Mai multe... pe scurt


     Ma tot duc dincolo de zenit si nu prea stiu cum sa ma opresc. Si parca sufletul si dorintele mele nu reusesc sa tina pasul cu timpul meu biologic... tot raman in urma mea.

     Cu interesul intelectual prins de caruselul irational al miscarilor politice dezordonate, dezonorante,  meschine dar  in aceeasi masura  ipocrite, nu pot sa nu ma minunez cum toti politicienii  vorbeste paranoic in numele poporului (cu actiunea mai putin ca na, mai aproape le sunt buzunarele proprii). "Poporul este in strada!!!" Ba, voi sunteti prosti? Eu sunt la munca. Sau eu nu sunt popor? "Poporul vrea alegeri anticipate!!!". Ba da-ti-va dracului. Pe mine m-ati intrebat? "Poporul vrea jos!!!". "Poporul vrea sus"... Aici ati putea avea dreptate. In general vrea si jos vrea si sus. Voi la ce va referiti?  Si da-i si lupta si da-i si lupta... doar pentru interesele voastre.

    Nu ii pot intelege cum ar vrea ca oamenii sa ii respecte atat timp cat ei nu stiu nici macar sa vorbeasca respectuos unii cu ceilalti. Atat timp cat forma voastra reverentioasa de adresare se limiteaza la "ma", "ba", :idiotule", "animalule", "penalilor care sunteti", sa nu-mi pretindeti mie sa va respect pe voi ca institutie. Si cu atat  mai putin ca persoane. Chiar daca ma respect suficient de mult incat sa scriu "domnul Ponta" sau "domnul Antonescu" sau "domnul Olteanu" sau alti care mai de care mai domni. Pana la urma respectul nu se da, nu se cere, se castiga. Si nu cred ca au murit toti cei care chiar merita respect. Din pacate sunt infinit mai vizibili ceilalti.

   Saraca limba romana... merita ceva mai mult respect. Si cunoastere.

   Cand argumentul unic al dialogului devine "ba pe-a ma-tii", sa nu va mai mire ca aveti protestatari in strada care cer chiloti de dantela fara miros pentru amante. Recursul la memorie este o arma cu doua taisuri. Amandoua pe aceeasi parte atunci cand este vorba de politica...

   Dumnezeule, cat de frumos stralucea soarele azi. Abia astept sa imi bucur ochii si urechile cu verdele neprihanit, cu ciripitul inalt al pasarilor (Cristina, am zis "pasari" nu "pasarici" da? ca sa nu avem confuzii... cu toate ca nu le repudiez), cu coapsele rasarite la vedere pe strada, cu sanii obraznici ce starnesc adieri falice printre zambetele norilor, cu tot ceea ce periodic universul ne aminteste ca suntem infiorator de trecatori. Dar si receptori si vectori de frumos.

   Prezenta politicianului roman este mai mare la posturile de televiziune,  in ziare si pe bloguri decat acolo unde ar trebui facuta politica. Si viitorul.