In numele meu

       Tara asta este dominata de existente si atitudini mai mult decat contradictorii, extrem de ciudate, parca desprinse din dosarele X. Nu am sa inteleg niciodata de ce fruntasii USL s-au grabit atat de tare.  Daca ar fi avut rabdare pana in toamna, timpul ar fi lucrat numai in favoarea lor, vantul ar fi suflat linistit numai in panzele corabiei lor. Ce s-ar fi putut intampla? Doar sa fie condamanti cativa guzgani. Cum tot asa nu am inteles cum oameni importanti si din PSD si din PNL nu au reusit sa impuna o atitudine si o actiune moderata si inteligenta care i-ar fi pus in situatia sa detina, in mod discretionar, absolut toate parghiile de putere. Legitim!!! Inca din iarna am scris ca PDL trebuie sa isi asume nevoia de penitenta de patru ani pentru greseala de a fi promovat la randul lor o multime de indivizi indoielnici dar, spuneam tot atunci ca, daca USL ajunge la guvernare, nu este nevoie decat sa ii lase pe acestia sa greseasca si in felul asta vor avea sansa, nemeritata dupa parerea mea, de a ajunge iarasi la 25-28% din preferintele electoratului votant. Iar fruntasii USL se incapataneaza sa continue sa greseasca intrand periculos de tare in sfera penalului. Uneori am senzatia terifianta ca sunt  impinsi sa o faca chiar de catre colegi de partid, pentru a se compromite cat mai mult si cat mai repede.

      La fel de tare continua sa  ma contrarieze apetenta teribila a alegatorului (indiferent de partea carei tabere se situeaza) pentru radicalism, pentru intoleranta, pentru tiranie atunci cand socoteste ca cine nu ii impartaseste punctul de vedere ii este in mod inexorabil dusman de moarte, chiar daca punctul de vedere al celuilalt chiar nu are nicio legatura cu niciuna dintre tabere. Suferim inexorabil de neputinta de a-l lasa pe celalalt sa aibe propriile optiuni fara sa ne gandim ca daca azi noi putem sa ii punem pumnul in gura celuilalt, maine ar fi posibil ca celalalt sa poata sa ne puna noua pumnul in gura. La fel de nefireasca mi se pare amestecarea planului politic cu cel al legalitatii. Ceea ce mi-a atras atentia in toata perioada asta este faptul ca absolut niciodata nu am auzit un fruntas USL afirmand raspicat “nimeni nu este mai presus de lege”. Evident ca au invocat, ca si tabara adversa, legi, prevederi si regulamente pe care fiecare le-a interpretat in alt fel (iar aici sunt de vina chiar parlamentarii care au reusit sa faca legi cat se poate de interpretabile, neclare, de prea multe ori inoperabile in situatii limita, dand posibilitatea in felul asta ca oricine, in varii circumstante, sa le interrpeteze dupa bunu-i plac) , dar niciodata nu l-am auzit pe Ponta sau pe Antonescu in aceasta perioada invocand faptul ca nimeni nu are voie sa fie deasupra legii. Oare de ce?

      Ma surprinde incapacitatea politicianului roman de a negocia, de a ajunge la un modus vivendi in folosul societatii si nu fiecare sa isi aroge dreptul de unic detinator al tainelor guvernarii. Doar aroganta, autosuficienta, grandomania, un dispret suveran pentru absolut orice  ar vea de a face cu profesionalismul. Fiecare dintre ei, cel putin declarativ, vrea partidul celalalt disparut definitiv din istorie fara sa accepte ca esenta este pluralismul insusi, in felul asta fiecare dovedind ca nu vrea doar guvernarea (care este finalitatea luptei politice) ci vrea sa fie statul insusi. Ceea ce este complet anormal pentru ca statul, in afara de palierul politic, este compus si din justitie si din economic si din executiv iar palierele astea nu au voie sa se amestece unul in treburile celuluilalt daca tine sa respecte regulile democratice ale pluralismului si independentei institutiilor statului. Mi se pare complet anacronica apetenta complet suspecta a politicianului pentru manipulare, dezinformare, ipocrizie. Cum sa spuna un ditamai politicianul ca niste articole din ziare straine sunt scrise din Romania si apoi postate pe site-urile acelor ziare, fara acceptul acelor redactii, cand orice om care se foloseste de internet stie ca nu poti posta ce vrei tu si oriunde vrei tu fara acceptul admin-ului acelui site? Cum se numeste asta? Nu cumva manipulare grosolana?  Nu pot intelege apetitul pervers al politicianului de a invrajbi un roman cu alt roman manat doar de interesul meschin de a obtine mai multe voturi. Nu pot intelege cum un politician nu vrea sa apeleze la justitie atunci cand acuza si transfera tot procesul in strada. Asta este politica? Asta este justitie?

       Personal chiar nu stiu cum sa valorizez gestul doamnei Pivniceru de a demisiona din absolut toate functiile pe care le detine, dupa o viata de munca, de a renunta inclusiv la titlul de magistrat pentru a fi un oarecare ministru de justitie. Femeia asta fie este nebuna, fie este de un patriotism de exceptie si chiar este dispusa sa renunte la toate avantajele pozitiei ei si sa isi puna problema ca vrea cu toata fiinta sa fie de folos Romaniei, fie cineva o plateste suficient de bine pentru niste “servicii” partinitor-vinovate ca sa nu o mai intereseze banii de pensie, bun renume si absolut orice care ar avea legatura cu moralitatea. Vom trai si vom vedea.

     Mie unul de exemplu imi lipseste cumparatea si modul ponderat dar ferm in care un Mitrea isi expunea punctul de vedere, imi lipseste argumentarea fara echivoc a doamnei Mitrea, imi lipseste discursul subtire dar pertinent in acelasi timp al doamnei Saftoiu, imi lipseste vorba repezita dar dreapta si ferma a lui Chiliman, imi lipseste chiar si vorba aproape soresciana a lui Berceanu, imi lipseste chiar si discursul aproape plin de el dar ponderat al lui Voinescu, imi lipseste discursul volatil dar ponderat al lui Bello, imi lipseste politicianul Diaconescu. In general, imi lipseste ROMANIA. Si sa nu indrazneasca cineva sa imi spuna ca este vina doar a aluia sau a aluilalt. Principiul actiunii si reactiunii este singurul care functioneaza. Sa nu imi spuna cineva ca mai intai a fost oul si apoi gaina sau invers pentru ca pana la urma am sa ma hotarasc sa sparg oul si sa rup gatul gainii ca sa termin cu dilema asta. Iar eu nu am sa vorbesc in numele a 7 milioane sau in numele a 11 milioane. Eu am sa vorbesc numai in numele meu.