Ipocrizia ca forma de alienare colectiva sau inconstienta politica?


     Nu-i iau apararea presedintelui Basescu. A fost clar in anii astia ca a fost mai mult Presedintele Romaniei pdl-iste decat presedintele tuturor romanilor. Nu ii pot trece cu vederea incapacitatea de a negocia. Nu-i pot trece cu vederea ca a dat prea multa putere de abuz Politiei si Procuraturii. Nu-i pot trece cu vederea ca a lasat sa creasca sub ochii domniei sale o clasa politica si economica la fel de ticalosita si corupta ca cea pe care o incrimina in campania electorala. Dar nu pot sa nu imi aduc aminte ca dintre cei trei care au participat la alegerile prezidentiale ceilalti doi erau domnii Antonescu si Geoana. Ce stie sa faca domnul Antonescu? Nimic mai mult decat sa produca discursuri pe cat de inflamate pe atat de lipsite de substanta. Vorbarie nici macar rafinata ci doar golaneasca. Ca despre o programe si/sau o alternativa la guvernare nu am auzit nimic. Unde ii este capacitatea reala de a negocia si de a impune puncte de vedere? Doar la atat ma refer pentru ca nu vreau sa cad si eu in pacatul recursului la memorie in vitrtutea caruia ne putem aduce aminte cu totii ca niciunii nu au fost mai buni. Ce sa fi votat? Pe domnul Geoana? Cum sa votezi un om pe care pana la urma chiar colegii de partid ai domniei sale l-au rejectat pentru ca nu este in stare decat de gafe iar prin vene ii curge un sange extrem de subtire. Am spus inca de atunci ca trasatura esentiala a domnului Basescu este atitudinea comandantului de vas lipsit de subtilitate si capacitatea de a negocia dar care isi apara echipajul care merge alaturi de el, echipaj  cu care  lucreaza insa numai cu comenzi ferme. Drept este, nimeni din echipa domniei sale (tocmai pentru ca toti din preajma nu au fost decat simpli subordonati) nu a avut puterea sa ii spuna ca o tara nu este un vapor. Asa se si explica faptul ca si-a asumat toate greselile unui guvern pe care l-a girat si l-a sustinut pana in panzele albe. Un barbat asa face. Un politician nu. Iar domnul Basescu a fost si este doar un barbat. Tara asta are insa nevoie si de politicieni de marca. Inca de atunci am spus ca daca PSD-ul si PNL-ul ar fi fost ceva mai inspirati in a-si trimite la alegerile prezidentiale oameni de anvergura contracandidatului lor, ar fi avut toate sansele sa castige.
     Ni se tot flutura sub ochi in ultimul timp marota demisiei sau demiterii presedintelui Basescu. Pai doar ce am explicat ca un comandant de vas nu stie sa cedeze. Pentru ca abandonul unui comandant de vas este cea mai umilitoare postura in care s-ar putea pune. Asta este si psihicul si educatia unui comandant de vas. Demiterea? Ei bine, tocmai in asta consta  ipocrizia electorala a PSD-ului si PNL-ului. Chiar uita domniile lor ca atunci cand  aceasta Constitutie a fost facuta si a fost votata, a fost facuta si votata in asa fel incat  domnul Iliescu sa nu poata fi demis niciodata, neglijand faptul ca orice alt viitor presedinte va beneficia de exact aceleasi prevederi constitutionale care fac practic imposibila demiterea unui presedinte? Sau nu atat timp cat se respecta, chiar si formal, regula jocului democratic? Si atunci pe cine vor sa prosteasca cu aceste lozinci complet lipsite de suport constitutional?
    Ni se vorbeste despre dictatura... Hmmm... am aratat mai inainte doar cateva din lucrurile cu care nu sunt de acord. Dar crede cineva ca daca ar fi o dictatura as mai putea eu sa scriu lucrurile astea? Ar mai putea domniile lor sa mai ragneasca pe toate canalele media asa ceva? Uita cata liniste era in perioada in care domnul Nastase a fost premier? Uita domniile lor cam cum vorbeau in soapta in propriile case atunci cand chiar au trait sub dictatura inainte de `89? Si atunci pe ce anume mizeaza domniile lor  cand lasa sa le iasa prin toti porii cuvinte-transpiratii-toxine? Pe prostia noastra. Se pare ca nu au observat ca uneori convingi mai usor un om cu argumente si cu un ton ceva mai scazut dar hotarat.
    Personal chiar acuz toata opozitia ca nu are nerv sa se opuna unui singur om. Cine este mai rau dintre ei?
    Paradigma clasei politice (scuzata fie-mi asocierea cu domeniul lingvistic) este inflexibilitatea, incapacitatea de a comunica si de a negocia, lipsa de barbatie dincolo de discursul lipsit de continut dar plin doar de invetive si ale carui argmente sunt limitate doar la "ba pe-a ma-tii". Iar asta face ca pentru noi lipsa de alternativa  sa devina principala noastra preocupare. Sau asa ar trebui sa fie...