Romania crepusculara,

      Prin forta intamplarii, un soi de optiune fortuita (adica inamplatoare care va`s`zica) a unei divinitati euforice din timpul trecerii cometei prin plaiurile mioritice, am avut privilegiul dar si ghinionul sa intru in contact, sa relationez cu tot felul de oameni. Care mai nervosi, care mai temeinic cugetanzi, care mai bolanzi, care mai verosi. Oricum, o devalmasie totala de cereri, de dorinte, de optiuni, de argumente, de lozinci. In atare situatie stau si imi las gandurile sa cutreiere nesfarsitele campii alizee (adica batute si ele de vanturi) intr-un ritm ce are legatura mai degraba cu batuta tot pe loc pe loc pe loc, sa rasara busuioc. Care v`as`zica, bat campii cu gratie nestiuta in stil elefantin. Si uite asa, la fiecare pas, imi pun intrebarea (profetic in barba): oare  cati ar avea curajul sa se inhame voiniceste la  munca lipsita de glorie si recunoastere? Vorba lui fiu-meu cel mare: traim prea putin ca sa ne permitem alegeri proaste. Si cu toate astea… Alegem drumuri in viata, alegem parteneri de viata, alegem parteneri de afaceri, alegem alesi, alegem conduite, alegem alegeri… si de prea multe ori alegem ca si cand vesnicia ar fi in fiecare secunda la picioarele noastre si nu mai are importanta inca o nefacuta. Si de fiecare data… ratam momentul. In atare situatie, cine isi asuma sarcina ingrata sa aleaga cetateanul anonim? Cine sa isi indrepte spre el stiinta-i proprie, educatia-i proprie? Intelectualii veritabili sau cei doar  recunoscuti ca atare (in mod nedrept si fariseic) se grupeaza iar dincolo de grupul lor nu mai exista absolut nimeni. Nici macar cat sa catadicseasca sa raspunda unui mesaj nevinovat al unui necunoscut semen al lor. Nu exista nimic in afara cercului (stramt) cu pricina. Oare ce ii impiedica sa accepte valoarea abundenta aflata in afara cercului lor? Teama ca nu ar mai fi recunsocuti ca atare? Orbirea contiintei valorii proprii? Alti cativa cunoscuti (ei intre ei) se grupeaza si formeaza (tot in mod autarhic, intre ei) un partid cu pretentii de noutate care promoveaza valoarea dar care (intamplare?) refuza orice valoare aflata in afara grupului, folosindu-se de curatenia si bunacredinta  celor carora le cer sustinerea. Oare ce ii opreste sa recupereze valorile fara notorietate din randul celor carora le implora votul cu un boncaluit de cocos (unul dintre avatarurile cerbului si asta carpatin si loparat) incornorat in calduri? O mana de profesionisti se grupeaza si formeaza nu stiu ce asociatie cu pretentii elitiste care vrea sa reformuleze nu stiu ce teorie de care nimeni nu va tine cont vreodata. Oare ce ii opreste sa accepte existenta si sa vrea sa scoata in orizontul vizibil profesionistii necunoscuti? Cativa ziaristi (unii mai buni, altii doar fuduli), in autismul lor analitic, se grupeaza si ei intr-o asociatie (exhibitionista), ziaristi a caror analiza intarziata nu este in stare sa accepte ca sunt multi altii care au gandit deja, care au analizat, care au afirmat mult inainte de zisa lor notorietate. Oare ce ii opreste sa accepte si sa ia in seama? Probabil doar teama ca notorietatea lor ar putea sa se diminueze.

    Grupuri, grupuscule ale caror constiinte egolatre nu sunt capabile sa isi extroverteasca existenta, cultura, educatia, stiinta pentru a ca propriile existente sa se poata obiectiva intr-un cerc mult mai mare si mai valoros si mai constient de sine. Vrea cineva dintre acestia sa accepte ca societateta din care fac parte poate ajunge in situatia sa nu ii mai nedreptateasca, sa nu ii mai dicrediteze, sa nu ii mai lase prada abuzurilor, sa fie solidara cu ei, sa ii apere doar in masura in care acestia sunt dispusi sa accete existenta si altor valori din societate? Sunt aceste grupuri, grupuscule in stare sa incerce macar sa dezvolte gradul de instruire al societatii, sa faca acea munca lipsita de glorie si recunaostere prin care sa ridice incet incet contiinta civica a cetatii la nivelul la care aceasta sa poata sa faca deosebirea dintre notorietate si autoritate, la nivelul la care chiar societatea sa fie factorul de selectie al valorilor ei? Cand veti realiza, doamnelor si domnilor, ca ati putea sa intoarceti o mica parte din voi insiva catre societate chiar in interesul vostru si in numele stabilitatii voastre?