, de formele coapselor care deja se lasa prada vederii neorbilor, de promisiunea unei primaveri asteptate. La dracu cu politica, la dracu cu criza, la dracu cu magarii. la dracu cu boschetarii, la dracu cu motiunile, mortaciunile, galgaielile pline de inconsecventa, inteligentele apuse, iubirile duse, la dracu, pentru o zi, cu tot ceea ce nu inseamna viata cruda si curata. A venit PRIMAVARA!!!! Iarasi.